Durata de viață a produselor este tot mai mică. Ce se întâmplă cu garanția, cum ne afectează uzura

Auzim tot mai des expresia ”Nu le mai fac ca pe vremuri”. Uzura planificată își face simțită prezenta în toate produsele pe care le achiziționăm.

Un bec franțuzesc, o mașină ieșită pe poarta fabricii în California, un ventilator medical produs în Germania, toate au ceva în comun: nu mai au durata de viață de altădată. Este des întâlnită convingerea că anumite produse au, în mod intenționat, o durată de viață scurtă. Ele nu mai pot fi reparate sau schimbate. Tot ce se poate face este să achiziționezi un alt produs nou. Este ceea ce se numește uzură planificată.

La ce se referă uzura planificată?

Aceasta este o politică de marketing care influențează modul de proiectare și construcție a produselor. Prin uzura planificată, producătorii limitează, în mod deliberat, durata de viață a produselor mult sub capacitățile reale tehnologice. În acest fel, se asigură cererea continuă pentru mai multe produse și, prin urmare, crește profitul pe termen lung al producătorilor.

În ianuarie 1925, Philips, Osram, General Electric și alți cinci mari producători de becuri se întâlnea la Geneva pentru o discuție tematică. Scopul ei era de a face lumea un loc mai bun. Un loc mai bun pentru ei. În urma discuțiilor avute la această ședință, a rezultat o înțelegere, numită ulterior Cartelul Phoebus. Înțelegerea semnată la Geneva urmărea să controleze producția și vânzarea becurilor cu filament. Acest lucru avea să se întâmple prin partajarea piețelor și limitarea intenționată a duratei lor de viață.

Motivul sinistru pentru care Kate Middleton ține mereu haine de doliu în mașină. Puțini s-ar fi gândit la asta

Răspunsul oficial al Ucrainei pentru interdicția lui George Simion pe teritoriul statului: „Activități antiucrainene sistematice ale acestui politician”

Astfel că, înainte de 1925 durata medie de viață a unui bec era de aproximativ 2.500 de ore. După întâlnirea de la Geneva, membrii cartelului au căzut de comun acord că e mai profitabil ca durata medie de viață a unui bec să  scadă la 1.000 de ore. Acesta a fost primul acord real prin care s-a pus în discuție acest lucru. Pe atunci obiectele și produsele cumpărate aveau o durată de viață foarte mare.

Cartelul Phoebus s-a dizolvat spontan la începutul celui De-al Doilea Război Mondial. La aceea vreme, interesul comercial a dispărut iar accentul s-a pus exclusiv pe durabilitate. Totuși, ideea nu a murit, ea a fost reluată 100 de ani mai târziu.

Acum, giganți ai tehnologiei sunt acuzați de faptul că își sabotează singuri produsele ca să vândă mai mult. Printre ei sunt Apple, Samsung, Tesla, Bosch sau John Deere. Reducerea intenționată a duratei de viață a unui produs este o practică foarte cunoscută în toate industriile. E adevărat, totuși, că lumea se ferește să vorbească despre acest lucru.

Uzura fizică planificată

Uzura planificată poate fi de două feluri, fizică sau psihică. Dacă vorbim de uzura fizică, ne referim la faptul că anumite produse sunt fabricate pentru a avea o viață limitată. După expirarea duratei de viață, produsul începe să se strice, iar el nu mai poate fi folosit. Teoretic multe obiecte, mașini sau dispozitive pot fi reparate. Doar că, în ziua de azi nimic nu se mai repară. Ele sunt construite sau produse în așa fel încât să nu poată fi reutilizate. Teoretic, utilizatorii au dreptul să își repare produsele sau dispozitivele așa cum consideră. În realitate însă, producătorii fac tot posibilul pentru a împiedica acest lucru limitând accesul la piese de schimb, unelte, documentație sau obligând utilizatorii ca mentenanța să fie efectuată doar de tehnicieni proprii. Astfel că, fie vorbim de piese personalizate care nu pot fi găsite, fie că nu avem unde sau cine să le repare, toate acestea ne obligă să cumpărăm un produs nou.

Apple și Samsung exploatează la maxim acest tip de marketing

Dacă am căuta o companie care exploatează la maximum uzura planificată și se opune dreptului la reparare, aceea este Apple. Rețeaua strictă de service-uri autorizate, șuruburile exotice și lipsa pieselor de schimb de pe piață este specialitatea lor. În 2020, compania a trebuit să plătească 150 de milioane de dolari despăgubiri după celebrul Batterygate, în urma căruia s-a descoperit că Apple scade intenționat performanțele telefoanelor mai vechi. Mult mai recent, odată cu lansarea iPhone 12, s-a descoperi că mai multe componente ale sale nu pot fi schimbate între ele. Vorbim despre baterie, butonul de sleep și modulul de cameră. Acestea nu pot fi schimbate între două telefoane Apple, pentru că încetează, în mod misterios, să mai funcționeze.

Compania Samsung a fost și ea amendată cu 5,7 milioane de dolari, în Italia. Acolo, instanțele judecătorești au stabilit că actualizările de soft au cauzat probleme serioase. Învechirea planificată este ilegală în Italia. Samsung a respins acuzațiile. Dar, la o căutare mai detaliată pe internet puteți găsi o mulțime de utilizatori foarte supărați de actualizările Samsung. În urma lor, dispozitivele nu au mai funcționat la capacitatea anterioară.

Uzura morală planificată

Dacă ne referim la uzura morală, atunci, ne gândim la obiecte a căror tehnologie, design sau soft se învechește. De exemplu, dispozitivele pe care le folosim la tot pasul sunt toate pasibile de uzură morală. Odată ce ți-ai cumpărat un smartphone, în cel mai scurt timp, va apărea un altul mai frumos și mai performant. La fel, softul sau aplicațiile folosite de acestea se schimbă cu regularitate, fapt care te determină să îl înlocuiești cu altul care acceptă noile cerințe.  Nevoia de memorie mai multă, dorința unui design mai frumos ne face să cumpărăm dispozitive de câte ori ne permitem.

Partea negativă a uzurii planificate

Partea negativă a uzurii planificate este că tot ce cumpărăm, în ziua de azi, este supus acestui tip de marketing nociv. Suntem obligați să ne schimbăm obiectele casnice, produsele care le folosim sau dispozitivele, foarte des. Acest lucru creează o frustrare imensă asupra noastră. Pe lângă faptul că trebuie să îți permiți, din punct de vedere material, să cumperi permanent lucruri, mai este și aspectul temporal. Pe lângă bani, mai trebuie să iei în calcul și factorul de timp. Din cauza multitudinii de produse de pe piață, la ora actuală, trebuie să ai timp să alegi produsul potrivit. De exemplu, vrei să îți cumperi o mașină de spălat. Pentru asta, trebuie să ai în vedere câți bani ai pentru ea, apoi trebuie să alegi din toate mărcile comercializate. După ce ai stabilit marca, trebuie să îți cauți specificațiile tehnice pe care le dorești. Toate aceste etape sunt mari consumatoare de timp, energie și bani.

Un alt factor negativ al schimbului de produse este faptul că acest lucru generează cantități enorme de deșeuri. Cantitatea de gunoi pe care o colectăm este strâns legată de tiparele noastre de consum și de producție. Tot ce consumăm și ulterior aruncăm are un impact vital asupra ecosistemului în care trăim. Practic, prin acest gen de marketing, la care suntem cu toții părtași, ne contaminăm mediul înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor din care facem parte.

Partea pozitivă a uzurii planificate

În mod ciudat, ai crede că uzura planificată are doar conotații negative, dar nu este așa. Parte pozitivă este că, la scară macroeconomică, rapiditatea cu care se schimbă produsele duc la o cerere foarte mare, ceea ce are ca și consecință crearea de noi locuri de muncă. O altă parte pozitivă este faptul că, în acest fel, competiția dintre producători promovează inovația. Teoretic, acest fapt duce la produse mai bune, mai ușor de utilizat, mai ”deștepte”.

Ca urmare a acestui ciclu vicios, dar virtuos, industria a făcut nenumărate bunuri ieftine și astfel disponibile pentru aproape oricine. Adesea, uzura planificată aduce beneficii atât consumatorului, cât și producătorului. Nevoia noastră de a avea lucruri noi și în trend este clară. Probabil, această dorință este creată tocmai de consumul ridicat și paleta variată de produse la care suntem expuși. Totuși, companiile își adaptează într-o anumită măsură durabilitatea bunurilor în funcție de nevoile și așteptările clientului. De exemplu: îmbrăcăminte pentru copii. Cine cumpără haine foarte rezistente pentru copiii lor?

În funcție de vârsta lor, copii poartă o măsură de haine doar câteva luni. Asta înseamnă că producătorii vor face acest lucru posibil. Așadar, nu este atât de rău că hainele s-ar putea păta, rupe sau demoda relativ ușor, atât timp cât sunt ieftine. Același argument se poate aplica și la electronicele de larg consum. Inovația neîncetată și concurența pentru cota de piață înseamnă că tehnologiile care stau la baza smartphone-urilor, de exemplu, continuă să avanseze. Ele vin cu procesoare mai rapide, camere mai bune sau componente mai avansate. ”Dacă a existat vreodată perimarea adevărată, este vorba de tehnologie. Este aproape ca și cum tehnologia ar avea grijă de ea însăși, se va depăși pe ea însăși, indiferent dacă îți place sau nu”, spune Howard Tullman, un antreprenor și director executiv din 1871. Prin urmare, mulți utilizatori ar aprecia dacă ar putea plăti mai puțin pentru un smartphone. Oricum, tehnologia avansează iar el va trebui schimbat curând. ”Deoarece tehnologia evoluează atât de rapid, mulți oameni nu vor aprecia durata de viață suplimentară a unei baterii mai durabile”, spune Judith Chevalier, profesor de finanțe și economie la Universitatea Yale.

Este legală această politică de marketing?

Este greu să definim dacă ceea ce fac producătorii este legal sau nu. Uzura este pusă în practică de folosirea unor materiale mai slabe sau de tehnologii de moment. Acest lucru nu contravine niciunei legi. Ceea ce cumpărăm vine cu informații privitoare la conținutul său. Totuși, nu suntem în măsură să ne dăm seama daca un produs e bun sau rău, din acest punct de vedere. Teoretic știm ce cumpărăm dar nu știm cât va ține. La fabricarea unui produs sunt tot felul de tehnici legale, fabricantul are libertatea de alege felul în care produce o marfă.

Indici de uzură planificată

Sunt indicii care pot să îți arate dacă acel produs îmbrățișează tehnica de uzură planificată. De exemplu:

• produsele sunt realizate din materiale slabe
• prețul reparațiilor este foarte mare
• produsele rămân în urmă în ceea ce privește sistemul de operare
• producătorii vin cu variante mai moderne, mai tentante.

Toate acestea sunt detalii de care noi suntem conștienți, dar nu ne putem feri de ele. Consumul acestor produse este necesar și face parte din viața noastră cotidiană.

În concluzie, produsele pe care le cumpărăm nu sunt făcute să dureze. Se strică, cumperi altul, cineva trebuie să îl producă și altcineva trebuie să facă profit. Din acest ciclu de vânzare / cumpărare faci parte și tu. Fie că ești cumpărător, fie că participi la producerea sau vânzarea lui. Alegerea pare să fie de partea noastră, a consumatorilor, dar nu este. Totuși, ca acest cerc vicios să nu mai continue, ar trebui să luăm cu toții măsuri reale. Este obositor să muncești ca să poți să îți cumperi produse de moment și este frustrant să fii într-o veșnică căutare de produse, haine, dispozitive. Acest tip de activitate este consumatoare de energie și de sănătate.

Prin deciziile noastre de consum, cu toții contribuim la acest tip de marketing. Societatea de hiper-producție și hiper-consum este un fenomen care ne privește pe noi toți. Oamenii de afaceri sunt într-o continuă cursa pentru profit. Studenții și viitori specialiști sunt în căutarea unei cariere de succes. Activiștii într-o luptă continuă împotriva curentului. De fapt, toți aceștia suntem noi, consumatorii care generează această piață de consum. În acest cerc vicios ne aflăm, de multe ori, și de-o parte și de alta a baricadei. Pe de o parte, suntem consumatori, dar, în același timp, suntem și cei care contribuim la acest tip de marketing. Problema este că acest sistem nu poate continua. Planeta are resurse limitate, noi suntem epuizați de energie, iar dezastrul pe care îl provocăm cu acest consumatorism este nociv. Fenomenul generează cantități enorme de deșeuri și necesită resurse naturale care, în curând, nu vor mai fi disponibile.

Un viitor mai bun

Există totuși motive de bucurie. Parlamentul European a votat o lege care specifică că electrocasnicele comercializate în Uniunea Europeană ar trebui să reziste minimum zece ani. Ele trebuie să se vândă însoțite de manuale detaliate de reparații și să poată fi dezasamblate folosind scule obișnuite. De asemenea, la sfârșitul ciclului de viață, să poată fi reciclate cu ușurință. Dacă va fi așa, iar inițiativa va avea succes, ea va fi extinsă și la telefoane mobile, laptopuri și alte electronice mici. Nu e mult, dar e un punct de pornire. Dacă fiecare țară ar avea asemenea politici, indiferent unde este fabricat un produs, acesta va trebui să se supună legilor țării în care este comercializat. Așadar, în timp producătorii vor fi obligați să își schimbe politicile de marketing.