Vinde o Dacia din 1975: prețul e enorm, dar arată impecabil și are număr infim de kilometri

Vinde o Dacia din 1975: prețul e enorm, dar arată impecabil și are număr infim de kilometri

Cât ai da pe-o Dacia 1300 din 1975? Probabil că nu atât de mult cât costă această mașină scoasă acum la vânzare, dar mașina e într-o condiție aproape impecabil, în ciuda vârstei.

În esență, Dacia 1300 e un Renault 12 cu modificări minimale și fabricată în România. A fost legendară, pentru că altceva n-a fost. N-a excelat nici la putere, nici la confort, dar românii s-au îndrăgostit de mașină. Acum a devenit automobil de epocă, iar prețul a crescut corespunzător.

Surpriza acestui început de an e făcută de-o Dacia 1300 din 1975 care are doar 7.900 kilometri. Se vinde la un preț incredibil: 12.490 de euro. De ce e incredibil? Pentru că un Sandero Stepway, de generație nouă, e mai ieftin decât această mașină din 1975.

Ce oferă o Dacia 1300 din 1975?

După cum vezi în pozele de mai sus, mașina vine și cu câteva „personalizări”. Dintre toate se remarcă covoarele. Altfel, e o Dacia clasică: motor de 1.3 litri, putere de 52 CP, are patru uși, iar cutia de viteze, ei bine, e manuală. Nu că ar fi existat, în versiunea standard, altceva. Poți vedea tot ce are mașina în anunțul de pe mobile.de.

În ceea ce privește istoria modelului, e una cel puțin interesantă. În 1966, la Poiana Brașov, câțiva producători europeni mari au venit cu oferte. Lista era așa: Renault, Peugeot, Fiat, Alfa Romeo și DKW, producător vest-german. Renault a venit cu R10, Peugeot a propus 204 Berline, Fiat a avut 1100D și Alfa Romeo a venit cu Giulia. DKW a propus F102. Dintre toate, Renault a sfârșit prin a câștiga licitația pentru ceea ce avea să devină mașina Dacia.

La mijlocul anilor ’60, Ceaușescu voia mașini, industrie auto proprie, români care să construiască pentru români. Așa că l-a pus pe Pacepa șef peste o industrie care nu exista. „În ţara orbilor, chiorul este rege”, a spus Pacepa în editorial. „Nu ştiam nimic despre fabricarea automobilelor, dar niciunul dintre oamenii de încredere ai lui Ceauşescu nu ştia. Totuşi, tatăl meu a fost aproape toată viaţa şeful departamentului de servicii General Motors afiliat la Bucureşti”, a contextualizat generalul relația lui cu mașinile. Așa că a început să fie șef și „țar” auto. Povestea, în detaliu, o ai aici.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI
Etichete: