Legenda Meșterului Manole, între mit și realitate: ce s-a întâmplat, de fapt, la Mănăstirea Argeșului

Legenda Meșterului Manole, între mit și realitate: ce s-a întâmplat, de fapt, la Mănăstirea Argeșului

Una dintre cele mai interesante și mai cunoscute legende românești este cea a Meșterului Manole, cel care se presupune că ar fi zidit-o pe soția sa, Ana, în fundația Mănăstirii Argeșului.

Oare ce o fi mai greu? Să transformi realitatea în poveste sau să dovedești că legenda este adevăr? Iată o întrebare pe care, de altfel, și cei de la TVR și-au adresat-o în clipul pe care îl poți urmări mai jos, în subsolul acestui articol.

Firește, o altă vorbă românească spune că orice legendă are un sâmbure de adevăr, iar această zicală nu poate fi combătută prea ușor, așa cum nu poate fi nici susținută.

Cine a fost Meșterul Manole

Mănăstirea de la Curtea de Argeș a fost construită din porunca domnitorului Neagoe Basarab, tocmindu-l pentru această lucrare pe celebrul Meșter Manole.

Deși poate părea puțin probabil că legenda Meșterului Manole și a soției sale să fie adevărată, se pare că vorbim despre un adevăr istoric, totuși.

Despre Meșterul Manole se știe că era un mare arhitect al vremurilor, bănuindu-se că ar fi fost armean la origine, cu toate că decorațiunile mănăstirii amintesc mai mult de cele georgiene.

Neagoe Basarab l-ar fi cunoscut pe Manole la Istambul. Meșterul avea o educație aleasă, studiind chiar și în Occident, la Veneția, sub atenta supraveghere a lui Erasmus. Se poate spune că este unul dintre cei mai învățați oameni din istoria noastră.

Se bănuiește, de asemenea, că proiectul Mănăstirii Argeșului aparține lui Neagoe Basarab, la fel de învățat, iar lucrarea ar fi fost ridicată pe temelia unei biserici mai vechi, din secolul al XV-lea.

Pentru ca domnitorul să-și vadă visul cu ochii, avea nevoie de cei mai buni meșteri, dar și de cele mai bune materiale, astfel că Manole a fost angajat pentru a se ocupa de construcție.

Meșterii nu l-ar „fi avut la suflet” pe Manole și i-au furat sufletul Anei

Se crede că, din cauza faptului că Manole era un „venetic”, ceilalți meșteri nu l-ar fi acceptat în echipa lor, mânați de orgolii, astfel că ar fi construit eronat intenționat, de unde și ideea că, peste noapte se surpa tot ce se construia ziua.

Cât despre implicarea Anei în această poveste, exista o veche legendă care spune că la baza oricărei clădiri trebuia să îngropi o umbră. Acest lucru echivala cu furatul sufletului, astfel că cel căruia i se fura umbra ajungea să se sinucidă, afându-se în imposibilitatea de a suporta acest gând.

Ca să-i facă în ciudă lui Manole, meșterii aleg să îngroape la fundație umbra Anei, soția sa, cât timp Manole era plecat la Neagoe Basarab, așadar o iau pe aceasta cu forța.

Conform superstiției menționate anterior, Ana ar fi spus că, decât să îi fie furat sufletul, mai bine se omoară și astfel s-ar fi aruncat de pe zidurile clădirii.

La revenire, Manole însuși a luat decizia zidirii soției sale moarte la baza bisericii, împreună cu copilul acestora, decedat, la rândul său, recent.