Experiență: de ce cumpăr în continuare produse Apple care costă o avere

Experiență: de ce cumpăr în continuare produse Apple care costă o avere

Valoarea acțiunilor Apple tranzacționate la bursa din New York a atins luna aceasta pragul de 1,5 trilioane de dolari. Deși numărul respectiv este greu de înțeles, performanța din spate este realizată pe spatele clienților și nu sunt deloc puțini.

Contrar opiniei generale, cei care „aruncă” banii pe iPhone, iPad sau Mac nu sunt fraieri, dar motivele din spatele achiziției variază mult de o persoană la alta. Fiecare are motivația lui, dar, de cele mai multe ori, are legătură cu afinitatea față de brand, fidelitatea față de o companie care, cu foarte mici excepții, nu și-a dezamăgit clienții.

Majoritatea utilizatorilor de produse din Cupertino sunt conștienți că plătesc în plus „o taxă Apple”, dar acceptă să o facă pentru că, în opinia lor, este justificată. Faptul că Apple are mari șanse să fie prima companie din lume a cărei evaluare va fi de 2.000 de miliarde de dolari se datorează mai multor lucruri decât prețuri umflate, deși acestea nu au lipsit niciodată.

Sunt utilizator de produse Apple. Cu experiență

Primul iPhone mi l-am luat la finele lui 2007, la câteva luni după ce a apărut în SUA. Au urmat majoritatea modelelor lansate de compania americană, până acum vreo cinci ani, când am început să le cumpăr de la operator, unul da, unul nu, cu abonament pe 2 ani și, implicit, rată la dispozitiv.

iPad am din 2010, de la prima generație, și l-am schimbat la aproximativ doi ani. De vreo patru ani, la fel ca în cazul iPhone, am achiziționat modelele noi de tablete prin intermediul unui abonament de date de la Vodafone.

Când vine vorba de Mac, am fost suficient de norocos cât să intru în posesia primului MacBook Air la aproximativ un an după lansare. La momentul respectiv însă, nu eram convins încă de ecosistemul de portabile Apple, dincolo de iPhone. Ca urmare, l-am vândut și mi-am cumpărat primul iPad.

În 2018, Apple a actualizat, în sfârșit, modelul Air. O prezentare a acelui model o ai mai jos. În 2020, compania a revenit cu un model actualizat

Din 2010, au mai trecut cinci ani până când am devenit utilizator exclusiv de sisteme Apple. După MacBook Air, am trecut la un MacBook Pro de 13 inci din 2013 cu Retina Display. Câțiva ani mai târziu a urmat un MacBook Pro de 13 inci Late 2016, iar acum folosesc un MacBook Pro de 16 inci. Apple Watch este de generația a doua.

În casă mai am două Apple TV, dintre care unul cu 4K și un iMac din 2015 de 21,5 inci. Acesta din urmă a fost dedicat soției, dar, pentru că nu s-a acomodat cu sistemul de operare macOS, am instalat pe el și Windows 10.

Am menționat aceste detalii pentru a atrage atenția asupra faptului că am urmărit progresul Apple din ultimul deceniu nu doar din prisma unui redactor de tech, ci și a unui utilizator.

Mi-am dorit să le meargă bine celor de la Apple. Mi-a părut rău când a murit Steve Jobs și mi-am ridicat numeroase întrebări legate de abilitatea companiei de a-și menține spiritul inovativ după acel moment.

Mai multe despre motivația din spatele deciziei de a trece la Mac am scris în acest acest articol: De ce am trecut fără regrete la Mac, după 20 de ani de Windows.

Cât de scumpe sunt, de fapt, produsele Apple

Apple_mac_pro_new_display_final_cut_screen_060319
Standul de la acest monitor costă 1000 de dolari

Deși vinde iPhone cu 400 de dolari în SUA, Apple se plasează în piața de gadgeturi într-o manieră similară cu Hermes când vine vorba de poșete sau Louis Vuitton. Din acest motiv, nu sunt deloc puține produsele „Designed by Apple in California” al căror preț nu pare să aibă nicio noimă.

În cadrul conferinței în care a fost dezvăluit cel mai nou Mac Pro, Apple a anunțat un monitor profesional intitulat Pro Display XDR.

Prețul de achiziție al acestuia ajunge la 6.000 de dolari. Deși acea valoare pare o greșeală de zerouri, în realitate, multe monitoare profesionale cu specificații similare pot ajunge chiar și la 8.000 de dolari sau mai mult.

