Papa Francisc și motivul pentru care a refuzat pantofii roșii: între istorie, umilință și luxul perceput

În aceste zile de doliu profund, în care Papa Francisc este condus pe ultimul drum, lumea întreagă își pleacă fruntea în semn de respect față de omul care, timp de 12 ani, a fost nu doar liderul spiritual al Bisericii Catolice, ci și un simbol viu al smereniei, compasiunii și slujirii tăcute. Plecarea sa în a doua zi de Paște — sărbătoarea reînvierii și speranței — pare, în sine, un mesaj care transcende timpul: Francisc a fost un papă al simplității evanghelice, al gesturilor care au vorbit mai tare decât cuvintele și al unei umanități profunde care a atins suflete dincolo de granițele religiei.

În această atmosferă încărcată de rugăciune, amintire și reflecție, se cuvine să ne întoarcem la unul dintre primele și cele mai simbolice gesturi ale pontificatului său: refuzul de a purta tradiționalii pantofi roșii ai papilor. De-a lungul secolelor, aceștia au fost un simbol al martiriului, al sângelui vărsat pentru credință și al autorității spirituale. Roșul nu era doar o culoare, ci o mărturisire vizuală a disponibilității Papei de a merge pe urmele lui Hristos până la sacrificiul suprem.

Însă în ziua în care a urcat pe tronul Sfântului Petru, Francisc a ales să pășească altfel. A rămas fidel pantofilor săi negri, simpli, uzați de pașii făcuți printre cei săraci din cartierele Buenos Airesului. A fost o decizie care a transmis imediat un mesaj puternic: un nou tip de papalitate începe, una în care autoritatea se exprimă prin apropiere, iar puterea prin slujire. Nu era o respingere a tradiției, ci o chemare la esență. Un act de curaj tăcut, prin care Francisc și-a stabilit încă de la început locul — nu deasupra credincioșilor, ci alături de ei.

Pantofii roșii: un simbol cu rădăcini în sângele martirilor

Originea pantofilor roșii papali se pierde în Antichitatea romană, când culoarea roșie era asociată cu puterea imperială. În contextul Bisericii Catolice, această tradiție a fost reinterpretată teologic: roșul a ajuns să simbolizeze sângele martirilor și al lui Hristos, fiind o amintire vizuală a sacrificiului suprem.

Trei zodii care încep săptămâna cu vești excelente legate de bani. De luni, 19 mai 2025, vin surprize financiare

Horoscop zilnic 17 mai 2025. O zodie are parte de o veste neașteptată în dragoste, alta riscă o decizie impulsivă

Pe parcursul Evului Mediu și până în epoca modernă, pantofii roșii au rămas un semn distinctiv al pontifilor. Aceștia nu reprezentau un moft vestimentar, ci o continuitate simbolică — fiecare papă pășea, la propriu, în urmele martirilor și înaintașilor săi, asumându-și misiunea de a sluji Biserica până la sacrificiul de sine.

Papa Benedict al XVI-lea, cunoscut pentru atașamentul față de tradiția liturgică, a readus pantofii roșii în atenția lumii, folosind chiar perechi realizate manual de faimosul cizmar italian Adriano Stefanelli. În mod ironic, această revenire a transformat simbolul într-un obiect de fascinație în presa de modă și chiar pe rețelele sociale.

Papa Benedict al XVI-lea a readus în atenția publicului pantofii roșii papali; în imagine, alături de fostul președinte al SUA, George W. Bush, în timpul vizitei sale în Statele Unite. (Foto: Profimedia)

Francisc rupe tradiția: gest de smerenie sau mesaj politic?

Odată devenit papă, Jorge Mario Bergoglio a refuzat imediat pantofii roșii. A ales, în schimb, o pereche simplă de pantofi negri, pe care îi purta deja ca arhiepiscop de Buenos Aires. Pentru mulți, această decizie a fost o extensie firească a stilului său personal: sobru, apropiat de oameni, preocupat mai degrabă de sărăcie și justiție socială decât de fastul ceremonial.

Decizia sa a fost primită cu aplauze, dar și cu critici. Unii tradiționaliști au văzut în abandonarea pantofilor roșii un gest de rupere de trecut și o slăbire a simbolismului papal. Alții, dimpotrivă, au salutat refuzul ca pe o formă autentică de umilință evanghelică — în linie cu gestul lui Hristos de a spăla picioarele ucenicilor.

Papa Francisc nu a comentat public foarte mult pe tema acestui refuz, dar întregul său pontificat este marcat de semnale similare: locuiește într-un apartament simplu din Casa Sfânta Marta, și-a redus la minimum protocolul, iar discursurile sale insistă pe modestie, milă și apropierea față de cei marginalizați.

Pantofii roșii ai papilor, între martiriu și aparența opulenței. (Foto: Profimedia)

Luxul perceput și sensul pierdut al simbolului

Refuzul pantofilor roșii a adus în discuție o problemă mai profundă: într-o eră a comunicării vizuale și a superficialității mediatice, cât mai poate supraviețui un simbol fără a fi denaturat de percepția publică?

Pentru mulți, pantofii roșii nu mai evocau sângele martirilor, ci opulența Vaticanului. Deși istoric nu au fost niciodată accesorii de lux în sens modern, asocierile cu moda, designul italian și fotografia de presă au transformat acest element într-un „statement” estetic mai degrabă decât unul spiritual.

Papa Francisc, prin decizia sa tăcută dar clară, pare să fi dorit să evite acest risc. Mai ales într-o lume tot mai atentă la aparențe și tot mai sceptică în fața autorității religioase, gestul său a fost unul de recontextualizare: mesajul contează mai mult decât forma.

Pantofii rosii Papa Vatican 2

Simboluri în mișcare: între trecut și prezent

Pantofii roșii ai Papei rămân un simbol puternic, dar nu imuabil. Francisc nu i-a exclus complet din garderoba pontificală — în anumite ceremonii liturgice importante, precum Slujba de Paște, a fost surprins purtând pantofi roșii, semn că nu neagă simbolul, ci îl folosește cu discernământ.

În fond, gestul său ne invită la o întrebare esențială: este mai important să păstrăm forma sau să ne reamintim fondul? Iar în răspunsul său tăcut — o pereche simplă de pantofi negri — Papa Francisc pare să fi ales fidelitatea față de esența Evangheliei, nu față de imagine.