„Balaurul” care a terorizat România în anii ’40. Povestea criminalului Gică Cioc, gangsterul nemilos din Ferentari

În haosul postbelic care cuprinsese România în anii 1944–1945, cartierele mărginașe ale Bucureștiului deveniseră adevărate focare de infracționalitate. Printre acestea, Ferentariul se evidenția drept un teren fertil pentru dezvoltarea criminalității organizate.

Ferentariul anilor ’40: sărăcie, anarhie și începutul unui coșmar

Străzile prăfuite și întunecate, lipsa de autoritate și sărăcia cruntă alimentau dorința unora de a se impune cu forța, de a fura, de a ucide, de a deveni stăpâni peste lumea lor. În acest peisaj sumbru avea să se ridice un personaj al groazei: Gică Cioc, poreclit „Balaurul”.

Pseudonimul nu era întâmplător. „Balaurul” nu era doar un simbol al forței brute, ci și al unei cruzimi ieșite din comun. Gică Cioc, originar din Ferentari, a devenit cunoscut pentru atacurile sângeroase și jafurile în stil mafiot pe care le comitea alături de banda sa.

Încă din primele sale apariții în dosarele poliției, el se remarca printr-un temperament violent și o sete de putere care îl făcea extrem de periculos.

Cât de des trebuie fertilizată grădina de legume: regula de aur pe care grădinarii o respectă mereu

Horoscopul zilei de sâmbătă, 21 iunie. Nativii Leu vor fi în centrul atenţiei

Într-o Românie în derivă, marcată de haosul politic și militar de după cel de-Al Doilea Război Mondial, Gică Cioc avea un singur scop: să devină cel mai puternic gangster din țară.

Infractorii și criminalii de rând eliberați după 23 august 44 au acaparat străzile Capitalei

Contextul favoriza dezvoltarea infractorilor. După 23 august 1944, valuri de deținuți politici și criminali de drept comun au fost eliberați prin grațieri controversate. În același timp, retragerea sau dezorganizarea armatelor a lăsat în urmă un arsenal periculos pe mâinile civililor.

Pistoale, automate rusești, grenade — toate deveniseră arme ale străzii. În lipsa unui control eficient, tâlhăriile, jafurile și asasinatele deveniseră aproape o rutină în viața Capitalei.

Depozitele de bunuri esențiale, hrană, alcool, tutun, medicamente sau îmbrăcăminte, erau țintele preferate ale bandelor. Acestea se întâlneau frecvent în cârciumile din zone precum Piața Matache Măcelaru, Strada 11 Iunie sau Brezoianu, unde își planificau următoarele lovituri.

Gică Cioc era o prezență constantă în aceste locuri, mereu însoțit de membri ai bandei sale, înarmați până-n dinți și gata să deschidă focul fără ezitare.

Vezi și: Povestea Omului cu Ciocanul, criminalul în serie care a terorizat România comunistă. Tortura cumplită la care erau supuse victimele lui Romulus Vereș

Crime în serie și un război între cei mai periculoși gangsteri

Vara anului 1945 a marcat apogeul violenței. În mai puțin de două luni, Bucureștiul a fost zguduit de peste zece crime comise cu pistoale automate rusești. Victimele erau ciuruite de gloanțe în mijlocul străzii sau în localuri obscure, iar autorii păreau să dispară fără urmă.

Inițial, s-a crezut că asasinii ar fi soldați sovietici rămași prin țară. Însă ancheta a relevat o realitate și mai șocantă: autorii masacrelor erau români. Mai precis, bande de criminali care își disputau supremația asupra teritoriului și resurselor.

Investigația a fost preluată de comisarul Eugen Alimănescu, o figură legendară a luptei împotriva crimei organizate din acea perioadă.

Conștient de pericolul uriaș, acesta a înființat Brigada „Fulger”, un grup de intervenție rapidă format din 22 de tineri agenți, selectați personal și antrenați pentru misiuni extrem de riscante. Strategia era clară: nu se luau prizonieri.

Infractorii erau împușcați pe loc, chiar dacă se predau. Metoda era controversată, dar eficientă — în doar câteva luni, multe dintre bandele care terorizau Bucureștiul au fost eliminate sau reduse la tăcere.

Gangsterul român Gică Cioc, cunoscut sub porecla de „Balaurul”. Foto arhivă

Rivalitatea celebră dintre „Balaurul” și „Hitler”

În centrul conflictelor sângeroase se aflau două personaje: Gică Cioc, „Balaurul”, și Sandu Moise, cunoscut sub porecla de „Hitler”, datorită mustății sale asemănătoare cu cea a dictatorului german. Deși la început au fost aliați, cei doi au ajuns rapid la cuțite.

Rivalitatea dintre ei avea să atingă cote maxime când Sandu Moise i-a furat amanta lui Gică Cioc, gest care a declanșat un adevărat război între bande.

Confruntările dintre cele două tabere s-au desfășurat cu o brutalitate extremă. Ambele părți erau echipate cu arme automate, iar atacurile se produceau fulgerător, în plină zi, în mijlocul străzii sau în localuri aglomerate.

Fiecare întâlnire era o ocazie pentru un nou masacru. Organele de ordine păreau mereu cu un pas în urmă. Apogeul acestei rivalități s-a produs în noaptea de Revelion, 31 decembrie 1945.

Comisarul Alimănescu primise o informație vitală: Sandu Moise și oamenii săi urmau să petreacă noaptea la restaurantul „La Colonerul”, de pe Calea Călărașilor. Brigada „Fulger” era pregătită de intervenție, așteptând doar semnalul pentru a acționa.

Vezi și: Povestea primilor interlopi din București. Nae Chioru’ și Gică Cioc terorizau românii

Un final sângeros într-o Noapte de Revelion

Cu toate măsurile de precauție luate, planul de intervenție nu a mai fost necesar. Când comisarul Alimănescu a pătruns în restaurant, scena care i s-a înfățișat era de-a dreptul grotescă. Întregul local era acoperit de sânge.

Corpurile neînsuflețite ale lui Sandu Moise, ale amantei sale și ale membrilor bandei zăceau întinse pe podea. Printre victime se aflau și Gică Cioc, împreună cu câțiva dintre oamenii lui. Se pare că infractorii se uciseseră reciproc, fiecare dintre ei fiind înarmat cu arme automate rusești.

Astfel s-a încheiat, într-un mod tragic și violent, cariera de criminal a celui care visa să devină capul lumii interlope din România. Gică Cioc, „Balaurul” din Ferentari, a fost răpus nu de lege, ci de propria sete de putere, de trădare și de răzbunare.

Deși a murit în aceeași manieră în care și-a trăit viața, într-un haos sângeros, amintirea sa a rămas în folclorul urban ca una dintre cele mai sinistre figuri ale infracționalității din anii ’40.

Moștenirea terorii: între legendă și avertisment

Povestea lui Gică Cioc nu este doar o cronică a unui criminal în serie, ci și un simbol al unei epoci marcate de instabilitate și violență.

În lipsa unui stat funcțional, în absența controlului și a justiției reale, personaje ca „Balaurul” au reușit să transforme orașul într-un câmp de luptă. Faptele lui au rămas, pentru mulți ani, în memoria colectivă a bucureștenilor ca episoade dintr-un coșmar care părea să nu se mai termine.

Astăzi, numele lui Gică Cioc e aproape uitat de marele public, dar istoria lui rămâne o lecție despre ce se întâmplă atunci când legea cedează în fața haosului, iar străzile devin scena unui spectacol macabru.

„Balaurul” din Ferentari a fost mai mult decât un criminal: a fost produsul unui timp bolnav, al unei societăți în agonie și al unei lumi în care gloanțele vorbeau mai tare decât cuvintele.

Vezi și: Criminalul care l-a îngrozit pe Nicolae Ceaușescu. Ucidea doar în noaptea de Revelion