Filmele realizate după scrierile lui Stephen King, adevărate radiografii ale psihicului uman

Filmele realizate după scrierile lui Stephen King, adevărate radiografii ale psihicului uman

Fie că-l iubești sau îl urăști, pe Stephen King nu ai cum să-l ignori, orice ai face. Aproape toate cărțile sale s-au transformat, de-a lungul timpului, în producții pentru micul sau marele ecran.

S-a născut pe 21 septembrie 1947, în Maine, stat american care avea să devină, ani mai târziu, epicentrul tuturor poveștilor sale. Întrebat despre acest aspect, King a spus, în repetate rânduri, că majoritatea cărților scrise de acesta se bazează pe fapte reale, auzite de la alții sau, în unele cazuri, experimentate chiar de el – ceea ce face ca horror-ul să fie cu atât mai palpabil.

În mod evident, cititorul neexperimentat ar putea să tragă concluzia brută că statul Maine ar trebui evitat, întrucât aici se întâmplă toate ororile din lume. În realitate, Maine nu este cu nimic mai periculos sau mai mistic ca alte regiuni ale globului, ci doar a avut „ghinionul” de a găzdui unul dintre cei mai atenți la detalii locuitori, pe Stephen King.

Componenta geografică se împletește de minune cu cea istorică, autorului făcându-i o plăcere nebună să amintească despre fostele cimitire sacre ale indienilor, uitate sau chiar măcelărite acum de lumea modernă. „Clișeul” nu este întâmplător: se bănuiește a fi un manifest tacit împotriva cruzimii cu care au fost tratați, în urmă cu multe secole, băștinașii aflați pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.

Cel mai periculos monstru e chiar omul

În cazul în care ai citit deja câteva cărți scrise de Stephen King ori, după caz, ai văzut unul sau două filme realizate după cărțile sale, ai putea fi tentat să pui etichete de tipul: „Stephen King scrie despre zombie, fantome și alte spirite”. Nu ai greși foarte mult dacă ai face o astfel de afirmație. King chiar despre asta scrie… printre altele. Secretul stă în deslușirea mesajului criptat din spatele poveștii, aparent, de groază.

Dacă ești foarte atent, vei observa că mai toate personajele autorului sunt, de fapt, metafore ale unor tipare umane, hiperbolizate, de care ne izbim zi de zi, fie că ne dăm, sau nu, seama. Altfel spus, noi, oamenii, suntem adevăratele bestii.

Toate poveștile sunt conectate între ele

Un alt element interesant, atunci când vine vorba despre scrierile lui Stephen King, este reprezentat de faptul că acesta obișnuiește să-și lege poveștile între ele, fanii săi observând câte-un „Easter Egg” în mai toate noile sale scrieri.

Spre exemplu, Dick Hollorann, bucătarul hotelului Overlook, din „The Shining” (ecranizat de Stanley Kubrick în 1980), are parte de o apariție cameo și în „It”. Acesta îi salvează viața tatălui unuia dintre personajele principale, Mike Hanlon.

Referințele nu se opresc aici. În „The Tommyknockers”, un personaj pe nume Tommy Jacklin, posedat de un spirit extraterestru care îi modifică corpul, trece, la un moment dat, prin Derry, unde i se pare că vede un clovn cu dolari de argint în loc de ochi. Derry este locul de desfășurare al acțiunii pentru „It”, carte care spune povestea unei entități malefice, mâncătoare de copii și care se prezintă sub forma unui clovn pe nume Pennywise.

Tot în Derry se desfășoară și acțiunea cărții „11/22/63”, ce tratează subiectul întoarcerii în timp. Încercând să prevină moartea președintelui american, John F. Kennedy, George Amberson ajunge să se întâlnească cu Beverly Marsh și cu Richie Tozier, la sfârșitul anului 1958. Cei doi copii sunt (ați ghicit) două dintre personajele centrale din „It”. Amberson îi întreabă pe copii dacă au auzit de vreo crimă violentă, întâmplată recent în oraș, moment la care o aude pe Beverly șoptind către Richie: „Nu cred că a fost clovnul de data asta”.

Mitul scriitorului alcoolic, des întâlnit în romanele lui Stephen King

În multe dintre scrierile sale, King pare să repete tiparul unui anumit personaj: scriitorul aflat în depresie care își alină suferințele sufletești cu alcool sau droguri, în speranța că, poate așa, are să-i revină inspirația. Întâlnim acest tipar în „Secret Window”, „Room 1408”, „The Shining” sau „Misery”. Cititorului ar putea să-i treacă prin minte că lui King îi lipsește imaginația, astfel că reinventează la nesfârșit același personaj în fiecare carte a sa. Adevărul este departe de o asemenea speculație, însă.

În anii 1980, chiar Stephen King s-a confruntat cu o asemenea problemă, fiind dependent atât de alcool, cât și de stupefiante. Cu toate că, între timp, scriitorul a renunțat la vicii, continuă să se trateze post-adicție prin reinventarea personajului bazat pe propria persoană.

Sau cum ar spune André Linoge, în „Storm of the Century”, „Hell is repetition” (traducere aproximativă: Iadul înseamnă să faci același lucru la nesfărșit).

Cele mai apreciate filme realizate după cărțile lui Stephen King

De departe, cel mai cunoscut film realizat vreodată după cărțile lui Stephen King este „The Shining” (1980), în regia lui Stanley Kubrick, avându-l pe Jack Nicholson în rolul principal. De fapt, în ciuda laudelor criticilor și a succesului de la box office, King a declarat, în repetate rânduri, că ar urî varianta lui Kubrick a cărții sale, susținând că, în varianta corectă, lui Jack Torrance ar fi trebuit să i se acorde justificare pentru acțiunile sale și poate chiar milă, nu să fie transformat într-un monstru fără scrupule – de unde observăm, din nou, tendința lui King de a sublinia că adevărații monștri suntem noi, oamenii.

În 1997, King își crea propria versiune „The Shining”, o mini-serie formată din trei episoade pe care avea grijă să o supervizeze îndeajuns de aproape încât să se asigure că nimic nu va fi schimbat, de dragul senzaționalului.

Așa cum era de așteptat, puțini sunt cei care știu de existența mini-seriei, populația generală fiind familiarizată cu versiunea lui Kubrick.

Un alt succes răsunător l-a înregistrat „The Shawshank Redemption” (1994), peliculă adaptată după cartea cu același nume. Atât „The Shawshank Redemption”, cât și „The Green Mile”, cinci ani mai târziu, au fost nominalizate la o serie de categorii, în cadrul premiilor Oscar, printre care și „Cea mai bună imagine”.

Kathy Bates a câștigat, în 1990, premiul pentru cea mai bună actriță pentru rolul jucat în „Misery”.

Casa marelui maestru n-avea cum să arate altfel decât așa:

casa-stephen-king
Casa lui Stephen King – Bangor, Maine, SUA

De-a lungul timpului, Stephen King a activat și sub diverse alte nume, cel mai cunoscut dintre ele fiind Richard Bachman. Sub acest nume, el a scris alte opt cărți: „Rage”, ”The Long Road”, „Roadwork”, „The Running Man”, „Thinner”, „The Bachman Books”, „The Regulators” și „Blaze”.

În prezent, toate aceste cărți îi sunt atribuite direct lui King, cu toate că, în trecut, a preferat să se „ascundă” sub numele și fotografia altui bărbat.

Owen King îi calcă tatălui său pe urme

Potrivit unei vechi vorbe românești, așchia nu sare departe de trunchi – ceea ce s-a întâmplat și în cazul fiului scriitorului. Owen King este, în acest moment, un reputat scriitor de romane de groază, colaborând cu tatăl său la scrierea cărții „Sleeping Beauties” (2017).

Ce filme marca „Stephen King” poți vedea pe Netflix

În cazul în care nu știai, câteva dintre filmele făcute după romanele lui Stephen King pot fi vizionate direct pe Netflix. Printre acestea merită amintite: „Sleepwalkers” (1992), „Carrie” (2013), „A Good Marriage” (2014), „Under the Dome” (serial cu trei sezoane), „Haven” (serial cu 5 sezoane), „The Mist” (2007), „Carrie” (1976), „Secret Window” (2004), „The Shining” (1980), „Mercy” (2014), „The Mist” (sezonul 1), „Carrie” (2002), „Sometimes They Come Back” (1991), „The Mangler” (1995), „1922” (2017), „It” (2017), „Misery” (1990), „Cell” (2016), „Hearts in Atlantis” (2001), „Dolores Clairborne” (1995), „Christine” (1983), Gerald’s Game (2017), „Shawshank Redemption” (1994) și „The Green Mile” (1999).

De menționat că toate aceste producții sunt disponibile în funcție de zona geografică în care se află utilizatorul de Netflix.

 

Citește și: