07 mai 2025 | 16:13

Cel mai cutremurător suicid al secolului XX. Fiica lui Alexandru Emanuel Lahovary s-a împușcat cu un revolver, în casa de vacanță a familiei

VIDEO Special

La începutul secolului XX, familia Lahovary era una dintre cele mai respectate și influente familii boierești ale României. Alexandru Emanuel Lahovary, capul familiei, era un diplomat cu o carieră solidă și strălucită, format la școala înaltă a diplomației europene.

O moștenire aristocratică și o copilărie în sânul diplomației românești

Crescut și educat în Franța, Alexandru Emanuel Lahovary a obținut licența și apoi doctoratul în drept la prestigioasa Universitate din Paris în 1877.

La doar câteva luni după absolvire, a intrat în serviciul diplomatic al României, dovedindu-se un profesionist de elită. A urcat repede toate treptele ierarhice, devenind, în doar un deceniu, ministru plenipotențiar.

Destinațiile sale diplomatice l-au purtat în marile capitale ale Europei: Paris, Sankt Petersburg, Roma, Viena și Constantinopol. În paralel, și-a desfășurat activitatea și în administrația centrală a Ministerului Afacerilor Străine din București.

Reputația sa era susținută și de moștenirea sa familială, provenea dintr-o veche familie de conservatori români – dar și de căsătoria sa cu Ana Kretzulescu, fiica fostului prim-ministru Nicolae Kretzulescu.

Ana, soția sa, era nu doar o doamnă din înalta societate, ci și o intelectuală rafinată, implicată activ în acțiuni culturale, umanitare și diplomatice.

Deși epoca nu permitea femeilor să aibă cariere diplomatice, Ana Lahovary și-a însoțit soțul în misiunile sale și a devenit o susținătoare discretă, dar influentă, a intereselor României în străinătate.

Împreună, cei doi au avut șase copii, cinci fete și un băiat, printre care și Ana Maria, cunoscută de familie și apropiați drept „Bébé”.

Vezi și: Fântâna Lahovary din București, amintirea ultimului duel din România. Cum l-a omorât Nicolae Filipescu pe jurnalistul George Emanuel Lahovary

Ana Maria Lahovary s-a sinucis la Poiana Țapului

În vara anului 1915, familia Lahovary era stabilită temporar în vila de vacanță închiriată de la regele Carol I, în pitorescul sat de munte Poiana Țapului.

Înconjurată de natură, liniște și aer curat, casa părea un refugiu perfect pentru Ana Lahovary și fiicele sale, departe de tensiunile Bucureștiului.

Era un timp de retragere și regăsire, un loc unde fetele se bucurau de vară, iar Ana Lahovary încerca să-și adune gândurile după o relație din ce în ce mai încordată cu soțul său, aflat în Italia.

Printre apropiații familiei se afla și Constantin Argetoianu, politician influent și fost diplomat. Argetoianu lucrase ani la rând în diverse capitale europene împreună cu Alexandru Emanuel Lahovary și devenise un apropiat al familiei.

În memoriile sale, Argetoianu relatează cu mare emoție cele întâmplate în acea vară, povestind cât de aproape se simțea de familia Lahovary, ca un frate mai mic, primit cu brațele deschise în sânul lor.

În zilele dinaintea tragediei, nimic nu părea să prevestească sfârșitul tragic al tinerei Bébé. Pe 22 iulie 1915, familia și prietenii petrecuseră o zi senină, plină de voie bună. După un dejun copios pe iarbă, toți au glumit și au râs până spre seară.

Ana Maria părea fericită, poate chiar mai exuberantă decât de obicei. Argetoianu își amintește că a făcut drumul de la Poiana Țapului la Sinaia de braț cu ea, vorbind despre planuri de viitor și promisiuni de revedere. Nimeni nu bănuia că în doar câteva ore avea să aibă loc o tragedie care va lăsa o rană adâncă în familia Lahovary.

Un gest inexplicabil și un doliu etern

Pe 23 iulie 1915, Argetoianu se afla la București, pregătit pentru un prânz la restaurantul Enescu, unde o aștepta pe Ana Lahovary și pe fiica ei. În loc de o revedere veselă, a primit un telefon de la Valentina Lahovary, o altă rudă apropiată. Vestea era devastatoare: Bébé se sinucisese cu un glonț de revolver, în casa de vacanță.

