De unde vine și ce înseamnă denumirea de „Paște” în România și restul Europei – și de ce doar englezii și germanii îi spun „Easter”

Paștele este una dintre cele mai importante sărbători creștine, marcând învierea lui Iisus Hristos la trei zile după crucificarea sa. Dar dacă în majoritatea limbilor europene numele acestei sărbători derivă din același cuvânt – Pascha – în engleză și germană apare o excepție notabilă: termenul „Easter”, respectiv „Ostern”. De unde vine această diferență și ce semnifică ea?

Pascha, rădăcina comună a Europei creștine

În aproape toate limbile europene, denumirea Paștelui provine din cuvântul Pascha, cu rădăcini în greaca veche și latina creștină. Acest termen este, la rândul său, împrumutat din פֶּסַח (Pesach), cuvântul ebraic pentru Paștele evreiesc, care comemorează eliberarea israeliților din robia Egiptului. Legătura dintre cele două sărbători este profundă, întrucât învierea lui Iisus este relatată în Noul Testament ca având loc în perioada sărbătorii Pesach.

Așa se face că în italiană avem Pasqua, în franceză Pâques, în spaniolă Pascua, în olandeză Pasen, în islandeză Páskar, în norvegiană și daneză Påske, iar în română – Paște.

Această rădăcină comună subliniază legătura istorică și spirituală dintre creștinismul timpuriu și tradițiile iudaice, reflectată în terminologia religioasă și calendaristică.

Horoscopul zilei de marți, 24 iunie 2025. Zodia care renaște, începe un proces amplu de transformare, norocul va fi de partea ei

Cum să scapi de țânțarii din cameră, fără produse toxice. Metode naturale pe care le poți încerca

De ce englezii și germanii îi spun „Easter” și „Ostern”

Spre deosebire de restul Europei, în engleză sărbătoarea se numește Easter, iar în germană Ostern. Aceste denumiri au o origine diferită, păgână, legată de simboluri ale primăverii și renașterii naturii.

Cea mai acceptată teorie este că „Easter” provine de la numele zeiței Eostre (sau Eastre), o divinitate anglo-saxonă a primăverii și zorilor, menționată pentru prima dată în scrierile călugărului Beda Venerabilul. El susținea că în luna aprilie (numită atunci „Eosturmonath”), anglo-saxonii sărbătoreau festivaluri în onoarea acestei zeițe.

Similar, „Ostern” din germană ar putea deriva din Ostara, zeița germanică echivalentă lui Eostre, menționată mai târziu și de frații Grimm. Deși există puține dovezi scrise despre aceste zeițe, majoritatea lingviștilor și istoricilor consideră originea etimologică a termenului „Easter” ca fiind solidă.

Este important de menționat că nu există nicio legătură între „Easter” și zeița mesopotamiană Ishtar, așa cum greșit se sugerează în unele mituri urbane sau meme-uri de pe rețelele sociale.

Tradiții păgâne și simboluri moderne

Chiar și în țările unde numele sărbătorii derivă din „Pascha”, numeroase tradiții moderne de Paște au rădăcini precreștine, legate de primăvară, fertilitate și renașterea naturii. Ouăle vopsite, iepurașul de Paște și mesele bogate au origini în ritualuri străvechi care celebraseră revenirea vieții după iarnă, mult înainte de răspândirea creștinismului în Europa.

Așadar, în timp ce semnificația religioasă a Paștelui este aceeași pentru creștini – învierea lui Hristos –, denumirile și obiceiurile locale poartă amprenta unor moșteniri culturale diverse: ebraice, păgâne, creștine și populare.

Un lucru e clar: Paștele nu înseamnă doar liturghii și cozonaci, ci și o lecție fascinantă despre limbaj, cultură și felul în care tradițiile se împletesc peste secole.