”Poarta Iadului” din Siberia, cercetată cu drona: marile temeri ale oamenilor de știință

”Poarta Iadului” din Siberia este cea mai mare dolină din această regiune îndepărtată a Rusiei, care, de altfel, conține multe alte asemenea surpări uriașe ale terenului. Cu o lungime de peste un kilometru, „groapa” ce scoate la suprafață straturi străvechi de permafrost (strat de pământ înghețat) ce se topesc pe rând, a fost analizată, pentru prima oară, cu o dronă.

”Poarta Iadului” din Siberia, cercetată cu drona

De ani buni, pe măsură ce clima s-a încălzit, permafrostul din Siberia a dat semne de topire, cu doline (prăbușiri ale pământului ce dau naștere unor gropi, depresiuni adânci) apărând din senin și bule de gaz erupând sub picioarele oamenilor.

Cea mai mare și mai cunoscută dintre aceste doline este situată la aproximativ 660 de kilometri de capitala regiunii, Yakutsk, este cunoscută sub numele de Batagaika, dar localnicii au botezat-o „Poarta Iadului”.

De când anomalia a fost raportată, în 2018, ea a crescut rapid în dimensiuni, astfel încât au ieșit la suprafață păduri de mult îngropate, rămășițe de animale străvechi, dar și date despre clima din ultimii 200.000 de ani.

Câștigător Masterchef România 2024. Astăzi are loc marea finală. Cine pleacă acasă cu marele premiu de 75.000 de euro

De ce a fost plasat sub control judiciar Horațiu Potra. Eroarea care a împiedicat arestarea preventivă. Ce au descoperit polițiștii în Mercedesul său

Acum, o dronă a fost trimisă în interiorul craterului de Ruptly.tv, arătând pentru prima oră, „la prima mână”, amploarea fenomenului. Imaginile captate de dronă pot fi văzute în clipul de la finalul acestui articol.

Multe dintre aceste megaprăbușiri au apărut de-a lungul Siberiei în ultimii ani, dar cercetătorii cred că Batagaika, datorită mărimii sale, ar putea fi un soi de anomalie a zonei.

Marile temeri ale oamenilor de știință

Craterul are, la ora actuală, aproape 1 kilometru în lungime și 100 de metri în adâncime, dar studii făcute în 2016 au indicat faptul că dimensiunea ei crește, în medie, cu 10 metri pe an, conform sciencealert.com.

Pământul din zonă a început să se scufunde prima oră în anii ’60, după un proces de defrișare masivă a pădurilor din vecinătate, devenind clar că permafrostul începe să se dezghețe.

Instabilitatea regiunii nu e periculoasă doar pentru localnici. Există, de asemenea, îngrijorări că, pe măsură ce groapa va deveni mai mare și mai adâncă, vor fi eliberate în atmosferă depozitele de carbon stocate sun pământ timp de mii de ani.

Craterul continuă să se mărească, pe măsură ce permafrostul de la suprafață se topește, dezvăluind alte și alte straturi ce sunt expuse aerului.

„Craterul va înghiți, cel mai probabil, întreaga pantă a dealului, înainte de a-și încetini creșterea”, a spus geograful Mary Edwards, de la Universitatea din Southampton, pentru NASA‘s Earth Observatory, în 2016.

„În fiecare an, de îndată ce temperatura e peste limita de îngheț, lucrurile o iau de la capăt. Odată ce a început un asemenea fenomen de expunere a straturilor de permafrost, este foarte greu de oprit”.

Dar o altă problemă este legată de „reînvierea” unor virusuri străvechi după ce au zăcut timp de milioane de ani îngropate adânc în straturile de permafrost.

Însă nu toate veștile sunt atât de proaste. Un studiu publicat în februarie 2017 în jurnalul Quaternary Research a arătat că straturile expuse de crater pot oferi date esențiale despre evoluția climei în ultimii 200.000 de ani.

Asta se adaugă faptului că au fost readuse la suprafață rămășițele fosilizate ale unor păduri îngropate sub pământ de multă vreme și chiar resturi de animale, inclusiv de mamuți și de cai vechi de 4.400 de ani.

Cercetătorii speră să poată înțelege mai bine schimbările climatice de astăzi ale planetei, studiindu-le cu atenție pe cele petrecute în trecut, pentru a ne pregăti cât mai bine pentru ceea ce va urma.