Șocul a venit în momentul în care unul dintre directorii Apple a spus câteva cuvinte despre suportul de monitor de 1.000 de dolari.

Practic, dai 6.000 de dolari pe un monitor și, dacă nu ai deja un sistem creativ de prindere pe perete, trebuie să mai investești 1.000 de dolari într-un stand. Alternativa ar fi să dai 200 de dolari pe un sistem de fixare cu montură VESA, o altă valoare care pare exagerată.

Dacă ți-ai cumpărat cel mai scump sistem Apple, Apple îți pune la dispoziție niște roți pe care poți fixa unitatea.

Nu sunt convins că înțeleg de ce ți-ai dori un computer pe roți, dar Apple îți vinde un set de patru cu „doar” 700 de dolari. Este important de reținut că roțile nu sunt din aur, ci din oțel cu cauciuc pe exterior. Un argument destul de elaborat pentru existența lor este disponibil în clipul de mai sus.

Acestea nu sunt nici pe departe cele mai scumpe produse Apple și nu își propun să fie. Însă ilustrează foarte bine un lucru care s-ar putea să-ți scape. Gigantul fondat de Steve Jobs și Steve Wozniak practică aceste prețuri pentru că își permite, fără să fie neapărat o manifestare de aroganță.

Nu știu câte seturi de roți a vândut Apple la 700 de dolari și probabil că nu vom afla niciodată.

Investiția în cercetarea, dezvoltarea și producția lor a fost făcută însă pentru că există o nișă infimă formată din oameni care consideră că acel produs le face viața mai ușoară, iar o alternativă mai bună nu există.

Acest detaliu nu justifică prețul, dar explică de ce ai cheltui banii.

Principiul este valabil și în cazul piciorului pentru monitor. Mai mulți experți sunt de părere că acela ar putea fi cel mai bun monitor existent la ora actuală pe piață și face o treabă bună în a-și justifica valoarea. Este dificil de argumentat de ce ar putea fi acela fi singurul stand pe care îți poți fixa monitorul, dar sunt șanse foarte mari să fie cel mai arătos, cel mai fiabil și cel mai scump.

Uneori, ajungi într-un punct în viață în care acestea sunt argumente suficiente pentru a investi 1.000 de dolari. Nu sunt pentru toată lumea, dar Apple nu și-a propus niciodată să fie pentru toată lumea. Speră să atragă clienți cu noul iPhone SE pe zona de mainstream, dar banii serioși și-i câștigă dintr-un iPhone 11 Pro Max cu 512 GB de memorie. Acolo, profitul net tinde să graviteze între 60 și 70%.

Apple este un brand de lux sau de fițe, dar nu a ajuns aici peste noapte

Apple Watch 17.000
Apple Watch 38mm 1st Gen putea fi cumpărat într-o versiune din aur cu 17.000 de dolari

Prețurile produselor Apple au crescut constant în ultimul deceniu.

Un iPhone 3G lansat pe 11 iulie 2008 se comercializa cu 200 de dolari în versiunea cu 8GB de memorie internă și 299 de dolari în modelul de 16GB. Un iPhone 4S lansat trei ani mai târziu costa tot atât, dar primeai 16 GB de spațiu pentru 199 de dolari. Acestea sunt prețuri la abonament. „La liber”, telefoanele au devenit, la fiecare două generații, mai scumpe, în medie, cu 150 de dolari.

Un iPhone 7 lansat în 2016 costa 650 de dolari fără niciun fel de subvenții. După trei ani, vârful de gamă al Apple avea un preț de achiziție cu 54% mai mare. Dacă te uiți la Mac mini, creșterea de preț în aceeași unitatea de timp a fost de 60% între generații.

Acele creșteri au facilitat obținerea titlului de prima companie din lume evaluată la un trilion de dolari.

Motivul pentru care creșterea de preț a funcționat, iar vânzările nu au fost afectate, are legătură cu reputația Apple.

Compania a devenit sinonimă cu calitatea produselor sale, cu o performanță spectaculoasă pe partea de design industrial, dar și cu abilități memorabile pe partea de captură foto-video sau experiență audio ale produselor sale.

Apple nu s-a luptat în specificații tehnice greu de înțeles de către utilizatorii obișnuiți, ci a mizat pe superlative absolute. A avut cel mai subțire laptop din lume în portofoliu. A folosit cea mai rezistentă sticlă pentru a proteja ecranul la iPhone. A integrat cele mai rapide procesoare în dispozitivele mobile, telefoane sau tablete. Și acele procesoare sunt dezvoltate de companie așa cum ar vrea să funcționeze.

Apple are zeci de milioane de fani „îndoctrinați” în fiecare colț al lumii, oameni care nu vor renunța la ecosistemul gigantului, care s-au abonat la sumedenia de servicii pe care le oferă și care consideră prețurile practicate de compania lui Tim Cook ca fiind rezonabile.

Pentru că este improbabil să mai migrezi de la macOS la Windows sau de la iOS la Android, Apple profită.

„Taxa Apple” pare o referință sarcastică din industrie, dar ea există și, în mod autentic, o plătești când cumperi orice produs. Poate găsești un laptop cu Windows cu 200 – 300 de dolari mai ieftin decât un MacBook cu aceeași configurație hardware, dar este imposibil să arate la fel, să aibă aceeași calitate a construcției. Să funcționeze la fel, în esență.

În același timp, macOS rulează cu mai puțin de 10% dintre problemele pe care mi le-a cauzat Windows în ultimele decenii. Și asta indiferent de versiune. Ajută pe partea de fiabilitate și că Apple creează atât software, cât și hardware. E o practică atât de deșteaptă, încât Microsoft a „împrumutat-o” pentru linia Surface.

Apple te mai „înșală” într-un fel.

Îți oferă un MacBook Air cu 1.000 de dolari, un preț rezonabil pentru un laptop premium, dar te taxează câteva sute de dolari pentru 256 GB de spațiu în plus. De accesorii nici nu mai vorbesc. 130 de dolari pentru o tastatură, 80 de dolari pentru un mouse, care nu este de top, 40 de dolari pentru un adaptor de la USB-C la SD. Toate sunt exagerate.

Acele prețuri pentru cabluri, adaptoare sau standuri de monitor, chiar dacă nu sunt plătite de mulți, își ating scopul. Mențin aura de exclusivitate din jurul brandului. Poate nu plătești 700 de dolari pe niște roți de Mac Pro și nu este foarte clar de ce ai avea nevoie de ele, dar existența lor îndeplinește un scop.

La fel cum asociezi un Rolex cu o putere financiară extraordinară a celui care îl are la mână, Apple vrea să facă ceva similar cu gadgeturi a căror termen de valabilitate este cât se poate de limitat. Niciodată nu o să folosești un smartwatch mai mult de 3 – 4 ani. Poate doar dacă este extraordinar. Un Rolex, în schimb, îl poți lăsa moștenire din generație în generație.

Cu toate acestea, gigantul din Cupertino a încercat să-ți vândă un gadget care îmbătrânește repede la preț de unul nemuritor.

Din nou, nu vom afla dacă au fost mulți cei care au cumpărat un Apple Watch de 17.000 de dolari, dar cu siguranță au fost câțiva, suficienți cât să conteze. Nu este ca și cum Hermes vinde la fel de multe poșete ca Marc Jacobs, dar când sunt de 10 ori mai scumpe, profitul nu este doar suficient, dar ajunge să fie amplificat și de o aură de extravaganță.

Produse care servesc drept etalon

În 2020, „mărul mușcat” continuă să fie un criteriu de achiziție, sinonim cu eleganță, simplitate, design inteligent și fiabilitate. Îți iei un iPhone pentru că merge bine, un MacBook la fel. Când faci un produs de calitate, este doar o chestiune de timp până când se va vinde din inerție și se va reflecta în clienți fideli. După aceea, ține de marketing inteligent și exploatare a psihologiei umane pentru a-ți menține fanii și a-i taxa în plus, mai mult în fiecare an.

Cineva a spus că Apple are parte de dragoste oarbă din partea clienților săi.

Nu aș fi atât de optimist, dar, cu siguranță, un fan al produselor din Cupertino este mai tolerant, iar eu sunt cel mai bun exemplu. După ce mi-am schimbat în garanție de două ori tastatura la vechiul MacBook Pro, din cauza unei probleme de construcție pentru care Apple a plătit scump, mi-am cumpărat tot un MacBook Pro.

Diferența este că, de această dată, tastatura e cu totul alta. Conform prezentărilor Apple, ar trebui să nu se mai strice niciodată. Pe mine m-au convins și sunt departe de a fi singur. Nu pot decât să sper că „taxa Apple” s-a reflectat într-un produs semnificativ mai scump, pe merit.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI