Megastructuri comuniste pe care nu le-ar mai face nimeni acum: barajul cât 60 de tone de aur

Megastructuri comuniste pe care nu le-ar mai face nimeni acum: barajul cât 60 de tone de aur

Barajul Stânca-Costești a fost construit pe râul Prut, la hotarul României cu Republica Moldova, odată cu construcția centralei hidroelectrice omonime. Barajul formează lacul de acumulare cu același nume care are o suprafață de 59 de kilometri pătrați. Este cel mai mare lac de acumulare din România.

Barajul de la Stânca Costeşti este una dintre cele mai grandioase realizări ale ”Epocii de Aur” din România Socialistă. Construit în cooperare cu URSS, barajul este o lucrare colosală, funcţionabilă şi astăzi şi care, bineînţeles, a necesitat o investiţie exorbitantă.

În România, în perioada comunistă, s-au realizat multe construcţii grandioase, pentru care s-au cheltuit foarte mulţi bani şi au fost alocate resurse uriaşe. Pe lângă canalul Dunăre-Marea Neagră sau Porţile de Fier, una dintre cele mai impresionante megastructuri ale epocii comuniste, este barajul de la Stânca Costeşti, situat în nordul judeţul Botoşani, în apropierea localităţii Stânca.

De asemenea, Stânca–Costești este un punct de trecere a frontierei între România și Republica Moldova. La construcția barajului Stânca-Costești, partea română a fost nevoită să strămute șapte sate, iar cea sovietică, adică Republica Moldova, 11 sate, conform Adevărul. Construcţia barajului a început în anul 1971, iar barajul a fost dat în folosință pe 1 august 1978.barajul

Barajul Stânca Costești, o structură de aur

Decizia de a construi barajul a fost luată de ambele părţi, în urma unui studiu, început încă din 1952. Autorităţile din ambele state şi după numeroase întâlniri cu Ceauşescu, au hotărât construcţia barajului, pentru a evita numeroasele inundaţii care aveau loc în zonă. Propriu-zis, de două ori pe an, lunca Prutului era inundată, de ambele părţi ale graniţei, iar pagubele, îndeosebi în sectorul agricol erau foarte mari.

Barajul urma să regularizeze cursul Prutului dar şi să ofere energie, prin ridicarea unor hidrocentrale, pe ambele maluri ale râului. A fost aleasă localitatea Stânca, pentru că aşa cum îi spune numele, avea o stâncă, de unde putea începe construcţia.

În ceea ce privește investiția, pentru construirea barajului, a fost fixat un buget de neimaginat astăzi: 61.867 de mii ruble, adică aproape 60 de tone de aur. Construcţia urma să fie una grandioasă, un monument al comunismului şi al bunei înţelegeri a fraţilor socialişti din URSS şi România.

Pentru costruirea barajului au fost folosite mii de tone de materiale de construcţie, fier şi beton în principal, dar şi echipamente pentru dotarea hidrocentralelor. Pentru a crea marele lac de acumulare de la Stânca a fost nevoie de măsuri drastice. În primul rând, au fost făcute expropieri. Ceauşescu a ordonat strămutarea a nu mai puţin de patru sate, pentru a face loc barajului şi lacului.

De cealaltă parte, ”tovarăşii” din URSS nu au rămas mai prejos şi au mutat 11 sate. În 1978, pe 4 noiembrie, când a fost inaugurat, barajul de la Stânca Costeşti era un adevărat colos, o megastructură desăvârşită din punct de vedere ingineresc.

Înălțimea barajului are 43 de metri şi cu o lungime a coronamentului de peste 300 de metri. Este un colos din beton şi fier, întărit cu o serie de contraforţi şi cu un deversor în formă de pod. Lacul de acumulare format este la fel de impresionant. Are o suprafaţă de peste 6000 de hectare, dar poate ajunge în caz de urgenţă şi la 9000 de hectare. Totodată, cele două hidrocentrale produc câte 10 MW pe oră. Construcţia rezistă cu succes şi astăzi, fiind administrată în comun de România şi Republica Moldova.

Aici, de-a lungul anilor, natura  a creat un habitat asemănător cu cel din Delta Dunării, a dezvoltat o biofaună complexă care, împreună cu marea întindere de apă și cozile Prutului, pot face vizita zonei Stânca-Costești o experiență unică.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI
Citește și: