Animalul care putea vâna dinozauri a supraviețuit sub o formă similară până în prezent

Animalul care putea vâna dinozauri a supraviețuit sub o formă similară până în prezent

Spre sfârșitul Cretacicului, America de Nord era despărțită în două de o mare interioară gigantică. Pe atunci, dinozaurii se apropiau de sfârșitul lor, aici încă mai domneau. Prudent, desigur, mai ales la marginea apei.

Pericolul de lângă ape era reprezentat de Deinosuchus sau „crocodilul terorii”. Acest gigant al speciei crocodililor, era cel mai mare carnivor din mediul semiacvatic – un puternic prădător de apă, care se hrănea chiar și cu dinozauri, dacă se apropiau prea mult.

Fosile ale Deinosuchus au fost găsite pentru prima dată în SUA în anii 1850 și au fost studiate de mai bine de un secol, dar clasificările speciilor în genul respectiv au fost larg dezbătute. Într-un nou studiu, cercetătorii de la Universitatea din Iowa au analizat dovezile fosile existente și specimene fosile nou colectate.

Ce au descoperit?

Rezultatele reevaluării lor filogenetice sugerează că pot fi identificate trei specii distincte de Deinosuchus: D. riograndensis, D. hatcheri și o specie nou identificată, D. schwimmeri. „Deinosuchus a fost un uriaș care trebuie să fi terorizat dinozaurii ajunși la marginea apei să bea”, declară Adam Cossette, paleontolog și cercetătorul principal, Institutul de Tehnologie din New York.

“Până acum, animalul nu era complet cunoscut. Aceste noi specimene pe care le-am examinat dezvăluie un prădător bizar, monstruos, cu dinți de mărimea bananelor”.

Cel mai vechi specimen de Deinosuchus cunoscut până în prezent are aproximativ 82 milioane de ani. Cercetătorii declară însă că este probabil să existe o populație ancestrală comună pentru toate speciile.

Deinosuchus ar fi existat în America de Nord înainte de creșterea nivelului mării, care a tăiat continentul în jumătate. Atunci când s-a întâmplat acest lucru, cercetătorii speculează că mediile diferite de pe coasta de est și de vest au condus la adaptări evolutive, care au rezultat în morfologii și dimensiuni diferite pentru D.riograndensis, D. hatcheri și D. schwimmeri.

Totuși, indiferent de originile lor de coastă, aceste creaturi gigantice măsurau până la 10 metri lungime. Erau unii dintre cei mai mari și mai înfiorători crocodilieni din toate timpurile și se pare că ar semăna destul de mult cu aligatorii din prezent.

Cum știm că mâncau dinozauri?

“Avem urme de mușcături de la acești prădători pe oase de dinozaur. Acum, singura întrebare pe care o poți pune: Au fost făcute pe rămășițe ale unor dinozauri morți sau sunt urme ale unei vânători?”, a declarat David Schwimmer, paleontolog al Universității de Stat Columbia.

Creatura aceasta era destul de mare ca să-i poată ucide pe cei mai mulți dintre dinozauri. “În mod interesant, majoritatea mușcăturilor pe care le vedem apar la oase ale piciorului și oase din coadă. Dacă vânezi un dinozaur, acesta este locul de care o să-l prinzi”, a adăugat acesta. Studiul a fost publicat în Journal of Vertebrate Paleontology.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI
Etichete: