„My Son”, un thriller improvizat în totalitate de James McAvoy: cât de departe ai merge pentru copilul tău?

Cât de departe ai fi dispus să mergi pentru a-ți salva copilul? Probabil ai face orice îți stă în putință, chiar până în punctul de a-ți pune viața în pericol. Pregătește-te pentru un scenariu dur, o poveste captivantă și o interpretare de excepție.

Christian Carion a regizat un remake în limba engleză al filmului său din 2017, “Mon Garçon”. „My Son” este un thriller captivant despre Edmond Murray (James McAvoy), care ajunge la fosta soție, Joan (Claire Foy), pentru a-și găsi fiul dispărut.

McAvoy este, cu siguranță, unul dintre cei mai talentați actori. Nu s-a ferit niciodată de vreo provocare, indiferent dacă interpretează un bărbat cu 24 de personalități diferite în “Split” sau are monologuri extinse și profunde în „Together”, despre care am scris aici. Ultimul său film este o capodoperă actoricească, din moment ce își improvizează tot dialogul. Neștiind scenariul filmului, McAvoy a început să filmeze fiecare scenă, improvizând absolut tot. Este o sarcină incredibil de grea pentru un actor, dar McAvoy și-a interpretat rolul cu măiestrie.

Improvizația lui McAvoy are un mod de a lăsa dialogul să sune natural, în loc ca replicile să fie repetate și memorate. Poate că și natura spontană a filmului a ajutat în acest proces, dar McAvoy n-a lăsat niciodată faptul că improvizează să-i împiedice performanța actoricească. Este cu adevărat captivant în acest rol și cine știe să aprecieze arta recunoaște munca incontestabilă a actorului. El este surprins în încercarea de a-și găsi fiul, iar noi descoperim treptat confuzia și panica protagonistului, în timp real. Un thriller improvizat sună în mod inerent interesant – tensiune și intensitate în timp real.

La fel ca filmul francez original, scenariul a fost construit într-un mod în care actorului nu i s-au dat anumite detalii despre poveste. Se pare că sarcina lui McAvoy a fost, în cea mai mare parte, de a improviza și de a reacționa la fiecare moment și scenă a peliculei, în timp ce misterul se desfășura în fața lui. Filmul a fost filmat în timp real, deoarece a urmat personajul lui James McAvoy pe toată durata călătoriei sale pentru a-și găsi fiul dispărut.

Foy își interpretează rolul într-un mod emoționant. Ea este Joan, fosta soție a lui Edmond. Toate personajele din film depun o muncă dramatică excelentă, însă McAvoy și Foy se potrivesc  foarte bine în rolurile lor. Chimia și nivelurile lor emoționale converg într-o poveste care te va fascina. Deși premisa poate fi una pe care ai mai văzut-o și-n alte filme, și anume răpirea copilului unui cuplu divorțat, personajele sunt cele care dau valoare scenariului, interpretarea actoricească fiind punctul forte al peliculei.

Fiecare actor a primit un scenariu la început, cu excepția lui McAvoy. De asemenea, Carion s-a abținut să-i dea indicații regizorale în ceea ce privește dialogul, în timpul filmărilor de pe platou. Actorul știa doar minimul caracterului personajului său și încotro se îndreaptă povestea. Orice altceva vei vedea în film a inventat și a reacționat la fața locului, pe moment.

Bomba momentului! Ion Iliescu, 'încătușat' de autorități! NU mai are scăpare...

Bătaie de joc! Judecătoarea lui Vlad Pascu, gest IREAL în public. Românii au rămas mască

„Ca actor, am avut parte de o experiență unică”, a declarat McAvoy, care susține că „atât actorul, el, cât și publicul descoperă misterul filmului în același timp”. „Sper că vom oferi audienței ceva cu adevărat tangibil”, a adăugat actorul.

Filmele despre părinți care încearcă să găsească adevărul în căutarea copiilor răpiți sau dispăruți nu sunt puține, indiferent dacă îl avem pe Liam Neeson care e pe urmele traficanților sexuali în “Taken” sau pe Mel Gibson care încearcă să-și recupereze fiul răpit în „Ransom”. Acestea sunt doar câteva exemple de astfel de filme cu scenarii asemănătoare. Diferența este făcută de interpretarea actorilor, de răsturnări de situație interesante și de concepte inedite, cum ar fi improvizația totală a scenariului.

McAvoy este perfect pentru povestea lui Edmond Murray, un om care primește un apel care ar îngrozi orice părinte: fiul său lipsește. Nu după mult timp după ce a fost lăsat în tabără, copilul său în vârstă de șapte ani a dispărut fără urmă. A fugit? A fost răpit?

În prima parte a filmului nu aflăm prea multe, regizorul dorind să ne introducă treptat în poveste. În următoarea oră însă, filmul se concentrează, în primul rând, pe dezvoltarea personajelor sale și este destul de interesant să aflăm mai multe despre protagonistul nostru și trecutul său. Astfel, aflăm că el nu a fost întotdeauna în viața fiului său. Deși și-a refăcut viața după divorțul de fosta sa soție, el nu a fost prezent în viața celui mic. McAvoy ne dezvăluie tumultul interior al tatălui absent, care regretă, când pare a fi prea târziu, că n-a avut grijă de copilul său.

