Cum a funcționat cel mai amplu proiect de spionaj și ce a aflat despre oameni

Cum a funcționat cel mai amplu proiect de spionaj și ce a aflat despre oameni
Sursa foto: ROBIN WORRALL / Unsplash
Teodora Tudosie
Teodora Tudosie
16:33 26.05.2020

În vara lui 2013, Edward Snowden începea să scurgă șirul lung de informații din interiorul NSA prin care arăta un amplu proiect de spionaj prin care agenția monitoriza cetățenii.

În luna iunie, Snowden a făcut public unul dintre cele mai controversate documente, prin care arăta cum Agenția de Securitate Națională din Statele Unite monitoriza telefoanele cetățenilor țării. Totuși, deși informația a ajuns rapid la toată lumea, întreaga poveste a programului respectiv nu este cunoscută de toată lumea.

Pe scurt, sistemul NSA funcționa cam așa: Dacă un american efectua un un apel, local sau internațional, agenția stoca numărul pe care acesta l-a apelat, dar și data, ora și durata apelului. Când informațiile au devenit publice, agenția de securitate a menționat că situația nu era atât de gravă precum părea. Menționa că coelcta „doar metadate” și nu conținutul apelurilor telefonice.

E posibil ca, la o primă vedere, situația să nu-ți pară atât de gravă. Totuși, un astfel de sistem de supraveghere poate face rău celor supravegheați. Orice informații, stocate în cantități suficient de mari, pot fi periculoase, spune Paul Ohm, expert în drept. Lista NSA deținea secrete personale care, în cazul în care ar fi fost dezvăluite, ar fi putut provoca mult rău oamenilor vizați, spune Ohm. De altfel, acesta spune că orice persoană din lume „poate fi legată de cel puțin un fapt dintr-o bază de date computerizată pe care un adversar ar putea să o folosească pentru șantaj, discriminare, hărțuire ori furt financiar sau de identitate”.

Cum a pornit proiectul NSA

După atacurile teroriste de la turnurile gemene din 11 septembrie 2001, inginerii din cadrul agenției au pus cap la cap proiectul Mainway. Scopul principal al acestuia era să monitorizeze apelurile făcute de americani, pe pământ american. Opreațiunea rezultată nu era nimic mai mult decât precursorul proiectului gigant de spionaj de mai târziu, expus de Edward Snowden.

Mainway a prins viață alături de Stellarwind, programul de supreveghere domestică creat de Dick Cheney, vicepreședintele agenției în primele săptămâni după atacurile teroriste. De fapt, Stellarwind era operațiunea, iar Mainway era instrumentul prin care aceasta urma să fie dusă la capăt. În octombrie același an, președintele NSA, Mike Hayden, a trimis personal din departamentul Special Source Operations pentru a negocia achiziționarea în secret a datelor telefonice en gros de la companii de telefonie, printre care și AT&T sau Verizon. Prețul urma să ajungă la 102 milioane în următorii cinci ani.

Opreațiunea Stellarwind a fost creată sub „protecția” exceptionally controlled information (ECI), cea mai înaltă formă de clasificare. Asta însemna că nici măcar judecătorii din cadrul FISA sau membrii comitetelor de intelligence din Congresul american nu știau de existența operațiunii.

Cum s-a transformat operațiunea

Potrivit mai multor surse, Mainway a devenit rapid cel mai important instrument al NSA de mapare a rețelelor sociale. De fapt, Mainway a fost contruit pentru operațiuni la scară foarte înaltă.

Existau și alte sistem de interceptare a comunicărilor, vorbim despre date legate de  voce, video, e-mail, chat, atașamente, etc. Mainway era „regina metadatelor”, străine și interne, și un instrument conceput pentru a găsi modele pe care conținutul nu le putea dezvălui.

Metadatele erau modalitatea ideală prin care NSA urmărea să identifice, urmărească, depoziteze, manipuleze și actualizeze relațiile dintre persoane. Astfel, o hartă integrată, ar fi permis, în cele din urmă, agenției să urmărească mișcările și comunicațiile oricărei persoane, la scară globală.

Ce informații a ajuns să colecteze Mainway

Inițial, proiectul a fost conceput pentru a afla dacă americanii au avut vreo legătură cu o conspirație teroristă. Pentru a face acest lucru, instrumentul NSA a fost folosit pentru a analiza apelurile tuturor celor de pe teritoriul Statelor Unite.

Aici a intervenit termenul de contact chaining, care s-ar putea traduce în „înlănțuirea contactelor”. Expresia este folosită pentru a descrie o formă sofisticată de analiză care caută relații ascunse și indirecte în seturi foarte mari de date. Instrumentele au cartografiat înregistrările de apeluri ca „noduri” și „margini” pe o grilă atât de mare încât mintea umană, nu  o poate cuprinde. Nodurile erau puncte pe hartă, fiecare reprezentând un număr de telefon. Marginile erau linii trase între noduri, fiecare reprezentând un apel. Un instrument aferent, numit MapReduce, a condensat miliarde de puncte de date. Astfel, a modelat relațiile și grupurile care au definit interacțiunea fiecărei persoane cu lumea.

Scopul „înlănțuirii” era trecerea de la contacții imediați ai unei persoane, la contacții contacților acestora, la contacții contacților contacților acestora și așa mai departe.

Odată cu informațiile scurse de Edward Snowden în 2013, concluzia era mai evidentă ca niciodată. NSA construise, de fapt, prin Mainway, o hartă live, cu modificări în timp real, a relațiilor sociale din Statele Unite.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI
Sursa: wired