De unde provine numele Calea Dorobanților din București. Milioane de români nu își cunosc istoria

În orașele din întreaga Românie, străzile își poartă numele cu o însemnătate adânc înrădăcinată în istoria țării. Fiecare bulevard, șosea sau alee are o poveste de spus, o istorie de descoperit și o tradiție de păstrat. Printre aceste străzi, Calea Dorobanților se evidențiază ca fiind una dintre cele mai cunoscute și importante. Cu toate acestea, mulți români trec pe lângă ea fără să-i cunoască, realmente, originile.

Istoria și semnificația unui bulevard iconic din Capitală

Calea Dorobanților este una dintre cele mai vechi și emblematice bulevarde din București. Artera se află în sectorul 1 din Capitală și se întinde pe o suprafață de 2,6 kilometri, din Piața Alexandru Lahovari până la Piața Charles de Gaulle.

Bulevardul a primit acest nume în anul 1878 în amintirea trupelor de dorobanți care au luptat la Plevna, Vidin și Grivița în cadrul Războiului de Independență al României.

Carmen Iohannis, apariție surprinzătoare înainte de vot. Gestul făcut de prima-doamnă, a urmat exemplul soțului

Cum a apărut Elena Lasconi la secția de votare. Candidata la alegerile prezidențiale a atras atenția tuturor

Bendeac a șocat toată țara după moartea lui Cotabiță! De ce nu a vrut să se împace cu el

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Etimologia cuvântului ”dorobaț” poate fi urmărită până în perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu, în secolul al XVIII-lea.

Dorobanții reprezentau o categorie distinctă de soldați în armata românească a vremii, fiind recrutați din rândul țăranilor liberi și având un statut privilegiat în societate. Ei erau instruiți și echipați pentru a asigura apărarea teritoriului și pentru a participa la acțiunile militare ale timpului.

Aici locuiau și erau antrenați ostașii, strada devenind calea principală către locul lor de adunare și de pregătire. De-a lungul timpului, strada și-a păstrat numele, devenind un punct de referință important în dezvoltarea orașului și în istoria sa.

Vezi și Iubirile clandestine ale lui Alexandru Ioan Cuza. Mihail Kogălniceanu ținea evidența cuceririlor sale într-un carnețel: ”Peste 700 de femei”

Cine au fost dorobanții, de fapt

Termenul „dorobanț” provine din limba turcă („doroban” sau „doruban”) și înseamnă „soldat în misiune specială”. Acești ostași erau recrutați, în principal, din rândul țăranilor liberi și aveau responsabilități și privilegii specifice.

Cei care erau aleși pentru a deveni dorobanți erau bărbați sănătoși, în putere, cu vârste cuprinse între 20 și 50 de ani, care urmau să fie instruiți și echipați pentru a asigura apărarea teritoriului, participând la acțiunile militare ale vremii.

Ei erau considerați un corp specializat de soldați, pregătiți pentru luptă și angajați în diferite sarcini militare, inclusiv în paza și apărarea granițelor, în campanii militare sau în alte acțiuni strategice.

În perioadele istorice în care România s-a aflat sub dominație străină sau sub amenințare constantă din partea imperiilor vecine, dorobanții au jucat un rol crucial în protejarea frontierelor și în menținerea independenței și integrității țării.

Ei au fost recunoscuți pentru devotamentul și loialitatea lor față de țară și pentru curajul lor în fața pericolelor, reprezentând un exemplu de onoare, spirit de sacrificiu și vitejie.

De-a lungul timpului, dorobanții au evoluat și au jucat diverse roluri în structura militară și socială a României, în funcție de perioada istorică și de contextul politic și social.

Au jucat un rol important în cadrul Revoluției de la 1848

În timpul Revoluției din 1848 din Principatele Române, dorobanții au jucat un rol important în menținerea ordinii și păcii publice.

Revoluționarii au considerat instituțiile existente de aplicare a legii ca fiind instrumente de opresiune și abuzuri, căutând, astfel, să le reformeze pentru a servi interesele democratice și naționale ale poporului.

Astfel, la data de 14 iunie 1848, Guvernul provizoriu a emis un decret prin care a fost înființată Garda Națională, cu scopul de a asigura siguranța cetățenilor și menținerea ordinii publice.

Gheorghe Magheru a fost numit „căpitan general al tuturor trupelor neregulate de dorobanți și panduri din România” și inspector general al tuturor gărzilor naționale.

Dorobanții, alături de panduri și alte trupe neregulate, au fost implicați în această nouă structură militară, cu toate că, inițial, garda a fost considerată o asociere împotriva făcătorilor de rele și a avut sarcini limitate de pază și ordine în localitățile principatului.

Vezi și Destinul frânt al eroului Avram Iancu. Depresia și tuberculoza i-au răpus spiritul: ”Nu mai sunt Iancu, sunt umbra lui!”

Eroii Războiului de Independență din 1878

Odată cu eșecul revoluției muntene, garda națională a fost desființată, iar dorobanții au revenit în peisajul militar. În 1850, Barbu Știrbei a reorganizat instituția conform principiilor ostășești și le-a modificat uniformele.

Până la unirea Principatelor din 1859, structura organismelor de pază românești nu a suferit modificări semnificative, iar dorobanții au continuat să joace un rol important în menținerea ordinii și păcii publice în Muntenia.

După 1859, dorobanții au fost, treptat, integrați în modelul european de dezvoltare militară și au continuat să își desfășoare activitatea conform noilor cerințe și nevoi ale timpului.

În anul 1878, dorobanții au luptat, cu mândrie, curaj și vitejie, în cadrul Războiului de Independență al României, în bătăliile de la Vidin, Plevna și Grivița.