Este destul de clar pentru autorități că băiatul lui Edmond a fost răpit și sunt îngrijorați că răpirea ar putea avea ceva de-a face cu munca internațională a tatălui – materiale sensibile și operațiuni sub acoperire. L-a vizat cineva în mod specific? Edmond își face griji că ar putea fi o posibilitate, dar are și o suspiciune cu privire la noul iubit al fostei sale soții, mai ales după ce a descoperit că aceasta a primit un somnifer de la iubitul său, pentru a o ajuta să doarmă. Iar când noul iubit al fostei soții îi arată lui Edmond un plan pentru o nouă casă pe care o construiesc fără o cameră pentru copil, Edmond are o criză de nervi, gândindu-se că totul e un plan făcut de cel dintâi. Aici, filmul te induce puțin în eroare cu privire la adevăratul răpitor.

În cele din urmă, „My Son” ne dă, pentru un timp, o senzație liniară, poate chiar plictisitoare. Merge, pur și simplu, pe un teritoriu generic, deoarece personajele se află în aceeași situație pentru o mare parte din film. Dar filmul ia o turnură interesantă în actul final. Ultimele treizeci de minute din „My Son” sunt pline de o tensiune captivantă, demnă de un adevărat thriller care te ține cu sufletul la gură până la sfârșit. Este povestea unui bărbat al cărui loc de muncă l-a îndepărtat de copilul său, astfel încât nu a fost acolo, lângă el, pentru a-l proteja. Emoționant, mai ales dacă ești în nefericita situație de a fi departe de copilul tău, fără să ai prea multe de făcut în situația dată.

Speculațiile făcute pe tot parcursul filmului despre teroriștii care l-au răpit pe Ethan au fost simple zvonuri. Băiatul a fost răpit, de fapt, de un grupare care vindea mai departe copii la cerere. Joan a găsit o fată inconștientă în portbagajul mașinii unuia dintre răpitori, iar răpitorul a subliniat că cineva cere în mod special o fată. Cu toate acestea, prima parte a filmului a sugerat în mod subtil operațiunile ilegale ale companiei petroliere Edmond în țările din Golf. Edmond i-a explicat lui Roy că unul dintre asociații săi a fost răpit și că au trebuit să plătească răscumpărare pentru a-l salva. Mai mult, în cadrul anchetei, Edmond a fost forțat să predea telefonul mobil poliției și, la scurt timp, oficialii i-au atacat biroul. Probabil că ancheta a implicat securitatea națională și, astfel, inspectorul Roy a trebuit să renunțe la caz. Oricare ar fi fost adevăratul motiv, filmul nu a dezvăluit nicio dovadă concretă. A lăsat o mare parte din acțiune la interpretarea telespectatorului.

Deși este, cu siguranță, un scenariu familiar pentru un thriller, Edmond Murray fiind acest Bryan Mills (Liam Neeson) din “Taken”, care încearcă să repare cel mai mare eșec al său ca tată, McAvoy se ridică la înălțimea provocării unui astfel de proiect. A dat naștere unui personaj autentic, original și imprevizibil, datorită tehnicii improvizației, însă poți simți pe alocuri ezitarea și lipsa preciziei, specifice unui scenariu construit ad-hoc.

Filmul este un thriller câteodată captivant, dar uneori liniar. Se poate înțelege de ce McAvoy a fost atras de această oportunitate de a improviza un întreg film, ca fiind o șansă de a se provoca pe el însuși ca actor, mai ales într-un moment în care industria cinematografiei și filmările, în general, erau în impas, pe fondul pandemiei de Covid. Însă filmul per total plasează experiența spectatorului chiar în partea de jos a listei de priorități regizorale, ca și cum plăcerea noastră ar fi puțin importantă și ar trebui să ne simțim onorați că participăm la ascensiunea actoricească a unui artist deja consacrat.

În final, totuși, filmul „My Son” te duce într-un loc sumbru și poate fi un apel la trezire. Îți propun un exercițiu de introspecție. Ce e mai important, în viața asta efemeră? Job? Aventuri? Bani? Sigur, și acestea contează. Dar cei dragi sunt cei mai importanți. Dacă nu te poți bucura de ei, dacă nu poți fi lângă ei și dacă nu-i poți proteja, care este sensul? S-ar putea să fie prea târziu când îți dai seama că puteai face mai mult, că putea fi un tată mai bun pentru copilul tău. Ai o datorie morală imensă și orice impediment ai putea să crezi că întâmpini este doar o altă scuză la ceea ce ai putea să faci. Timpul este ireversibil și enervant de puțin. Așa că nu aștepta ca ceva inevitabil să se întâmple și prețuiește persoanele iubite.

Așadar, tu ce ai face? Cum ai proceda într-o astfel de situație limită? Ți-ai risca viața pentru persoana dragă? Ai aprecia-o mai mult după ce toate s-ar fi sfârșit? Sunt întrebări cu care te lasă în gând un astfel de film.

Ca de obicei, îți las aici un trailer, ca să-ți faci o idee înainte să dai play.