Paradoxul de pe piața globală a muncii: bogații lucrează cel mai mult

Paradoxul de pe piața globală a muncii: bogații lucrează cel mai mult

Specialiștii în resurse umane pun în lumină un fenomen al pieței muncii căruia nu i s-a acordat foarte multă atenție, până acum.

Este vorba despre faptul că, în general, cel mai mare volum de muncă este înregistrat, paradoxal, tocmai la persoanele care au cea mai mică nevoie de bani. Miliardarii din industria tech se mândresc, în aparițiile lor televizate sau pe rețelele de socializare, cu zecile sau chiar sutele de ore lucrate în decursul unei săptămâni, deși nu munca lor directă crește prețurile acțiunilor la bursă, ale companiilor uriașe pe care le dețin.

Mai mult decât atât, obiceiul de a munci mult se răsfrânge și asupra copiilor care provin din familii foarte potente din punct de vedere financiar. Studiile sociologice arată că mai degrabă un copil cu părinți bogați va avea un job pe timpul vacanțelor, decât unul care provine dintr-un mediu cu posibilități materiale limitate sau foarte reduse.

Vorbim, practic, despre o cultură a muncii, dar și despre epuizare. Nu e deloc neînsemnat numărul persoanelor care au ajuns să se epuizeze efectiv în această perioadă.

În fapt, munca oamenilor foarte bogați arată că oamenii aceștia nu muncesc pentru bani și că, probabil, și cei din clasa de mijloc traversează fix aceeași situație.

Chiar și muncitorii care nu sunt bogați, care chiar au nevoie de fiecare cent din salariul lor, spun adesea că în joc sunt mai mult decât banii. Își fac treaba din pasiune sau chiar din obișnuiță.

Din nefericire, așa se ajunge la Burnout. Burnout-ul este caracteristic epocii noastre, deoarece diferența dintre idealurile noastre comune despre muncă și realitatea locurilor de muncă este mai mare acum decât era în trecut.

Muncitorii fabricilor de textile din urmă cu zeci de ani lucrau mai multe ore decât muncitorii tipici britanici sau americani de azi și făceau acest lucru în condiții periculoase. Erau epuizați, dar nu aveau condiția psihologică din secolul XXI pe care o numim burnout, pentru că nu credeau că munca lor este calea către perfecționare, către absolut. Idealul care ne motivează să muncim până la epuizare este promisiunea că, dacă muncești din greu, vei trăi o viață bună: nu doar o viață de confort material, ci o viață de demnitate socială, caracter moral și scop spiritual.

Munca din greu este ceea ce apreciază cel mai mult societatea în care trăim, indiferent de țară. Într-un sondaj Pew Research Center realizat în 2014, în care oamenii au fost întrebați despre personalitățile lor, 80% dintre respondenți s-au descris ca fiind „mucitori”. Nicio altă trăsătură nu a atras o reacție pozitivă atât de puternică, nici măcar atribute precum „simpatic”. Doar 3% au spus că sunt leneși, iar un număr nesemnificativ din punct de vedere statistic s-a identificat ca fiind extrem de leneș.

Totuși, realitatea e ca toți știm că foarte mulți dintre noi sunt, în fapt, leneși cu diplomă. Gândește-te la colegii tăi. Câți dintre ei sunt leneși? Și câți dintre ei ar spune că sunt altceva decât? În general, nu muncim cu toții cu sârguință toată ziua, ci mai degrabă, spunem că suntem muncitori pentru că știm că ar trebui să ne gândim la noi înșine așa.

Angajații sunt din ce în ce mai stresați

Doar că acest efort de a ne dovedi nouă înșine și celor din jur cât de muncitori suntem sau de a munci din obișnuință, ne poate afecta sănătatea, pe termen lung. Studiile recent efectuate pe această temă arată că riscul pentru a declanșa Burnout a crescut în perioada pandemiei de coronavirus, odată cu implementarea la scară largă a muncii de acasă.

Potrivit rezultatelor unui sondaj realizat de Bestjobs, 4 din 10 angajati romani au avut un an mai greu in 2021. Statisticile arata ca 47% dintre ei nu au reusit sa echilibreze viata personala cu volumul de munca si cred ca au suferit sau sufera de burnout. In 2020 statisticile indicau sub 30% dintre angajatii intervievati in aceasta situatie.

Printre factorii de stres mentionati de respondenti se numara: volumul mare de munca (23,4%), epuizarea psihica (22,7%), pandemia si starea de anxietate pe care o provoaca (19,7%).

De asemenea, peste 70% dintre angajații români care au participat la un sondaj efectuat de platforma de recrutare BestJobs la sfârșitul anului trecut afirmă că nivelul de stres la locul de muncă a crescut de la declanșarea pandemiei, iar mai mult de un sfert dintre aceștia apreciază că nivelul de stres chiar s-a dublat.

După 10 luni de pandemie, copleșiți de sarcini la serviciu, teamă, incertitudine și izolare socială, aproape 30% dintre respondenți admit că deja au ajuns la burnout. Oboseala resimțită în urma unui program solicitant îi face pe alți aproape 20% dintre angajați să creadă că în cel mult o jumătate de an vor ajunge la epuizare, dacă stresul se va menține la același nivel, în timp ce aproape 16% estimează că vor ajunge la epuizare în cel mult un an.

Multi s-au aratat afectati de sarcinile de serviciu extrem de stresante si dificile, 47% dintre angajatii care au raspuns intrebarilor din sondaj au precizat programul haotic si cerintele tot mai mari din partea angajatorilor care le-au provocat stari de burnout.

Companiile care au inteles ca este nevoie sa investeasca in resursa umana, au luat la randul lor masuri. Potrivit sursei citate, firmele cauta solutii de sustinere a angajatilor si sa le ofere servicii de life & business coaching, consiliere sau psihoterapie, ca beneficiu extrasalarial.

În aceeași ordine de idei, un studiu ceva mai vechi, realizat în ianuarie 2017 de institutul Harris Poll din SUA, împreună cu compania Kronos Understanding, arată că înţelegerea cauzelor sindromului Burnout e un lucru esenţial.

41% dintre cei intervievaţi au explicat că epuizarea fizică şi psihică provine din cauza salariului prea mic în comparaţie cu muncă prestată, iar 32% au identificat drept principala cauza orele suplimentare, în timp ce restul au indicat drept factorii declanşatori managementul slab ori mediul de lucru neprietenos.

“Evident, într-un colectiv eterogen, ne vom confrunta cu tipologii diverse de oameni şi, între aceştia, se vor regăsi cu siguranţă şi colegi mai energici dar şi persoane predispuse la o epuizare mai rapidă şi cu consecinţe mai grave decât în cazul altora”, ne-a explicat Corina Diaconu, Managing Director ABC Human Capital. Cauzele sindromului burnout sunt diverse şi cumulate mai tot timpul, profilând acest sindrom că pe una dintre cele mai recente afecţiuni răspândite la nivelul populaţiei globale, a adăugat ea.

Citește și: