Povestea ”feței de pe Marte”. A fost descoperită în 1976, dar continuă să fascineze cercetătorii, să genereze scenarii
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/02/viking-face-on-mars-topaz-sharpen-face-upscale-3.6x-scaled.jpeg)
În 1976, sonda spațială americană Viking 1 Orbiter a fotografiat o formațiune geologică ciudată pe suprafața planetei Marte. Imaginea surprinsă în regiunea Cydonia semăna izbitor cu un chip uman, ceea ce a stârnit speculații și teorii ale conspirației care persistă și astăzi.
Pareidolia și interpretările inițiale
NASA a explicat rapid că ceea ce părea a fi o „față” era, de fapt, un joc de lumini și umbre, o iluzie optică provocată de unghiul special al luminii solare. Fenomenul este cunoscut sub numele de pareidolie, adică tendința creierului uman de a identifica modele familiare în forme aleatorii.
Cu toate acestea, descoperirea a captivat imaginația publicului. Teoreticienii conspirației au sugerat că „fața de pe Marte” ar putea fi un vestigiu al unei civilizații extraterestre dispărute. Unii chiar au speculat că formațiunile din apropiere ar fi ruine ale unor orașe antice marțiene, ceea ce ar fi schimbat radical percepția asupra istoriei planetei roșii.
Clarificările științifice și noile imagini
Încercările de a demonta aceste teorii au continuat timp de decenii. În 2006 și 2007, camerele de înaltă rezoluție de pe Mars Reconnaissance Orbiter au capturat imagini mult mai detaliate ale regiunii Cydonia. Noile fotografii au arătat clar că „fața” este, de fapt, o colină erodată, cunoscută sub numele de mesa – o formațiune geologică largă, cu vârf plat, care s-a format prin eroziunea stratificată a sedimentelor de-a lungul timpului.
Cercetătorii au descoperit că aceste mese pot conține indicii prețioase despre trecutul umed al lui Marte. Studiile recente au arătat că în regiunea Chryse Planitia, unde se află Cydonia, există minerale argiloase, ceea ce sugerează că apa a fost prezentă pe suprafața planetei timp îndelungat, posibil acum patru miliarde de ani.
Implicațiile pentru viitorul explorării marțiene
Deși „fața de pe Marte” s-a dovedit a fi o simplă iluzie optică, cercetările asupra acestei regiuni rămân relevante. Mesa respectivă este înconjurată de urme ale unor alunecări de teren și de un strat de resturi timpurii, ceea ce o face un obiect de studiu valoros pentru înțelegerea proceselor geologice ale planetei.
În viitor, misiuni precum roverul Rosalind Franklin al Agenției Spațiale Europene ar putea investiga mai departe regiunile marțiene bogate în argile, oferind indicii despre posibila existență a unui ocean marțian și despre condițiile care ar fi permis apariția vieții.
Așadar, deși mitul „feței de pe Marte” a fost demontat științific, cercetările asupra zonei continuă să ofere descoperiri fascinante despre istoria și evoluția planetei roșii.