Prințul, trădarea și Unirea Principatelor Române. Nicolae Vogoride a falsificat alegerile ca să se răzbune pe Cuza, amantul soției sale

Nicolae Vogoride a fost un personaj complex al istoriei României din secolul al XIX-lea, a cărui viață a fost marcată de ambiții politice, intrigă și trădări. Acest prinț moldovean, cu origini în Imperiul Otoman, a fost nu doar un jucător activ în jocurile politice ale vremii, dar și o figură controversată, cunoscută pentru implicarea sa într-o falsificare de alegeri care a avut un impact semnificativ asupra evoluției Unirii Principatelor Române. Pe lângă aceasta, relațiile sale personale și conflictele cu oamenii de influență, precum Alexandru Ioan Cuza, au adăugat un strat suplimentar de complexitate în viața acestuia.

Originea și cariera politică a lui Nicolae Vogoride

Nicolae Vogoride s-a născut în anul 1820 la Iași, în familia lui Ștefan Vogoride, un înalt oficial al Imperiului Otoman de origine bulgară.

Tatăl său a fost guvernatorul Moldovei între 1820 și 1821 și o figură influentă în politica locală. De asemenea, Nicolae a avut un frate, Alexandru Vogoride, care, la fel ca și el, a fost implicat în viața politică a regiunii.

A învățat la Iași, unde a urmat studiile primare și gimnaziale, iar mai apoi a continuat educația superioară la Colegiul Ortodox Grec din Constantinopol. Deși cariera sa politică nu părea să fie una predestinată, influența tatălui său și legăturile din familie l-au propulsat într-o funcție importantă.

De ce să nu tai gazonul în iulie? Specialiştii spun că trebuie lăsat măcar o lună să crească, avantajele se vor vedea imediat

Horoscop zilnic pentru sâmbătă, 12 iulie 2025. Câștig uriaș pentru Balanță

În 1856, după îndepărtarea lui Grigore Alexandru Ghica în urma Tratatului de la Paris, Vogoride a fost numit ministru de Finanțe sub conducerea caimacamului Teodor Balș, în perioada în care Moldova rămânea sub controlul Imperiului Otoman.

După moartea lui Teodor Balș, în martie 1857, Nicolae Vogoride a preluat funcția de caimacam al Moldovei, o funcție importantă ce îi oferea un control considerabil asupra regiunii.

Fiind un politician conservator și un susținător al menținerii influenței otomane în Moldova, el s-a opus cu vehemență Unirii Principatelor, un proiect susținut de revoluționarii de la 1848 și de Partida Națională.

Vezi și: Modernizarea României, un proces de lungă durată pe care nu-l voiau toți. Cum s-a luptat Alexandru Ioan Cuza cu masoneria VIDEO

Falsificarea alegerilor din 1857: Dorința de putere și răzbunare personală

Unul dintre cele mai controversate acte din cariera lui Nicolae Vogoride a avut loc în 1857, atunci când a decis să falsifice alegerile pentru Divanul Ad-Hoc din Moldova.

În urma Tratatului de la Paris din 1856, au fost stabilite alegeri pentru formarea unor Adunări Ad-Hoc în Moldova și Țara Românească, menite să decidă soarta celor două principate și să aleagă două domnii.

Aceste alegeri erau esențiale în contextul Unirii Principatelor, iar prințul Vogoride, hotărât să prevină această unire, a văzut o oportunitate de a-și păstra puterea.

Având sprijinul ambelor imperii vecine, Imperiul Otoman și Imperiul Austriac, care nu doreau unirea, Vogoride a recurs la o metodă rușinoasă de a manipula procesul electoral.

El a înlocuit listele electorale ale unioniștilor cu cele ale antiunioniștilor, asigurând astfel o victorie pentru forțele antiunioniste.

Acesta nu doar că a manipulé electoral, dar a și încălcat principiile fundamentale ale democrației, influențând în mod direct rezultatele alegerilor și subminând mișcarea unionistă.

Motivația pentru acest act de trădare nu a fost doar una politică, ci și personală. Nicolae Vogoride era căsătorit cu Prințesa Ecaterina Conachi, iar soția sa avea o relație amoroasă cu Alexandru Ioan Cuza, unul dintre liderii mișcării unioniste.

