Bula imobiliară din România, alimentată de sărăcia românilor: cum se explică fenomenul ciudat

Bula imobiliară din România, alimentată de sărăcia românilor: cum se explică fenomenul ciudat

Dacă vorbești cu oameni din anturajul tău, indiferent de vârstă, atâta timp cât sunt români, își doresc cu ardoare o locuință, un apartament, o casă, o garsonieră. Nu de puține ori, toată viața lor gravitează în jurul acestui vis.

În cazul în care ai urmărit trendul din imobiliare al ultimilor ani, probabil că ai sesizat creșterea aproape necontrolată a prețurilor la apartamente într-un număr foarte mare de orașe ale țării. Acest trend nu se va potoli curând și nu a făcut decât să fie accelerat de pandemie. Oamenii s-au panicat și mai mult că nu au o proprietate a lor când au stat de două, trei ori mai mult în casă decât de obicei.

Fascinant este însă că acest trend nu este doar în România, ci în aproape toată zona balcanică, în estul Europei. Același trend ciudat, combinație între sărăcie, îngropare în credite pe care nu ți le permiți și obsesie pentru proprietăți, este prezent și în Croația sau Slovacia, de exemplu. Cu cât te îndepărtezi mai mult de această zonă, cu cât numărul proprietarilor de locuințe scade. Una peste alta, România, Croația și Slovacia sunt țările cu cei mai mulți proprietari, deținători ai caselor în care locuiesc, din întreaga Europă.

Legătura dintre sărăcie și proprietate

Publicația croată Dnevnik a urmărit trendul achizițiilor de locuințe în Europa și a încercat să înțeleagă de ce proprietatea imobiliară este mai atractivă ca investiție pentru cetățenii unor țări, decât ai altora. Ca referință, în Croația, aproximativ 91% din populație deține apartamentul sau casa în care locuiește. Această valoare foarte similară cu cea din România este cu aproximativ 20% peste media Uniunii Europene. În Germania este mai aproape 50%.

„91% din gospodăriile din Croația se află în apartamente sau case deținute de unul dintre membrii gospodăriei. Probabil că cel mai adesea este vorba de un bărbat, așa că putem discuta și despre subiectul egalității de gen”, ne explică Iva Marčetić de la Inițiativa cetățenească europeană „Locuințe pentru toți”. Conform datelor prezentate de Marčetić, aproape 40% din aceste gospodării sunt supraaglomerate.

Ce înseamnă gospodării supraaglomerate? „Eurostat stabilește acest lucru în funcție de numărul de camere. Aceasta ar însemna că un adult de peste 18 ani trebuie să aibă propria cameră sau că un cuplu trebuie să aibă propria cameră. Copiii peste 12 ani ar trebui să aibă propria lor cameră. Există standarde pentru Europa, astfel încât datele sunt comparabile”, a explicat Marcetic.

Cu alte cuvinte, supraaglomerarea este un simptom al sărăciei, când trei oameni stau într-o garsonieră, cinci sau șase stau în două camere. Întâmplarea face că România și Croația ocupă locurile unu și patru în UE din prisma supraaglomerării. În același timp, sunt pe primele două locuri în privința deținerii de locuințe. Concluzia este clară, deși explicația pare să ne scape. Cu cât oamenii sunt mai săraci, cu atât se dau mai tare peste cap să dețină o locuință, chiar și dacă aceasta, în mod real, nu le oferă condiții de trai civilizate, un confort minim.

„Marea diferență este că în țările din nordul și vestul Europei există o reglementare mult mai bună a statutului locuințelor sociale și programe de construcție de locuințe publice/sociale, exact ceea ce a dispărut în sud și est începând cu anii 1990”, a conchis Marcetic. Una peste alta, în condiții ideale, statul ar trebui să-ți întindă o mână de ajutor când ai niște bani deoparte, faci parte dintr-o familie tânără, ești dispus să plătești o rată, dar un credit imobiliar tradițional nu te ajută decât să-ți cumperi o garsonieră, în locul a două camere, câte ți-ar trebui.

Citește și: