03 mart. 2022 | 14:55

De ce suntem tentați să credem în horoscop și cum ne afectează asta viața de zi cu zi

ACTUALITATE
De ce suntem tentați să credem în horoscop și cum ne afectează asta viața de zi cu zi

Cu toate că, în 2022, rasa umană ar trebui să fie guvernată de logică și de dovezi științifice, o parte considerabilă dintre noi încă își pune speranța în horoscop.

Dovadă clară stau rubricile de horoscop pe care le putem citi în aproape toate publicațiile sau urmări în cadrul majorității programelor tv matinale.

Ca oricare alt om, m-am întrebat, la un moment dat, cum e posibil ca o singură predicție zilnică, lunară sau anuală (în funcție de caz), poate să fie valabilă pentru toți cei născuți într-o anumită lună. Recunosc, mi-a fost mereu imposibil să-mi pot imagina cum ar putea, spre exemplu, toți cei din zodia Balanță să aibă parte de aceleași experiențe, în aceeași perioadă.

Cel mai simplu experiment pe care l-ar putea face absolut oricine, constă în consultarea registelor de la starea civilă, ca să se observe dacă horoscopul are dreptate, în momentul în care spune, spre exemplu, că Vărsătorii se vor căsători în acest an. Dacă ar fi să dăm crezare astrologilor, toți de pe lista de căsătorii ar trebui să fie născuți fie la sfârșitul lui ianuarie, fie în primele două decade ale lunii februarie.

Cu toate că nu am apucat să fac încă un astfel de experiment, aș putea să pun pariu că rezultatul va contrazice vehement orice horoscop.

Firește, habar nu am dacă Vărsătorii se vor căsători anul acesta, exemplul dat a fost unul pur inventat, pentru a vă face să înțelegeți mai bine punctul meu de vedere.

De ce cred atât de mulți oameni în horoscop?

Așadar, de ce cred atât de mulți oameni în horoscop, dacă previziunile rubricilor astrologice pot fi demontate cu atât de multă ușurință? Răspunsul este unul cât se poate de simplu și se găsește în modul în care astrologii își construiesc textele, înainte să „le dea pe post”. Dacă veți fi foarte-foarte atenți, veți observa că respectivele texte sunt prezentate atât de vag încât oricine, la un moment dat, s-ar putea să găsească măcar un mic element pe care să-l asocieze cu vreun amănunt din propria viață. Iar de aici, la transformarea unui detaliu într-o adevărată poveste, în care tot noi suntem personajele principale, este un pas extrem de mic.

Consider cu adevărat fascinant cum astrologii reușesc să ne dea titlul poveștii, pentru ca noi, ulterior, să ne scriem propria poveste, fără să realizăm măcar acest lucru.

Și-apoi, cred că ar mai fi o cauză pentru care oamenii au nevoie să creadă în horoscop. Prin definiție, fiecare dintre noi prezintă o trăsătură pe care rareori avem deschiderea s-o recunoaștem: ne e frică de necunoscut. Cu alte cuvinte, oricâți „mușchi am avea”, în interiorul nostru suntem doar niște copii speriați care adesea pretind că sunt mult mai curajoși decât în realitate.

Credința că undeva, acolo sus, există o forță superioară nouă care ne controlează, ne sperie dar ne și liniștește, în același timp. Trebuie să recunoaștem, ipoteza în care noi decidem pentru noi și, în consecință, suntem responsabili de deciziile noastre și de urmările acestora, este una mult mai infiorătoare decât în care forțe superioare iau deciziile pentru noi. Măcar așa, în cazul în care lucrurile merg prost, avem pe cine da vina: „așa a scris la horoscop, nu sunt eu de vină – orice aș fi făcut, era scris în stele”.

Teoria asta se aplică, de asemenea, și în cazul religiei, iar fraza de mai sus se poate înlocui cu „așa a vrut Dumnezeu”.

Nu, nu cred că „așa a vrut Dumnezeu”, așa cum nu cred nici că soarta ne este scrisă în horoscop și în stele. Orice decizie pe care o luăm, conștient sau nu, are darul de a ne schimba cursul vieții, indiferent cât de nesemnificativă ar putea să pară inițial. Știu, știu – sună îngrozitor și, mai mult decât atât, ideea asta ne face să ne simțim singuri, mai ales știind că nu e nimeni sau nimic acolo sus, gata să ne poată apăre, ori pe care să putem da vina atunci când totul merge pe dos.

De ce apar diferențe între rubricile de horoscop?

Cu toate că, cel puțin parțial, am răspuns la această întrebare în paragrafele de mai sus, consider că ar trebui să aduc o serie de completări. Iar aceste completări vor lua forma unei relatări. Îmi amintesc că, la un moment dat, am intrebat cine face rubrica de horoscop de la un anumit ziar, întrucât observasem că una dintre zodii părea să aibă, absolut în fiecare zi, parte de evenimente aproape apocaliptice. Răspunsul m-a făcut să mă și întristez, însă și să mă amuz, într-o oarecare măsură. Nu numai că rubrica nu era scrisă de un astrolog recunoscut, însă respectivul redactor avea un conflict personal cu un om aparținând acelei zodii, drept pentru care se răzbuna așa cum știa mai bine, prezicându-i catastrofe peste catastrofe, în ziar.

V-ați putea întreba ce vină aveau restul persoanelor din acea zodie, pe mâna cărora ajungea acel horoscop. Răspunsul: victime colaterale.

În consecință, dacă, la un moment dat, aș fi putut fi tentată să cred ceva prezis de „astrologi”, acela a fost momentul când mi-am luat „la revedere” pentru totdeauna, de la această știință inexactă și extrem de interpretabilă.

Concluzie

Sunt de părere că oamenii care citesc cu interes acest rubrici nu trebuie condamnați. Cum am spus mai sus, nu e deloc ușor să îți fie teamă să fii singur împotriva lumii, fără vreun ajutor divin sau, de ce nu, astrologic. Fiecare are dreptul de a decide pentru el în ce anume își pune speranțele. Tocmai din acest motiv, consider că rubricile cu zodii și horoscop ar trebui să continue să existe. Dacă ele reușesc să ofere alinare, înseamnă că și-au atins scopul.

Chiar și așa, aș avea un sfat pentru cei care citesc acum acest material: dacă tot alegeți să credeți în stele și în ceea ce zic astrologii (acreditați sau „de ocazie”), alegeți să credeți doar atunci când vă transmit informații pozitive despre ceea ce urmează să vi se întâmple, în viață sau, după caz, în ziua sau săptămâna în curs. Un pic de șmecherie energetică n-a făcut rău nimănui, niciodată. Cu alte cuvinte, filtrați binele de rău, astfel încât să nu vă încărcați negativ (degeaba) în cazul în care vreun redactor ranchiunos are ceva împotriva zodiei din care faceți parte.

Primul meu contact cu presa s-a întâmplă la vârsta de 11 ani, când ziarul călărășean Pământul mi-a oferit ocazia să public în rubrica destinată copiilor. Peste ani, ajungeam la Galați unde ... vezi toate articolele