A fost România grânarul Europei? Explicația, între mit și realitate

A fost România grânarul Europei? Explicația, între mit și realitate

În perioada comunistă, România era considerată grânarul Europei, însă unii afirmă că acest lucru era doar un mit și nu realitatea. Află cum au stat lucrurile, de fapt, în vremea lui Ceaușescu.

Propaganda comunistă și exportul arătau că, în perioada de conducere a lui Ceaușescu, România reușea să depășească chiar și recorduri mondiale. Unele persoane spun că acele statistici erau modificate, fiind doar o formă de propagandă, în timp ce altele își aduc aminte de eforturile depuse pentru ca „targetul” să fie realizat.

Dintre județele cu cea mai mare contribuție la economia națională era Olt. Acest județ exporta foarte multe cereale, legume și fructe, dar și produse pecum prune uscate și căpșuni. În prezent, importul este în floare în timp ce exportul a ajuns la pământ.

Județul Olt era pe primele locuri la exportul de grâu și orz, iar acest lucru reiese din cifrele reale raportate la CAP, SMA sau SMT.

“Agricultura a fost <>economiei ţării noastre, nimeni nu poate contesta acest lucru. Agricultura a ţinut industria pe linia de plutire şi a propulsat-o:tot surplusul din agricultură se ducea în industrie, în diverse lucrări de dezvoltare a acestui sector al economiei, care nu se putea compara defel cu producţiile din agricultură. Acum, ambele sunt la pământ”, a spus Bărăgan, șeful Direcției Agrigole Olt, lider al SMT Scornicești.

Tot acesta afirma că acele cifre care apăreau în publicațiile vremii erau umflate de multe ori, la bază stând un ordin național în acest sens. Șeful Direcției Agricole Satu Mare, inginerul Ioan Cioltean explică faptul că denumirea de grânarul Europei se trage de la „o întâmplare”.

“Ca umare a investiţiilor acordate de stat, agricultura judeţului a fost înzestrată cu un număr însemnat de tractoare. În funcţie de rentablitatea şi de nevoile economiei judeţului, s-a reprofilat structura culturilor, sporind ponderea plantelor industriabile, în special a celor furajere, alături de cultura de bază a cerealelor” scrie autorul.

În baza acestei dezvoltări, producția agricolă a județului Satu Mare din perioada 1971-1975 a înregistrat un nivel mediu de 2,8%. Un alt exemplu din acea perioadă este redat de Brașov, Harghita și Covasna, care erau vizitate anual de către fostul dictator pentru a verifica producțiile de cartofi.

Ceaușescu, obsedat de producția agricolă
Ceaușescu, obsedat de producția agricolă

Perioada apusă când România era considerată grânarul Europei

Pentru a trece cu brio „inspecția”, țăranii văruiau și înnoiau totul peste noapte. Atunci când producția nu era consistentă, se apela la trucuri pentru a-l mulțumi pe fostul conducător. Astfel, într-una din vizite, țăranii au înlocuit cartofii mici cu unii mari.

„A fost o perioadă foarte scurtă când putem spune că am avut o producţie impresionantă de grâu şi când am fost numiţi «grânarul Europei» însă acest lucru se întâmpla între cele două războie când se lucra cu coasa şi secera. Când nemţii au început să facă maşini agricole, noi am rămas mult în urmă deoarece nu puteam ţine pasul lucrând pământul manual.

Producţia era cam de cinci tone de grâu la hectar. Altădată era mult mai mare. Eu acum produc şapte tone de grău la hectar şi asta datorită tehnologiei care a avasat foarte mult”, spune Dimitrie Muscă, care a fost preşedintele CAP din Pecica, apoi din Curtici.

Una dintre localitățile exclusiv agrare din România era localitatea Pecica din județul Arad. Aceasta a devenit celebră datorită producției record în agricultură. Pita de aici a devenit preferata familiei Ceaușescu și de câteva ori pe săptămână era trimisă acestora la București cu avionul.

Fostul prim secretar al PCR al județului Brăila, Anton Lungu, declara că „Brăila alimenta 10 județe din România, în afară de ce dădea la export”. Potrivit acestuia, Brăila reușea o asemenea performanță datorită faptului că a fost primul județ din țară care era complet acoperit cu sisteme de irigații.

Pe de altă parte, ziarele bistrițene asigurau cel puțin două pagini pentru agricultură și creșterea animalelor. Aceste publicații umflau de multe ori cifrele pentru a da bine în ochii Tovarășului. Cooperativele din județ parcă se aflau într-o permanentă competiție pentru a ocupa primele locuri.

Vasluienii, se pare că se aflau pe lista sărăciei și în urmă cu cinci decenii. Aceștia nu se puteau lăuda cu producții record. În județul Sibiu, producția care aduna cifre considerabile consta în pomicultură, fermele de hamei, legumicultura, dar și câteva ferme care produceau semințe.

La nivelul județului Timiș, terenurile agricole sunt de calitate, iar umflarea producției era doar la nivelul declarativ pentru a susține propaganda. În însemnările CAP-urilor erau scrise doar producțiile reale, fiind efectuat un control riguros.

„Nu se făcea o agricultură corectă din mai multe motive. Specialiştii erau recrutaţi din lumea satului, treceau printr-o facultate destul de grea, iar după absolvire li se inducea de propaganda comunistă că noi, românii suntem extraordinar de deştepţi, or’ nu era aşa. În zona de cercetare se pătrundea cu pile, pentru că era o muncă mai domnească, se muncea în halat, nu în salopetă, ca la CAP, dar ajunsese cercetarea un ”, spunea Liviu Bumbu.

Cu toate că producțiile agricole din România nu erau cele reale, cifrele nu se aflau prea departe de realitate. Din dorința de a scăpa de datorii externe și dobânzile care erau aplicate de țăriel occidentale, România s-a bazat foarte mult pe exportul produselor agricole și a cărnii.

Zona de sud a țării era recunoscută pentru producțiile ridicate la porumb. Înainte de Revoluția din 1989, acolo se obțineau 12 tone de boabe la hectar.

Citește și: