Viitoarea Regină Elisabeta era doar o adolescentă atunci când al Doilea Război Mondial i-a amenințat națiunea, însă era hotărâtă să facă tot ce îi stă în putință pentru țara ei. Evident, așa a devenit prima femeie din Familia Regală care s-a înrolat în armată.
În momentul în care a izbucnit ce de-al Doilea Război Mondial, în 1939, Prințesa Elisabeta avea 13 ani. De-a lungul adolescenței sale, ea a contribuit așa cum a putut, ba chiar s-a înrolat în armata britanică, la un moment dat.
Prințesa Elisabeta a fost prima femeie din Familia Regală Britanică care s-a alăturat armatei și a ales să facă asta din postura de mecanic auto. Viitoarea regină a demontat motoare, a schimbat cauciucuri și a învățat să conducă camioane și ambulanțe.
După război, ea a putut fi văzută adesea conducându-și mașinile în jurul proprietăților sale. Se știa chiar că diagnostica și repara motoare, dacă situația o cerea.
Deși era de viță nobilă, nu se poate spune că a primit tratament special în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nu în totalitate, cel puțin. Era hotărâtă să-și servească țara în același mod în care li se cerea și altora.
Atunci când Aliații au ieșit învingători, în cele din urmă, ea a „evadat” din Palatul Buckingham și a petrecut pe străzile Londrei, la fel ca toți ceilalți.
Încă de la începutul războiului, Familia Regală a anunțat clar că nu părăsi țara. În timp ce Luftwaffe arunca cu bombe asupra Londrei, guvernul britanic încerca să o convingă pe Elisabeta, Regina Mamă și pe fiicele ei, Prințesa Elisabeta și Prințesa Margaret, să fugă în Canada.
Regina a refuzat. „Copiii nu vor pleca fără mine”, ar fi spus ea.
Elisabeta și Margaret au petrecut o mare parte din război la Castelul Windsor, situat lângă Londra. Dorind să contribuie, viitoarea regină a vorbit pentru prima oară la radio BBC în 1940, la vârsta de 14 ani. În timpul emisiunii, ea li s-a adresat direct copiilor Marii Britanii.
„Mulți dintre voi, din această țară, ați fost nevoiți să vă părăsiți casele și să fiți separați de tații și mamele voastre”, a spus prințesa.
„Eu și sora mea Margaret Rose suntem alături de voi, deoarece știm din experiență ce înseamnă să fii departe de cei pe care îi iubești cel mai mult. Vă transmitem un mesaj de simpatie și, în același timp, mulțumim oamenilor amabili care v-au primit în casele lor”, a continuat ea.
În timpul emisiunii, prințesa a mai spus: „Încercăm să facem tot ce putem pentru a-i ajuta pe marinarii, soldații și aviatorii noștri și încercăm, de asemenea, să facem față pericolului și tristeții războiului. Știm că, până la urmă, totul va fi bine”.
Pe măsură ce războiul se derula, Elisabeta a vrut să facă mai mult de atât, așadar, în 1943, ea și-a prezentat grădina de legume la Castelul Windsor pentru a-i încuraja pe britanici să-și cultive propriile produse și să lupte împotriva penuriei de alimente.
La începutul anului 1945, Prințesa Elisabeta s-a înrolat sub numele de Elizabeth Windsor.
Înainte de a se alătura armatei, Elisabeta a petrecut luni întregi convingându-și părinții să-i susțină decizia. După cum i-au amintit Regele și Regina, nicio femeie din Familia Regală nu fusese în armată, până atunci. Dar asta nu a descurajat-o pe Elisabeta, ba dimpotrivă, s-ar putea spune.
Așadar, în martie 1945, ea a cmers la Aldershot pentru a-și începe antrenamentul. Armata i-a dat viitoarei regine numărul de înrolare 230873. Conform directivei Regelui, prințesa nu a primit un rang special. Elisabeta s-a înrolat ca subaltern secund, echivalentul unui sublocotenent.
Ea a absolvit un curs de formare de șase săptămâni de mecanică auto. În timpul antrenamentului, a învățat cum să demonteze și să repare motoare. De asemenea, a învățat să conducă ambulanțe, camioane și jeep-uri.
„Una dintre plăcerile ei era să-și bage murdărie sub unghii și să se murdărească de ulei pe mâini, ca mai apoi să se laude prietenilor ei”, scriau jurnaliștii în revista Collier.
Presa a lăudat-o pe viitoarea regină Elisabeta a II-a, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru serviciul său adus patriei, după cum era și firesc.
Elisabeta și-a încheiat antrenamentul pe 14 aprilie 1945. În acea lună, Regele și Regina au vizitat unitatea ATS în care servea fiica lor, însoțiți de Prințesa Margaret. Elisabeta comenta mai târziu: „Nu am știut niciodată că există atât de multă pregătire pentru o vizită regală”.
Ea a lucrat îndeaproape alături de alți membri ai ATS, dar titlul ei regal stipula că trebuie să facă anumite concesii. În loc să mănânce cu colegii ei, prințesa trebuia adesea să meargă în sala de mese a ofițerilor. Și, în loc să locuiască în tabără, dormea la Castelul Windsor, aflat în din apropiere.
Până în iulie 1945, Elisabeta primea deja o promovare și devenea Comandant Junior.
„Era foarte mândră de faptul că făcea ceea ce trebuiau să facă și alte fete de vârsta ei”, declara, la vremea respectivă, guvernanta prințesei, Marion Crawford, „și, în ciuda faptului că s-a întors la Windsor pentru a dormi, a respectat cu strictețe rutina mizeră, făcându-și treaba ca ofițer de serviciu, făcând inspecții și lucrând foarte mult la întreținerea mașinilor”.
Potrivit Muzeului Național al celui de-al Doilea Război Mondial, femeile din Marea Britanie care aveau sub 30 de ani și nu erau căsătorite la acea vreme trebuiau să se înroleze în forțele armate, să lucreze pământul sau să se alăture unei industrii. Elisabeta nu dorea un tratament special, se pare.
În momentul în care Germania s-a predat Aliaților, în mai 1945, londonezii au ieșit în stradă pentru a sărbători sfârșitul războiului. Nevrând să rateze evenimentul, Elisabeta și sora ei mai mică au fugit din Palatul Buckingham și s-au alăturat mulțimii. A reușit să treacă neobservată datorită uniformei ei ATS.
„Eram speriate că o să fim recunoscute, așa că mi-am tras bine șapca peste ochi”, își amintea Regina Elisabeta, într-un interviu BBC, din 1985.
Petrecerea de stradă a adunat mai bine de 50.000 de englezi în extaz. „Cred că a fost una dintre cele mai memorabile nopți din viața mea”, a spus ea.
La mai puțin de șapte ani după încheierea războiului, „Princess Auto Mechanic” a fost încoronată Regina Regatului Unit și a Commonwealth-ului, la vârsta de 25 de ani.
În multe privințe, se poate spune că serviciul reginei Elisabeta, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a ajutat-o să se maturizeze și, mai apoi, să poată conduce o națiune.