Trusa de scule a unui dac: Comoara pierdută a pietrarului din Măgura Călanului

Într-o pădure liniștită din apropierea dealului Măgura Călanului, județul Hunedoara, timpul a păstrat în taină una dintre cele mai fascinante relicve ale trecutului dacic. Acolo, într-o fostă carieră de piatră antică, cercetătorii au scos la lumină o comoară arheologică rară: o trusă completă de unelte de fier, folosite de un pietrar dac acum mai bine de 2.000 de ani. Această descoperire, considerată unică în Dacia preromană, oferă o privire detaliată asupra nivelului tehnologic și organizării muncii în civilizația dacică.

Totul a început în vara anului 2022, când un localnic a găsit, întâmplător, mai multe obiecte metalice corodate în apropierea unei vechi cariere de calcar. Fiind conștient de posibila lor valoare istorică, bărbatul le-a predat Muzeului Castelului Corvinilor. Ce păreau a fi doar niște fiare ruginite s-au dovedit, după cercetări minuțioase, a fi un set complet de unelte de zidărie – primul de acest fel găsit pe teritoriul Daciei și printre cele mai bine conservate din întreaga antichitate europeană.

Unelte unice, tehnici sofisticate: cum muncea un pietrar dac

Setul descoperit la Măgura Călanului cuprinde 15 unelte din fier, cu o greutate totală de aproximativ 11 kilograme. Printre acestea se numără târnăcoape cu forme inedite – unele piramidale, altele cu dinți la un capăt –, dălți, pene de piatră, un ciocan special și o nicovală portabilă, folosită pentru ascuțirea uneltelor chiar la locul de muncă. Această varietate impresionantă de instrumente indică faptul că ele aparțineau unui singur meșter, posibil un maestru pietrar care coordona lucrările într-o echipă.

Interesant este faptul că unele dintre unelte prezintă influențe greco-romane, însă multe dintre ele au forme și funcții complet originale, semn că meșteșugul dacic nu doar că era bine dezvoltat, ci și inovator. De altfel, multe dintre aceste scule au echivalente moderne, ceea ce subliniază continuitatea unor tehnici de lucru peste milenii.

Irinel Columbeanu, de negăsit. De ce nu ar putea fi contactat fostul afacerist de nimeni? Declaraţia făcută de reprezentanţii azilului în care locuieşte

Cazul „Teodora Marcu” se repetă, în Prahova. O tânără gravidă, ucisă de concubin de faţă cu cei doi copii. Ce spune IPJ Prahova

Trusa, ascunsă probabil intenționat la baza unui copac, a supraviețuit până în zilele noastre aproape intactă. Arheologii susțin că meșterul dacic ar fi putut ascunde uneltele pentru a le proteja în fața unui pericol iminent – cel mai probabil în contextul cuceririi romane din anul 102 d.Hr. Alte teorii sugerează că trusa a fost lăsată acolo pentru a evita transportul zilnic al uneltelor grele.

Cariera dacică de la Măgura Călanului: o uzină de piatră pierdută în timp

Cariera de calcar de la Măgura Călanului, de unde provine trusa, era esențială pentru construcția cetăților dacice din Munții Orăștiei, cum ar fi Sarmizegetusa Regia. Blocurile de piatră erau extrase cu migală, apoi transportate peste munți, pe distanțe de peste 25 de kilometri, pentru a ridica impresionantele fortificații astăzi recunoscute ca situri UNESCO.

Zona se întinde pe mai bine de 30 de hectare și păstrează urme clare ale activității de extracție: blocuri semifinite, resturi de piatră, urme de lovituri și caneluri tăiate cu migală. Toate aceste semne indică o activitate intensă și organizată, brusc întreruptă – cel mai probabil în urma campaniilor romane. Situl a rămas aproape neatins în epoca romană, iar designul uneltelor descoperite nu corespunde celor folosite de romani, întărind ideea că acestea aparțin unei tradiții autohtone distincte.

Grație tehnologiei LiDAR, care permite cartografierea precisă a reliefului, cercetătorii au reușit să reconstruiască structura carierei și să înțeleagă amploarea activităților de acolo. Descoperirea este considerată un punct de referință pentru arheologia din România și Europa Centrală.

O moștenire de fier și piatră: dovada vie a priceperii dacice

„Setul de unelte pentru pietrar de la Măgura Călanului este o descoperire extraordinară, atât ca ansamblu, cât și pentru fiecare piesă în parte”, au transmis cercetătorii. Aceștia subliniază că trusele complete de unelte sunt extrem de rare în context arheologic, iar aceasta este, până acum, cea mai complexă și diversă dintre toate.

Această descoperire adaugă o piesă importantă în puzzle-ul cunoașterii civilizației dacice și arată cât de bine erau organizate comunitățile de meșteșugari înainte de ocupația romană. Trusa reflectă nu doar ingeniozitatea și priceperea unui singur meșter, ci întreaga cultură a muncii și construcției în Dacia preromană.

Într-o perioadă în care tehnologia pare să ne fi îndepărtat de meșteșugurile străvechi, astfel de relicve ne reamintesc de moștenirea concretă – de fier și piatră – lăsată de strămoșii noștri.