I se spune „a doua Coreea de Nord”. Țara în care dictatura e lege, iar fuga e singura scăpare
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/04/Eritreea-oras-Asmara-Africa-dictatura-1.jpg)
În timp ce lumea își îndreaptă adesea atenția către regimul opresiv din Coreea de Nord, puțini știu că pe un alt continent, în tăcere, o altă țară trăiește un coșmar asemănător. Este vorba despre Eritreea, o națiune africană aflată sub o dictatură severă, unde sărăcia, controlul statului și lipsa libertăților fundamentale definesc viața de zi cu zi. Nu întâmplător, tot mai mulți analiști o numesc astăzi „a doua Coreea de Nord”.
Un regim autoritar care alungă poporul
Eritreea, stat aflat în Cornul Africii, a devenit independentă de Etiopia abia în 1991, după unul dintre cele mai lungi și sângeroase conflicte de eliberare din istoria Africii moderne. Ce părea o victorie a speranței a fost urmat rapid de instaurarea unui regim autoritar condus de președintele Isaias Afwerki – aflat la putere de peste trei decenii, fără alegeri libere sau opoziție reală.
Sub conducerea sa, țara s-a transformat într-un stat izolat, cu un control aproape total asupra populației. Serviciul militar obligatoriu este nelimitat, ceea ce înseamnă că mii de tineri sunt forțați să trăiască ani întregi în condiții dure, fără perspectivă. Orice critică la adresa regimului poate duce la arestări arbitrare, dispariții sau detenții fără proces.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/04/Eritreea-este-adesea-numita-%E2%80%9Ea-doua-Coreea-de-Nord-din-cauza-regimului-autoritar-si-a-conditiilor-de-viata-extreme.jpg)
Eritreea este adesea numită „a doua Coreea de Nord” din cauza regimului autoritar și a condițiilor de viață extreme. (Foto: Charles Fred/flickr)
De ce fug oamenii din Eritreea
Între 2014 și 2016, Eritreea a fost principala sursă de refugiați din Africa care încercau să ajungă în Europa. Mii de persoane au riscat viața traversând Sahara și Marea Mediterană pentru a scăpa de un sistem care le răpea orice viitor.
Fenomenul a fost atât de amplu încât Eritreea a ajuns să fie numită „națiunea care se golește cel mai repede din lume”. Iar exodul nu s-a oprit. În ultimii ani, diaspora eritreeană a continuat să crească, susținută de o rețea informală de sprijin și de speranța că, undeva, există libertate.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/04/Presedintele-Isaias-Afwerki-conduce-tara-fara-alegeri-libere-impunand-un-serviciu-militar-nelimitat-si-suprimand-opozitia.jpg)
Președintele Isaias Afwerki conduce țara fără alegeri libere, impunând un serviciu militar nelimitat și suprimând opoziția. (Foto: Profimedia)
Ce o apropie de Coreea de Nord – și ce o diferențiază
Asemănarea cu regimul de la Phenian nu este întâmplătoare. În ambele țări, dictatura este în centrul existenței. Libertatea de exprimare este inexistentă, iar propaganda guvernamentală domină viața publică. Atât Eritreea, cât și Coreea de Nord sunt vizate de sancțiuni internaționale și au o relație conflictuală cu vecinii și cu lumea occidentală.
Totuși, există și diferențe importante. Eritreea, spre deosebire de Coreea de Nord, nu deține arme nucleare și nu reprezintă o amenințare directă pentru regiune. În plus, accesul la informație este ceva mai permisiv: internetul, deși lent, nu este complet cenzurat, iar televiziunea prin satelit este prezentă în multe gospodării.
Diaspora eritreeană poate reveni în țară – dar cu condiții. Aceștia trebuie să respecte „linia partidului” și să plătească o așa-numită „taxă de diasporă”, o contribuție financiară impusă de stat pentru a permite libera circulație.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/04/In-ultimii-ani-Eritreea-a-devenit-una-dintre-principalele-surse-de-refugiati-din-Africa-mii-de-oameni-fugind-anual.jpg)
În ultimii ani, Eritreea a devenit una dintre principalele surse de refugiați din Africa, mii de oameni fugind anual. (Foto: Charles Fred/flickr)
Un viitor incert pentru o țară invizibilă
Poate că Eritreea nu are același impact mediatic precum Coreea de Nord, dar suferința poporului său este la fel de reală. Cu o populație tânără lipsită de perspective, cu un regim opresiv și o economie sufocată, țara rămâne un simbol dureros al dictaturii moderne.
Iar pentru locuitorii săi, fuga pare să fie singura formă de libertate posibilă. O libertate pe care, paradoxal, mulți nu și-o pot permite.