Descoperirea acestei trădări amoroase a fost un șoc pentru Vogoride, iar actul său de falsificare a alegerilor poate fi văzut ca o răzbunare personală împotriva lui Cuza. Aceasta nu era doar o problemă politică, ci una intimă, care a amplificat conflictele și a condus la decizii disperate.

Alexandru Ioan Cuza Foto colorizare: Jecinci/Facebook

Dezvăluirea legăturilor cu Imperiul Otoman și prăbușirea lui Vogoride

Deși tentativa de a submina mișcarea unionistă prin manipularea alegerilor a avut un impact temporar, lucrurile nu au mers conform planului lui Nicolae Vogoride.

Soția sa, Ecaterina Conachi, a descoperit prin corespondența cu rudele din Fanar dovezi ale legăturilor lui Vogoride cu Imperiul Otoman.

Aceste scrisori au fost ulterior înmânate fratelui său, Costache Negri, iar publicarea lor în ziarul belgian L’Etoile d’Orient a dus la o criză diplomatică internațională.

În acest context, demisia publică a lui Alexandru Ioan Cuza din funcția de pârcălab de Galați a adâncit și mai mult criza.

Cu toate acestea, soarta lui Vogoride era deja pecetluită, iar situația politică din Moldova a fost soluționată abia după întâlnirea celebră de la Osborne, din august 1857, între regina Victoria a Marii Britanii și regele Napoleon al III-lea al Franței.

Această întâlnire a contribuit la rezolvarea conflictului și la organizarea unei noi runde de alegeri. Rezultatele acestei noi runde de alegeri au fost zdrobitoare pentru antiunioniști, iar 83 de deputați s-au pronunțat în favoarea Unirii Principatelor, doar 2 fiind împotriva.

Acest succes al unioniștilor a marcat o schimbare importantă în cursul istoric al României, dar și o înfrângere dureroasă pentru Nicolae Vogoride.

Vezi și: Ion C. Brătianu, vizionar, revoluționar, patriot. ”Părintele” monarhiei românești l-a dat jos pe Cuza și ni l-a adus pe Carol I

A murit singur și abandonat, într-o cameră de hotel

După victoria unioniștilor, Vogoride a fost nevoit să își schimbe atitudinea față de Alexandru Ioan Cuza. După demisia acestuia din funcția de pârcălab, Vogoride l-a avansat pe Cuza în funcția de colonel, ceea ce a reprezentat o formă de reconcilere, cel puțin la nivel profesional.

În septembrie 1858, acesta l-a numit pe Cuza ajutor de hatman al poliției, un post important în ierarhia militară. Cu toate acestea, cariera politică a lui Vogoride s-a încheiat în octombrie 1858, când a fost înlocuit cu o căimăcăimie de trei, condusă de Ioan Alexandru Cantacuzino, Vasile Sturdza și Anastasie Panu.

Unirea Principatelor Române din 1859, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, a marcat o schimbare semnificativă în politica regiunii, iar Nicolae Vogoride, care fusese o figură centrală în opoziția față de unire, a rămas în urmă.

La 23 aprilie 1863, Vogoride a murit singur, într-un hotel din București, după ce își cheltuise mare parte din averea soției și a pierdut tot ce obținuse prin manipulările politice.

Moartea sa a marcat sfârșitul unei cariere de politician ambițios și controversat, dar și al unei vieți marcate de trădări și conflicte personale.

Nicolae Vogoride este o figură istorică complexă, ale cărei acțiuni au avut un impact semnificativ asupra cursului politic al Moldovei în perioada premergătoare Unirii Principatelor Române.

Falsificarea alegerilor din 1857, motivată atât de ambițiile sale politice, cât și de dorința de răzbunare personală împotriva lui Alexandru Ioan Cuza, a fost un moment crucial în această perioadă.

Deși a încercat să opună rezistență unioniștilor și să își conserve puterea, finalul său a fost tragic, iar moartea sa a fost o consecință a eșecului său în fața unei Românii unite.

Vezi și: A ținut cu rușii, lacom și corupt, i-a arestat pe Mihail Kogălniceanu și Alexandru Ioan Cuza. Ce s-a întâmplat cu domnitorul Mihail Sturdza, de fapt