Fără să stea pe gânduri, Argetoianu a plecat în grabă spre Poiana Țapului, ajungând târziu, pe o ploaie torențială. A fost întâmpinat de Valentina, care, sub o umbrelă, i-a povestit ceea ce se știa despre tragedie, adică aproape nimic.

Moartea tinerei fusese fulgerătoare, fără vreo notă de adio, fără indicii clare despre motivația gestului ei. Nimeni nu știa ce a împins-o pe Ana Maria Lahovary să-și ia viața în floarea tinereții. Împreună cu mama îndurerată, Argetoianu a vegheat trupul neînsuflețit al tinerei toată noaptea, în tăcere deplină.

În acele momente de durere mută, suferința celor prezenți era imposibil de exprimat în cuvinte. Timp de opt zile, Constantin Argetoianu a rămas alături de familie, martor al unei duble morți, cea fizică a fiicei și cea sufletească a mamei, răvășită iremediabil de pierderea copilei sale.

Vezi și: „Aghiuță” și-a trăit viața din plin, mai bine de un secol: pianista Cella Delavrancea ar fi fost iubită de Caragiale, Brâncuși, dar și de Nae Ionescu

Un mister care nu și-a găsit niciodată răspunsul

Motivul care a împins-o pe Ana Maria Lahovary să comită acest gest tragic rămâne necunoscut până în ziua de azi. Nicio scrisoare de adio, nicio mărturisire prealabilă, niciun semn că sufletul ei ar fi fost măcinat de o suferință profundă.

Tocmai această lipsă de explicații a transformat sinuciderea sa într-unul dintre cele mai cutremurătoare și misterioase episoade ale istoriei mondene românești din secolul XX.

Părea că Bébé avea tot ce-i trebuie pentru a fi fericită, o familie iubitoare, o educație aleasă, o frumusețe care nu trecea neobservată. Era apreciată de cunoscuți și adorată de apropiați. Dar, cum nota și Argetoianu, „a luat cu dânsa secretul sufletului ei…”.

Poate că presiunile vieții aristocratice, așteptările necruțătoare ale societății sau o suferință interioară greu de purtat au contribuit la acest deznodământ. Poate că, în spatele zâmbetului și al vitalității afișate în public, se ascundea o durere tăcută pe care nimeni n-a reușit să o vadă la timp.

Amintirea unei tragedii și ecoul său peste veacuri

După tragedie, familia Lahovary nu și-a mai revenit niciodată pe deplin. Ana Lahovary, mama îndurerată, a fost profund marcată de moartea fiicei sale.

În mod simbolic, și-a retras treptat prezența din viața publică, preferând discreția și liniștea unei suferințe personale. Bébé a fost îngropată în tăcere, dar moartea ei a rămas multă vreme un subiect de discuții în cercurile aristocratice din București.

Pentru Constantin Argetoianu, prietenul apropiat al familiei, tragedia a fost o rană de suflet. A păstrat mereu vie amintirea tinerei Ana Maria Lahovary în scrierile și amintirile sale, evocând-o cu duioșie și o melancolie sfâșietoare. A descris-o ca fiind „frumoasă ca o floare” și „îndrăgostită de viață”, trăsături ce păreau a o proteja de orice tragedie.

Însă, cum adesea se întâmplă, cele mai adânci dureri sunt cele nevăzute, cele nerostite. Moartea Anei Maria Lahovary rămâne o mărturie tragică a fragilității sufletului uman, chiar și atunci când pare învăluit de armonie, frumusețe și afecțiune.

Astăzi, povestea ei e mai puțin cunoscută publicului larg, dar pentru cei care studiază istoria socială a României, este un episod tulburător ce subliniază drama tăcută a femeilor educate și sensibile din elita vremii, care, uneori, nu reușeau să-și găsească locul într-o lume rigidă și adesea nedreaptă.

Vezi și: De unde provine numele Calea Dorobanților din București. Milioane de români nu își cunosc istoria