Când anaconda mănâncă găini: Coexistența fragilă dintre oameni și șerpi giganți, în inima Amazonului

În inima luxuriantă a Amazonului, acolo unde pădurea pare infinită și râurile își croiesc drum printre rădăcinile împletite ale copacilor, coexistența între om și natură devine o lecție de adaptare și echilibru. Aici, nu doar jaguarii sau insectele veninoase atrag atenția, ci și un locuitor tăcut, masiv și temut: anaconda. Cunoscută în miturile locale drept „Marea Șarpe” sau „Cobra Grande”, anaconda este în același timp o creatură legendară și o realitate de zi cu zi pentru comunitățile care trăiesc de-a lungul fluviului Amazon.

Un studiu recent publicat pe 16 iunie 2025 în revista Frontiers in Amphibian and Reptile Science de către biologii Beatriz Cosendey și Juarez Carlos Brito Pezzuti aduce o nouă perspectivă asupra interacțiunilor dintre aceste reptile uriașe și comunitățile umane care le împart teritoriul.

Pentru mulți dintre locuitorii regiunii Aritapera, anaconda nu este doar un șarpe – este o prezență mistică. În mitologia locală, se povestește despre o anaconda gigantică care doarme sub oraș, capabilă să zguduie apele cu mișcările ei, cu ochi roșii ca focul care luminează noaptea. Cu toate acestea, în prezent, pe fondul urbanizării și al zgomotului produs de bărci cu motor și locuințe, aparițiile acestor giganți ai râului au devenit tot mai rare.

Anacondele de dimensiuni mari preferă zonele izolate, departe de oameni, în timp ce exemplarele mai mici, de 2-2,5 metri, sunt cele care își fac apariția prin gospodării – nu ca întruchipări mitice, ci ca hoți de găini.

Cum şi cât se udă trandafirii din grădină când e caniculă. Detaliul care distruge bobocii

Zodiile care primesc lecții dure de la Univers în iulie 2025: karma lovește direct în acești nativi

Găinile, moneda de schimb a conviețuirii: ce spun localnicii

În Amazon, găina este mai mult decât un animal domestic – este o resursă valoroasă, rezultatul a săptămâni de muncă și investiții. Tocmai de aceea, atunci când o anaconda atacă un coteț, nu e vorba doar de un incident izolat, ci de o pierdere economică reală.

„Găina e mâncarea ei preferată. Dacă aude un cotcodăcit, vine imediat”, povestește un localnic. Alții au relatat cum anacondele vin în mod repetat, devorând pui și chiar porci mici. „Noi hrănim găinile cu porumb scump, și apoi vine șarpele și le ia.” Asemenea mărturii au fost colectate de cercetători în cadrul interviurilor realizate în teren.

Unii săteni au încercat metode diverse de protecție – de la plase de nailon fine combinate cu sârmă, până la reconstruirea completă a cotețelor. Totul pentru a ține șerpii la distanță. Dar nu întotdeauna reușesc. Într-un caz, un localnic a declarat că a ucis o anaconda și a scos din stomacul ei o găină „încă proaspătă”, pe care a gătit-o la prânz, refuzând să lase „investiția” să se piardă.

În astfel de povești, conflictul dintre oameni și natură capătă nuanțe complexe, în care supraviețuirea, tradiția și economia se împletesc.

Etnoștiința, puntea dintre cunoaștere tradițională și conservare modernă

Beatriz Cosendey, una dintre autoarele studiului, este etnobiolog – o știință care îmbină ecologia cu cunoștințele tradiționale ale comunităților locale. Ea subliniază că niciun cercetător nu cunoaște un loc mai bine decât oamenii care au trăit acolo generații la rând. Această familiaritate profundă cu natura le permite localnicilor să detecteze din timp schimbările din mediu și să propună soluții practice și viabile.

Totodată, Cosendey pledează pentru o știință deschisă și incluzivă: „Comunitățile nu ar trebui să fie doar observatori, ci parteneri activi în proiectele de conservare.” Implicarea lor aduce nu doar eficiență, ci și justiție ecologică. În plus, multe dintre soluțiile tradiționale – precum folosirea unor compuși naturali sau metode de protecție simple – pot fi adaptate și pentru alte regiuni vulnerabile din lume.

Deși etnobiologia nu se bazează întotdeauna pe date cantitative rigide, aceasta folosește metodologii științifice riguroase și oferă informații valoroase care completează abordările biologice clasice.

În adâncurile verzi ale Amazonului, relația dintre om și anacondă este una complicată – marcată de respect, frică, pierderi materiale și fascinație. Nu este vorba doar de conflicte, ci și de adaptare, învățare și, mai ales, de colaborare.

Studiul realizat de Cosendey și colegii săi ne reamintește că viitorul conservării biodiversității nu poate fi gândit fără oamenii care trăiesc în mijlocul ei. Doar prin integrarea cunoștințelor științifice cu cele tradiționale, vom putea crea o lume în care chiar și o anaconda și o găină – la propriu – pot coexista.