Arta și inteligența artificială: cum una o ajută pe cealaltă

Arta și inteligența artificială: cum una o ajută pe cealaltă

Inteligența artificială ajunge și în arta lumii după ce, un tablou pictat de Rembrandt a fost complet restaurat, după secole de degradare. În cadrul restaurării a fost folosită o rețea neuronală pentru a stimula paleta dar și puncția artistului.

La șaptezeci de ani după ce Rembrandt a pictat „The Night Watch”, marginile piesei de 16 metri lățime au fost tăiate pentru a se potrivi Primăriei din Amsterdam. Acest lucru a costat pictura 60 de centimetri pe laturi și aproximativ 30 de centimetri în partea de sus și de jos.

Bordura digitală resetează compoziția, restabilește caracterele tăiate parțial și adaugă câteva fețe lipsă. Folosind o reproducere a originalului din secolul al XVII-lea ca referință, o echipă de cercetători, conservatori, oameni de știință și fotografi a folosit o rețea neuronală pentru a simula paleta și apăsările artistului.

Proiectul de patru luni a implicat scanări, raze X și 12.500 de fotografii cu rezoluție înaltă pentru a antrena rețeaua. În cadrul Rijksmuseum, unde „Ceasul de noapte” face parte din colecția din 1808, piesa este cea mai mare și mai cunoscută lucrare a lui Rembrandt, precum și primul portret de acțiune al unui gardian civil.

Cum a îmbrățișat arta, inteligența artificială

Directorul Rijksmuseum, Taco Dibbits, a declarat pentru Gizmodo prin e-mail că spațiul suplimentar reorientează piesa și restabilește compoziția atent construită a lui Rembrandt.

„Rembrandt a fost rugat să picteze portretele milițienilor. În schimb, a pictat o poveste. Această poveste devine mai puternică când vezi această reconstrucție. Perspectiva sa atmosferică devine mai puternică pe măsură ce cei doi milițieni suplimentari din stânga sunt pictați mai puțin detaliați. Pictura devine și mai dinamică acum că cei doi ofițeri centrali nu mai sunt în mijlocul tabloului. Acest lucru mărește mișcarea, deoarece compania vine acum după colț”, a spus Dibbits.

„Ceasul de noapte” aparține generațiilor de picturi decupate, îmbătrânite și modificate. Hoții au tăiat un alt Rembrant, „Furtuna pe Marea Galileii” (1633), din cadrul său care rămâne gol la Muzeul Isabella Stewart Gardner. Se crede că piesei „Diana și însoțitorii ei” (1655-1656) de la Vermeer îi lipsește marginea dreaptă. „Mona Lisa” (1503) a pierdut în mod discutabil niște margini, precum și o gamă de albastru și roz.

Muzeul a învelit piesa, care a supraviețuit în mod miraculos în fața a două tăieturi și un spray cu acid. Totodată, a fost înfășurată și transportată pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial. Muzeul a devăluit piesa și o va expune timp de trei luni.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI
Citește și: