Care sunt condiţiile pentru prescripția achizitivă. Bunurile care nu se pot dobândi prin uzucapiune

Prescripția achizitivă, cunoscută în termeni mai accesibili drept uzucapiune, este una dintre cele mai fascinante instituții juridice din dreptul civil românesc. Dacă în cazul prescripției extinctive vorbim despre pierderea unui drept odată cu trecerea timpului, în cazul uzucapiunii este exact invers: timpul lucrează în favoarea celui care posedă un bun, iar după o anumită perioadă, acesta poate deveni, legal, proprietar.

Ce este, în mod real, uzucapiunea

Uzucapiunea nu este doar un termen arid din legislație — ea are aplicabilitate reală, inclusiv în situații familiare, aparent banale. Aceasta reprezintă un mod legal de a dobândi proprietatea asupra unui bun, după ce l-ai posedat pentru o perioadă lungă de timp, în anumite condiții.

Citește și: Ce este rezerva succesorală şi cum se calculează. Cazurile în care sunt mai mulţi copii cu drept la moştenire

Important de reținut: în perioada de posesie, tu nu ești proprietarul recunoscut legal. Adevăratul proprietar poate veni să-și revendice dreptul oricând — dar dacă acest lucru nu se întâmplă în termenul legal, posesorul poate deveni, prin hotărâre judecătorească, noul proprietar.

Plantele de apartament care nu au nevoie de niciun strop de pământ. Cresc doar în apă

Cum să scapi de țânțari dacă stai la curte. Ai nevoie doar de câteva cuburi de bicarbonat de sodiu

Uzucapiunea în vechiul Cod Civil

Sub vechiul Cod Civil, existau două tipuri de uzucapiune:

• Uzucapiunea scurtă (10 sau 20 de ani): Se aplica doar imobilelor și presupunea posesie utilă, bună-credință și o cauză justă. Termenul era de 10 ani dacă adevăratul proprietar locuia în aceeași circumscripție, sau de 20 de ani dacă era în afara acesteia.
• Uzucapiunea lungă (30 de ani): Nu necesita bună-credință sau titlu de proprietate. Posesia trebuia să fie pașnică și neîntreruptă.

Chiar dacă acest cod a fost abrogat, el se mai aplică pentru posesii începute înainte de 1 octombrie 2011, când a intrat în vigoare noul Cod Civil.

Citește și: Ce este indignitatea succesorală. Detaliul care te împiedică să primeşti o moştenire

Uzucapiunea în Codul Civil actual

Noul Cod a adus clarificări importante, mai ales în legătură cu rolul cărții funciare, registrul oficial al imobilelor. Există două forme principale:

• Uzucapiunea extratabulară (10 ani): Se aplică în cazurile în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, proprietarul a decedat sau a renunțat la drept, iar posesorul a avut o posesie utilă, publică și neîntreruptă.
• Uzucapiunea tabulară (5 ani): Atunci când imobilul este înscris deja în cartea funciară, dar actualul posesor a dobândit dreptul printr-un act nelegitim (fără să știe), iar posesia este de bună-credință și continuă.

Citește și: Când este văduva obligată să împartă moștenirea cu frații soțului decedat. Situația, explicată de un avocat

Ce bunuri nu se pot dobândi prin uzucapiune

Nu toate bunurile pot fi „uzucapate”. Excluderile cele mai importante sunt:

• Bunurile inalienabile: cum ar fi cele aparținând domeniului public (drumuri, ape, clădiri administrative etc.).
• Drepturile personale: nu se poate dobândi, de exemplu, un drept de întreținere sau de folosință prin uzucapiune.
• Bunurile aflate în litigiu: dacă există o acțiune în instanță, termenul uzucapiunii se suspendă.

Uzucapiunea nu este o metodă „magică” prin care cineva devine proprietar doar pentru că a locuit undeva o vreme. Ea presupune îndeplinirea unor condiții clare de posesie, bună-credință (în unele cazuri), lipsa conflictelor juridice și trecerea unui timp considerabil. Nu este un drept automat, ci unul care se obține în instanță.

Așadar, dacă stați de ani de zile într-un imobil fără acte clare, nu înseamnă că sunteți automat proprietari. Dar, cu documentație corectă și condiții îndeplinite, uzucapiunea poate fi o cale legală pentru a transforma posesia în proprietate deplină.