INTERVIU Claudiu Tănăselia – tot ce ai vrut să știi despre explorarea spațiului, NASA, Marte, Artemis, dar nu ai avut pe cine să întrebi

INTERVIU Claudiu Tănăselia - tot ce ai vrut să știi despre explorarea spațiului, NASA, Marte, Artemis, dar nu ai avut pe cine să întrebi

Când vine vorba de explorarea spațiului și efortul științific pe care îl fac agențiile spațiale pentru materializare celor mai fantastice curiozități ale umanității, puțini oameni din România sunt la fel de pasionații și implicați emoțional precum Claudiu Tănăselia.

În cazul în care nu i-ai auzit încă numele, Claudiu Tănăselia dedică foarte mult timp fascinației pentru spațiul cosmic. Monitorizează atent activitatea sateliților din orbita pământului, studiază detaliile misiunilor NASA, activitățile de pe ISS și, cel mai important, face un efort perpetuu cu scopul de a ”traduce” toate acestea pentru noi, profanii.

Echipa Playtech.ro a avut ocazia să discute cu Claudiu despre pasiunea sa, dar și să obțină niște răspunsuri interesante și avizate pe marginea celor mai arzătoare subiecte ale momentul din acest domeniu.  Am vorbit despre Artemis, explorarea planetei Marte, obiectele zburătoare neidentificate și miliardarii care au transformat călătoriile în spațiu într-un hobby.

De vorbă cu Claudiu Tănăselia despre explorarea spațiului

  1. Cu ce te ocupi în prezent și care este legătura ta cu explorarea spațiului? De unde a început această pasiune și care sunt proiectele tale actuale pe subiect?

Claudiu Tănăselia: În prezent, sunt cercetător științific la Institutul de Cercetări pentru Instrumentație Analitică din Cluj-Napoca și legătura cu explorarea spațiului cred că este undeva la un nivel mai fundamental, adică atât pasiunea mea cât și meseria au ca rădăcină comună fizica (sunt absolvent al Facultății de Fizică a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca).
Pasiunea pentru spațiu a început în după-mesele de duminică din anii ’90, când la TVR rula serialul Star Trek, pe care îl urmăream (și îl urmăresc în continuare, dar nu la TVR) cu religiozitate. Am putea face un interviu doar despre asta, dar o să încerc să mă controlez și să rămânem totuși la subiecte legate de explorarea spațiului din prezent. Pot spune că am învățat să citesc răsfoind vechile almanahuri Anticipația și Știință și Tehnică găsite prin biblioteca de acasă, așa că domnul Alexandru Mironov a contribuit de două ori la pasiunea mea legată de spațiu, atât prin revistele Știință și Tehnică cât și prin faptul că ne introducea în fiecare duminică în ideile episodului Star Trek care urma să fie difuzat.
În prezent, pentru știri din spațiu, cel mai simplu este să mă urmăriți pe Facebook, unde încerc să scriu despre evenimentele curente, dar despre spațiu mai scriu și în revista Știință și Tehnică, pe HotNews.ro, pe site-ul meu personal parsec.ro —unde am și un newsletter gratuit și un podcast, ambele denumite Buletin Cosmic, sau mă puteți asculta la Radio România Cultural în fiecare vineri de la 14:00 la 15:00, în cadrul emisiunii Știința 360.
  1. Care este scopul misiunii Artemis și, mai ales, care sunt șansele sale de reușită, în opinia ta?

Claudiu Tănăselia: Misiunea Artemis ne va aduce, pe noi, oamenii, din nou pe Lună. Nu se va întâmpla decât în misiunea Artemis-3, pentru că mai urmează câteva zboruri test până atunci, dar ne vom întoarce pe Lună și de această dată o vom face într-un mod sustenabil, pe termen lung, pentru că planul nu este să ajungem pe Lună și apoi să revenim înapoi pe Pământ, ci să decolăm mai departe, spre Marte. Nu cred că vom ajunge acolo în 2025, cum își propune NASA, cred că vor mai fi câteva întârzieri, dar cred cu tărie că un echipaj de astronauți va păși pe Lună până în 2030. Pentru că, dacă nu se va întâmpla asta, vom aveam un echipaj de taikonauți pășind pe Lună în jurul anului 2035 și asta este un catalizator suficient de puternic pentru SUA să-și concentreze forțele pentru a ajunge acolo cât mai repede.
  1. Cum vezi concurența dintre SUA, China și Europa în explorarea spațiului?

Claudiu Tănăselia: Europa, prin Agenția Spațială Europeană (ESA) este parte a programului Artemis (ESA chiar construiește modulul de serviciu al capsulei Orion, o componentă esențială a misiunilor lunare), însă China și Rusia au decis să aibă un program separat de explorare al Lunii și să asambleze pe suprafața selenară o bază, denumită International Lunar Research Station, undeva în apropierea polului sud lunar, după 2030.
Cred că această competiție este una binevenită, pentru că va impulsiona ambele tabere. Artemis are prima șansă în această cursă, pornește ca favorită, însă China vine puternic din urmă. Deocamdată, Chinei îi lipsește experiența activităților spațiale complexe cu echipaj uman, dar actuala Stație Spațială Chineză care se află pe orbită și parteneriatul cu Rusia va reduce probabil din acest handicap. Nu cred că vom vedea taikonauți pe Lună înaintea astronauților americani și europeni, dar cred că prima aselenizare a taikonauților va fi la doar câțiva ani distanță de cea din programul Artemis.
  1. Când vine vorba de misiuni pe Marte, NASA a făcut o treabă foarte bună până în prezent cu roboții săi. Crezi că vor ajunge și oameni pe Marte pe parcursul vieții noastre, care ar fi beneficiile?

Claudiu Tănăselia: Roboții sunt extrem de utili, dar nu putem face explorare doar cu roboți. Trebuie să fim și noi acolo să-i reparăm, să învățăm să trăim în condiții extreme, așa cum o facem astăzi în Antartica sau pe orbită, la bordul Stației Spațiale Internaționale. Să fim, așa cum spune Elon Musk, o specie interplanetară. Va fi cea mai grea și mai complexă aventură a omenirii, dar trebuie să o facem, pentru că asta am făcut mereu, am explorat. Dacă vom înceta să explorăm, vom regresa ca specie. Beneficiile nu sunt imediate, dar investiția în explorarea spațială, nu doar în misiuni spre Marte, se întoarce înzecit în societate sub diverse forme: tehnologii noi care pot fi utilizate și în alte domenii, de pildă.
  1. Stația Spațială Internațională are deja o istorie de aproximativ 20 de ani. Când crezi că-i va veni sfârșitul și în ce măsură va fi înlocuită de stația spațială chineză sau, eventual, de stația spațială din jurul Lunii, Gateway?

Claudiu Tănăselia: Dacă nu se întâmplă ceva neprevăzut, Stația Spațială Internațională va fi restrasă în 2030-2031 pentru că a depășit deja perioada de viață estimată inițial. Componentele de la bord sunt vechi și riscă să se deterioreze constant, iar asta duce la costuri de întreținere din ce în ce mai mari sau la creșterea riscului producerii unui accident. Ea nu va fi înlocuită de Stația Spațială Chineză, pentru că vorbim despre un proiect separat, iar SUA și China nu pot colabora în domeniul spațiului cosmic (există în SUA o lege în acest sens și este greu de crezut că ea va fi modificată). Iar Stația Spațială Chineză este deja acolo sus pe orbită, funcțională, și găzduiește deja taikonauți și experimente științifice.
Stația Spațială Gateway este destinată misiunilor selenare din programul Artemis, dar NASA lucrează deja la un plan pentru înlocuirea actualei Stații Spațiale Internaționale cu viitoare stații spațiale comerciale. Adică asamblate și lansate de parteneri privați. Vor fi stații spațiale de dimensiuni mai mici, probabil destinate unor scopuri mai restrânse, dar probabil vom avea mai multe simultan pe orbită, pentru că există un interes al companiilor din domeniul aerospațial pentru acest lucru: avem deja proiecte în acest sens, parțial finanțate de NASA care provin de la Axiom Space, Lockheed Martin, Northrop Grumman sau Blue Origin.
  1. În ultimii ani, Pentagonul a dat publicității mai multe rapoarte legate de înregistrarea unor obiecte zburătoare neidentificate sau OZN-uri. Cum ar trebui interpretate aceste rapoarte, să fie oare percepute ca dovezi de viață extraterestră sau ceva “mai simplu”?

