Revoluția dintre minte și corp: de ce separarea dintre bolile mentale și fizice ne dezavantajează

De-a lungul istoriei, medicina occidentală a fost guvernată de o separare clară între ceea ce este considerat „mental” și „fizic”. Totuși, cercetările recente sugerează că această diviziune este mai puțin evidentă decât se credea, iar înțelegerea acestui fapt ar putea deschide calea pentru noi abordări terapeutice, mai eficiente, în tratarea bolilor complexe.

Camilla Nord, cercetătoare în neuroștiințe la Universitatea din Cambridge, a descoperit din experiența proprie cum mintea și corpul sunt interconectate. După ce a suferit dureri cronice la picior în urma unei vechi răni, steroizii folosiți pentru ameliorare au avut un efect neașteptat. Deși durerea inițială a revenit, creierul său părea să se fi „dezvățat” de intensitatea durerii, evidențiind modul în care neuroplasticitatea influențează percepția fizică. Această experiență subliniază legătura profundă dintre corp și minte, punând sub semnul întrebării modelul medical tradițional.

Mintea și corpul: o relație interdependentă

În cultura occidentală, bolile au fost clasificate drept „mentale” sau „fizice”, dar Camilla Nord argumentează în cartea sa The Balanced Brain că această distincție este artificială. Nu există boli exclusiv mentale sau exclusiv fizice. Toate afecțiunile implică schimbări biologice care conectează cele două sfere.

Cercetările recente în neuroștiințe și imunologie susțin această idee. Monty Lyman, autorul cărții The Immune Mind, explică cum sistemul imunitar nu face diferența între amenințările fizice (cum ar fi o bacterie) și cele mentale (cum ar fi stresul sau traumele din copilărie). Inflamațiile provocate de aceste amenințări pot declanșa simptome care se suprapun cu cele ale depresiei. De exemplu, în cadrul unor experimente, subiecții cărora li s-au injectat toxine bacteriene au dezvoltat stări de oboseală, dificultăți de concentrare și scăderea interesului pentru activități, simptome similare cu cele ale unei depresii.

Horoscop zilnic 27 martie 2025. Zi karmică pentru aceste trei zodii. Schimbări pe toate planurile

De ce miroase urât în baie chiar dacă e curat. Cauze ascunse pe care mulți le ignoră

Această conexiune între inflamație și sănătatea mentală explică de ce bolile cronice sau tulburările funcționale, cum ar fi fibromialgia sau sindromul intestinului iritabil, sunt adesea dificil de tratat. Creierul poate „prezice” simptomele bazându-se pe experiențe anterioare, generându-le în mod inconștient. Acest mecanism, deși util în unele situații, poate deveni maladaptiv, amplificând simptomele și perpetuând suferința.

Un sistem medical care favorizează separarea

Modelul medical tradițional, bazat pe separarea bolilor în categorii distincte, contribuie la dificultățile întâmpinate de pacienți. Serviciile de sănătate mentală și fizică funcționează deseori independent, cu bugete și echipe separate, iar pacienții cu afecțiuni complexe, cum ar fi tulburările neurologice funcționale (FND), suferă cel mai mult. Această afecțiune, care poate provoca simptome precum paralizie, durere cronică sau pierderi de memorie, este a doua cea mai frecventă cauză de prezentare la neurolog după migrene. Totuși, din cauza lipsei de leziuni structurale evidente, pacienții sunt adesea neînțeleși și stigmatizați, fiind acuzați că „își imaginează” simptomele.

Profesorul Mark Edwards de la King’s College London subliniază că sistemul medical actual tratează pacientul ca pe un ansamblu de piese individuale, ignorând conexiunile dintre minte și corp. Această abordare nu doar că limitează opțiunile terapeutice, dar poate agrava starea pacienților. De exemplu, persoanele cu tulburări mentale severe au o speranță de viață redusă, nu doar din cauza suicidului, ci și a accesului inadecvat la îngrijire pentru boli fizice precum cancerul sau bolile cardiovasculare.

Perspective pentru o revoluție în medicină

Pentru a depăși aceste limitări, cercetătorii propun o schimbare de paradigmă. Înțelegerea creierului ca un sistem de procesare predictivă oferă noi posibilități de tratament. Dacă creierul poate genera simptome anticipând durerea sau alte experiențe negative, intervențiile care schimbă aceste așteptări ar putea avea un impact major. Terapia cognitiv-comportamentală, stimularea magnetică transcraniană sau chiar noi medicamente antiinflamatoare reprezintă câteva direcții promițătoare.

În plus, cercetările în domeniul interocepției – capacitatea noastră de a percepe și înțelege semnalele interne ale corpului – arată că există un decalaj între ceea ce credem că simțim și realitatea obiectivă. Îmbunătățirea acestei percepții ar putea ajuta pacienții să gestioneze mai bine simptomele și să își îmbunătățească calitatea vieții.

Revoluția dintre minte și corp nu este doar o schimbare teoretică, ci o promisiune de tratamente mai eficiente și o înțelegere mai profundă a sănătății umane. Renunțarea la vechile bariere dintre mental și fizic ne-ar putea ajuta să tratăm mai bine nu doar bolile, ci și persoanele din spatele lor.