Bucureștenii beau ”Vinul Orientului” acum 360 de ani. Povestea primei cafenele din Capitală, inaugurată în 1667 de ienicerul Hamie

În zilele noastre, milioane de români se trezesc în fiecare dimineață pentru a savura o cană de cafea, ca să aibă energia necesară pentru a-și putea desfășura, în tihnă, activitățile din ziua respectivă. Cultul cafelei nu este străin de cei care sunt pasionați de aurul negru, însă puțini sunt cei care știu că prima cafenenea atestată documentar în București a fost inaugurată la mijlocul secolului al XVI-lea, în anul 1667, de către ienicerul turc Hamie.

Ienicerul care a înființat prima ”kahvenea”

Prima cafenea din București este atestată documentar în 1667, înființată de un turc numit Hamie, un ostaș din corpul temut al ienicerilor. Aceasta a fost amplasată în apropierea viitorului Han Șerban-Vodă, un loc ce va deveni emblematic pentru orașul bucureștean.

Numele de cafenea (cahvenea) vine din cuvântul turcesc kahve-hane, care înseamnă local public, după moda turcească, în care oamenii pot bea cafea, fuma tutun, juca cărți, zaruri sau table.

Celebrul local a introdus în București o băutură savuroasă din Orient, numită ”Vinul Orientului”, devenind, rapid, un simbol al schimbărilor culturale și sociale care aveau să vină în cetatea lui Bucur.

Un sicriu a fost abandonat pe un câmp în Vaslui, iar preotul refuză slujba. Motivul halucinant din cauza căruia s-a ajuns în această situație

Cu ce se ocupă Oksana, soția lui Cezar Ionașcu. A născut 6 copii acasă, „fără moașă, fără doctor” și a stat mai mult timp retrasă în ultimii 15 ani

De la primele cafenele „turcești” până la cele europene din secolul al XIX-lea, cafenelele bucureștene au fost un loc de întâlnire al intelectualilor, oamenilor de cultură și politicienilor, dar și al comercianților și afaceriștilor.

Primele cafenele din București, rădăcini otomane și influențe orientale

În 1667, la București, Haime, un ostaș turc din corpul ienicerilor, a deschis prima cafenea atestată documentar în oraș. Cafeneaua sa a fost situată în apropierea viitorului Han Șerban-Vodă, un loc frecventat de comercianți, soldați și negustori otomani care treceau prin oraș.

Astfel, această cafenea devenea un punct de întâlnire pentru comunitatea otomană din București, dar și pentru cei care doreau să experimenteze această băutură exotică adusă din Orient.

Deși nu se știe exact care erau condițiile acestei cafenele, este foarte probabil ca aceasta să fi fost inspirată de cafenelele din Imperiul Otoman, care erau locuri de socializare unde se discuta despre politică, literatură, religie și cultură.

Cafenelele turcești erau un loc al vieții urbane, unde oamenii se adunau pentru a savura o cafea, dar și pentru a participa la dezbateri aprinse. De asemenea, aceste localuri erau renumite pentru atmosfera lor vibrantă, încărcată de mirosul de cafea proaspăt măcinată și fumul lulelor.

Vezi și: A ”dansat” cu obuzele în brațe, a fugit de război și a pus bazele primei școli de balet de la noi din țară. Floria Capsali, prima mare balerină a României

Cafeaua la curtea domnească, un lux și un gest de rafinament

Interesul pentru cafea la București nu a rămas doar la nivelul cafenelelor din zonele comerciale ale orașului. În documentele vremii, aflăm că și la curtea domnească de la București, cafeaua era o băutură prețuită.

În 1696, în condica vistieriei domnitorului Constantin Brâncoveanu, se menționează achiziționarea a aproximativ 19 kilograme de cafea, provenind de la Ianachi clucer, pentru a fi servite în „cămara domnului”.

Acest detaliu ne arată că, încă din secolul al XVII-lea, cafeaua devenea o băutură de lux, apreciată nu doar în cercurile comerciale, ci și în rândurile celor mai înalți demnitari ai țării.

Tot în perioada aceea, la curtea domnească exista un funcționar specializat, numit „vel-cafegiul domnesc”, care avea sarcina de a se ocupa exclusiv de cafeaua domnitorului.

Acesta era responsabil cu prepararea băuturii și asigurarea calității acesteia. Astfel, cafeaua nu era doar un simbol al rafinamentului, ci și un element esențial în viața de zi cu zi a celor care trăiau la curtea domnească.

Teatrul Național și cafeneaua Fialkowski. Foto arhiva

Cafenelele turcești și influențele asupra societății bucureștene

Pe măsură ce secolul al XVIII-lea avansa, cafenelele din București continuau să fie inspirate de modelul turcesc, iar aceste localuri deveneau tot mai răspândite, în special în apropierea Podului Beilicului (actuala Calea Șerban-Vodă), un loc frecventat de negustori și soldați otomani.

Cafenelele turcești din București erau renumite pentru atmosfera lor autentică, unde fumul lulelor se împletea cu mirosul intens al cafelei proaspăt preparate.

Un regulament din 1782 interzicea „dezbaterile politice” în cafenelele bucureștene, ceea ce sugerează că aceste localuri deveniseră nu doar locuri de socializare, ci și locuri în care se discutau teme importante, uneori chiar subversive, care puneau la cale acțiuni împotriva stăpânirii otomane.

De asemenea, este posibil ca aceste cafenele să fi fost locuri în care ideile revoluționare și progresiste să fi circulat liber, contribuind la formarea unui sentiment naționalist în rândul locuitorilor Bucureștiului.

Vezi și: Ana Botta, fiica de pașoptist care s-a ”jucat” cu Literele. Prima studentă din istoria României s-a stins la 36 de ani, după ce și-a pierdut unicul copil

Secolul al XIX-lea: Cafenelele europene și coabitarea tradițiilor

Anii 1800 au adus o transformare semnificativă a cafenelelor din București, pe măsură ce influențele europene au început să se simtă mai puternic.

Cafenelele „europene” au apărut în Capitală, oferind un spațiu generos, mese și scaune confortabile, oglinzi elegante și chiar mese de biliard. Aceste cafenele erau un simbol al modernității și al rafinamentului european și atrăgeau intelectualii și boema orașului.

Una dintre cele mai celebre cafenele „europene” a fost cafeneaua „Fialkowski”, înființată de un polonez românizat cu același nume, care a devenit un loc de întâlnire pentru marii scriitori ai vremii, cum ar fi Ion Luca Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Alexandru Xenopol, George Sion și Matei Millo.

La această cafenea se discutau idei literare și politice, iar atmosfera intelectuală era una deosebit de stimulativă pentru dezvoltarea culturii românești.

Alte cafenele celebre care au înflorit în această perioadă au fost „Cafeneaua Capșa”, un loc preferat de protipendada Bucureștilor, și „Cafeneaua Schreiber”, situată pe Lipscani, unde se întâlneau negustorii și oamenii de afaceri din oraș.

De asemenea, cafeneaua „Național”, situată pe strada Doamnei, și „Bristol”, pe strada Academiei, au fost locuri importante pentru întâlnirile sociale și culturale din capitală.

Sfârșitul unei epoci de grație

Perioada de glorie a cafenelelor din București a continuat până la începutul Primului Război Mondial, când multe dintre aceste localuri au suferit transformări semnificative.

După război, impactul acestuia asupra societății și economiei a avut un efect negativ asupra cafenelelor, iar multe dintre ele au încetat să mai fie centre de viață socială și intelectuală.

Cu toate acestea, tradiția cafelei din București a rămas un simbol al culturalității și al rafinamentului european, continuând să fie apreciată și să joace un rol important în viața cotidiană a locuitorilor capitalei.

Vezi și: Înainte de Romeo și Julieta au fost Pyramus și Thisbe. Legenda primilor amorezi din literatură care și-au pus capăt zilelor din iubire

Românii adoră, și astăzi, cafeaua

În prezent, cafenelele din București sunt încă un loc de întâlnire al celor care vor să discute idei, să se relaxeze sau pur și simplu să savureze o cafea delicioasă.

De la primele cafenele turcești și până la cele europene, tradiția cafelei în București continuă să fie o parte esențială a vieții sociale și culturale a orașului.

Deși multe dintre cafenelele istorice au dispărut, influența lor rămâne prezentă în cultura urbană a capitalei, iar cafeaua continuă să fie un simbol al întâlnirilor intelectuale, al discuțiilor și al legăturilor dintre oameni.