Claudiu Tănăselia: Obiectele zburătoare neidentificate sunt exact ceea ce le spune numele: obiecte zburătoare care nu au fost încă identificate. Cred că ar fi cel puțin ciudat să facem un salt atât de mare și să le denumim extraterestre. Până nu avem mai multe date, este greu pentru mine să trag astfel de concluzii. Sunt o sumedenie de alte explicații mult mai verosimile decât „omuleții verzi în farfurii zburătoare”.
  1. Cum vezi impactul războaielor de amploare de pe Pământ asupra misiunilor spațiale? Cât de tensionate sunt relațiile dintre SUA și Rusia din acest punct de vedere?

Claudiu Tănăselia: SUA și Rusia colaborează la bordul Stației Spațiale Internaționale. În zilele următoare, o cosmonaută din Rusia, Anna Kikina, va decola spre Stația Spațială Internațională la bordul unei capsule americane Dragon, deci putem spune că de fapt colaborarea dintre cele două state devine și mai puternică. Cred că astronauții și cosmonauții sunt, atât la propriu cât și la figurat, deasupra politicii: sunt colegi care trăiesc câte 3 luni împreună, complet izolați de restul omenirii, se antrenează împreună ani de zile și sunt ca o familie. Desigur, este probabil ca pe viitor termenii acestei colaborări să se schimbe: vedem cum Europa a suspendat colaborarea cu Rusia în domeniul spațial, ceea ce, cred eu, este un lucru bun pe termen lung, pentru că în acest fel ESA va deveni mai independentă și mai capabilă, însă acest lucru necesită timp. SUA a renunțat la colaborarea cu Rusia privind importul de motoare de rachetă, iar Rusia colaborează (sau dorește să colaboreze) din ce în ce mai strâns cu China.
  1. Tot mai mulți miliardari, precum Jeff Bezos sau Richard Branson și vedete precum William Shatner, au ajuns în spațiu în ultimii ani. Cât de utile sunt astfel de experiențe pentru publicul larg, au vreun beneficiu științific sau discutăm doar de manifestări de opulență la un alt nivel?

Claudiu Tănăselia: Este și opulență, dar cred că este o opulență mai sănătoasă decât achiziționarea unui nou yacht, de pildă. Pentru că astfel de experiențe aduc spațiul cosmic mai aproape de noi, muritorii de rând. Și nu cred că zborul în spațiu al ”căpitanului Kirk” nu ne-a făcut cel puțin să zâmbim. Eu cred că este un lucru bun faptul că miliardarii investesc în tehnologii spațiale, pentru că așa, mai devreme sau mai târziu, aceste investiții ajung și la noi, într-o formă sau alta. Mai mult, tehnologiile dezvoltate pentru turism spațial pot să fie ulterior folosite în proiecte mai complexe: de pildă racheta New Glenn conține tehnologii ce urmează să fie folosită în viitoarea rachetă New Glenn sau în viitoarele vehicule care vor transporta astronauții pe suprafața Lunii. Deci nu e doar divertisment și popcorn.
  1. Au apărut mai multe rapoarte despre deșeuri spațiale care cad din spațiu în diferite colțuri ale mapamondului. Având în vedere numărul foarte mare de sateliți din jurul Pământului de la această oră, cât de îngrijorați ar trebui să fim în legătură posibilitatea prăbușirii lor în zone populate?

Claudiu Tănăselia: Sateliții, de obicei, nu au mase suficient de mari încât să supraviețuiască trecerii prin atmosferă. De obicei aceștia sunt consumați în totalitate și nu mai ajung pe suprafața Pământului. Problemele sunt cu treptele superioare ale rachetelor care lansează sateliții pe orbită: acestea se pot defecta și astfel nu mai ajung să execute manevre de orbitare controlată (s-a întâmplat și cu racheta Falcon 9 a companiei SpaceX) sau pur și simplu nu sunt proiectate să execute astfel de manevre, pentru că sunt lansate relativ rar, 1-2 ori pe an (racheta chineză Changzheng-5B). Desigur, mai avem și excepții, sateliți de mari dimensiuni, nefuncționali, care ar putea fi un pericol, dar numărul lor este extrem de mic (probabil vorbim despre un astfel de eveniment la câțiva ani).