Noile medicamente pentru Alzheimer pot adăuga ani de independență în viața pacienților

Cercetătorii continuă să lucreze pentru găsirea unei soluții complete pentru boala Alzheimer, însă, până în prezent, au descoperit tratamente care pot ajuta la gestionarea simptomelor și la amânarea apariției acestora. Printre cele mai recente terapii aprobate se numără lecanemab și donanemab, care au fost aprobate de autoritățile americane în ultimii doi ani. Aceste medicamente sunt destinate să ajute pacienții să trăiască mai mult timp cu o independență mai mare, prin reducerea plăcilor de proteine amiloide din creier, care sunt legate de Alzheimer.

În ciuda aprobării și a entuziasmului din jurul acestor tratamente, există încă dezbateri referitoare la eficiența lor. Cercetările recente încearcă să cuantifice impactul acestor medicamente în termeni mai concreți, în scopul de a oferi pacienților și familiilor lor o înțelegere mai clară a beneficiilor.

Studiul care măsoară impactul tratamentului asupra independenței

Pentru a evalua mai bine impactul lecanemabului și donanemabului asupra pacienților cu Alzheimer, cercetătorii de la Școala de Medicină a Universității Washington (WashU Medicine) au recrutat 282 de voluntari cu Alzheimer. Studiul a durat aproape trei ani, iar cercetătorii au măsurat îmbunătățirile legate de capacitatea pacienților de a trăi independent, un factor important în viața oricărei persoane care trăiește cu această boală degenerativă.

Cercetătorii au trasat diferența pe care două tratamente au făcut-o asupra independenței. (Hartz și colab., Alzheimer & Dementa: Translational Research & Clinical Interventions, 2025)

Sarah Hartz, profesor de psihiatrie la WashU Medicine, explică scopul cercetării: „Ceea ce încercam să facem era să oferim pacienților o informație care să fie semnificativă pentru ei și care să-i ajute să ia decizii privind tratamentul lor. Ceea ce vor oamenii să știe este cât timp vor putea trăi independent, nu schimbări abstracte de procente în declin”. În acest sens, cercetătorii au măsurat două tipuri de independență: capacitatea de a face față responsabilităților zilnice, cum ar fi programările sau plata facturilor, și abilitatea de a se îngriji de sine, inclusiv activități de bază precum spălatul sau îmbrăcatul.

Raluca Bădulescu, probleme grave de sănătate la Asia Express. A leșinat de mai multe ori și a fost scoasă din concurs

Fiica Loredanei Groza, apariție de senzație la 27 de ani. Elena este superbă. A avut prima ei apariție pe podiumul de modă

Studiul a arătat că pacienții cu simptome foarte ușoare de Alzheimer ar putea trăi independent încă 29 de luni în medie fără tratament. Acest interval de independență ar putea fi extins cu aproximativ 10 luni prin utilizarea lecanemabului și 13 luni cu donanemab. Totuși, este important de menționat că aceste rezultate sunt medii, iar efectele tratamentului pot varia semnificativ de la un pacient la altul.

Beneficiile și riscurile tratamentului

Cercetătorii recunosc că, deși lecanemab și donanemab oferă beneficii importante, există și riscuri asociate cu utilizarea acestora. În primul rând, aceste medicamente sunt costisitoare și necesită infuzii regulate, ceea ce poate crea o povară suplimentară pentru pacienți și familiile lor. De asemenea, există riscuri semnificative de efecte secundare, cum ar fi umflarea creierului sau sângerări cerebrale, care pot avea consecințe grave pentru sănătate.

Suzanne Schindler, medic și profesor de neurologie la WashU Medicine, subliniază că decizia de a folosi aceste medicamente nu este simplă și depinde de factori medicali, dar și de prioritățile, preferințele și toleranța la risc a pacientului.

„Pacienții mei vor să știe cât timp vor putea conduce, cât timp vor putea să aibă grijă de igiena personală și cât timp le-ar da acest tratament”, explică Schindler.

Astfel, tratamentele lecanemab și donanemab pot oferi pacienților o perioadă de independență suplimentară, dar acest lucru vine cu costuri și riscuri. Familia și pacientul trebuie să cântărească cu atenție avantajele și dezavantajele, luând în considerare impactul pe termen lung al acestor medicamente.

Cum să faci alegerea corectă în tratamentele pentru Alzheimer

Scopul principal al cercetării nu este acela de a susține sau respinge aceste medicamente, ci de a pune în context impactul lor în viața reală.

„Scopul acestui studiu nu este să susțină sau să respingă aceste medicamente, ci să pună impactul acestora în context, în moduri care pot ajuta oamenii să ia decizii care sunt cele mai bune pentru ei și familiile lor”, explică Hartz.

Este evident că tratamentele recente pentru Alzheimer nu sunt soluții miraculoase, dar ele oferă o speranță reală de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților, extinzându-le perioada de independență. Alegerea de a urma un astfel de tratament trebuie să fie luată cu atenție, în colaborare între medic și pacient, ținând cont de factorii individuali și de riscurile asociate.

Pe măsură ce cercetările continuă, este posibil ca aceste terapii să devină mai eficiente și mai accesibile, oferind pacienților o viață mai bună și mai independentă. Până atunci, pacienții și familiile lor trebuie să fie conștienți de opțiunile disponibile și de impactul acestora asupra vieții lor cotidiene.