Hanul lui Manuc, de la cârciumă veselă la gazda unor decizii politice importante: povestea celui mai cunoscut restaurant bucureștean

Hanul lui Manuc este unul dintre cele mai cunoscute locuri din Bucureștiul actual. Surprinzător sau nu, această clădire magnifică era centrul vieții sociale cosmopolite chiar și în trecut, hanul având o istorie bogată și destul de interesantă.

În mod cert, nu există bucureștean, sau locuitor al altui oraș din România, care să nu fi auzit de Hanul lui Manuc, clădirea care găzduiește, în prezent, unul dintre restaurantele de top din centrul vechi, dar și un mic muzeu încropit cu scopul de a nu lăsa istoria să moară.

Hanul lui Manuc București, 1859, acuarelă de Carol Popp de Szathmary

Hanul lui Manuc, visul lui Manuc Bei

În 1806, lui Manuc Bei (sau Manuc Mirzaian, așa cum mai era el cunoscut) îi venea o idee care, imediat ce a fost pusă în practică, și-a găsit loc în istoria Bucureștilor: să facă un han care să-i poarte numele.

Așadar, el a cumpărat terenuri aparținând Curții Domnești și a construit una dintre clădirile emblematice ale țării noastre.

Istoricii susțin că magnifica construcție era compusă dintr-un subsol (cu 15 pivnițe), parter (cu 23 de prăvălii, saloane mari, magazii, dar și camere pentru personal) și etaj (cu 107 odăi pentru oaspeți). În mijlocul curții se afla o cafenea unde cei care înoptau aici puteau să petreacă câteva ore de tihnă.

Hanuc Bei nu a apucat să se bucure prea mult de hanul său, întrucât a murit în 1817, iar fiul său, Murat, a vândut hanul în 1841.

După câțiva proprietari „eșuați”, Hanul lui Manuc ajunge, în 1861, în proprietarea lui Lambru Vasilescu, care îi schimbă numele în Marele Hotel Dacia, hanul devenind polul distracției pentru „lumea bună” din București.

Bătaie de joc! Judecătoarea lui Vlad Pascu, gest IREAL în public. Românii au rămas mască

Liviu Dragnea aruncă bomba despre PSD! A turnat tot, e mare cutremur…

Hanul lui Manuc, București, 1869, fotografie de Carol Popp de Szathmary

Politicienii Primului Război Mondial au folosit hanul ca punct strategic de întâlnire

În Primul Război Mondial, Hanul lui Manuc devenea locul preferat de întâlnire al cremei politicii din acea perioadă. Aici s-au făcut planuri extinse de unificare a Bucovinei cu Transilvania, cel mai des fiind văzuți în incintă Take Ionescu, Barbu Ştefănescu Delavrancea şi Nicolae Filipescu.

Într-un final, odată cu venirea la putere a comuniștilor, hanul a fost naționalizat, dar nu și-a pierdut specificul.

Hanul lui Manuc a fost retrocedat în 1999, iar acum, după un lung șir de reabilitări, servește ca muzeu, dar și drept unul dintre puținele restaurante cu istorie, din Capitală.