VIDEO Imagini până acum neștiute din culisele filmelor românești vechi

10:36 22.07.2019

Studioul Buftea și-a deschis pagină de Facebook. Varsă acolo o arhivă incredibilă de fotografii din acea vreme de pe platourile unor filme emblematice ale României. Noi ți-am pregatit imagini din 5 filme cu o vechime de peste 40 de ani.

5. La capătul liniei

E un film realizat între ani 1982 și 1983 este cel mai important lungmetraj al lui Dinu Tănase. E, totodată, unul dintre cele mai bune filme româneşti ale anilor ’80. Premisa acestui film este una asemănătoare cu cea a filmului Scarecrow a lui Jerry Schatzberg. Doi oameni eliberați din pușcărie se plimbă prin țară cu gândul de a se putea reintegra în societate. În timp, se formează o prietenie solidă. Rolul lui Al Pacino i-ar reveni lui Dan Condurache, iar cel al lui Gene Hackman lui Mircea Albulescu.

Dan Condurache interpretează un rebel, condamnat pentru că a condus fără permis. Cu ochelari de soare, cu geacă de piele şi cu doi dinţi falşi. Cicea este probabil cel mai interesant personaj jucat de Dan Condurache în întreaga sa carieră. Unul din cele mai bune roluri ale sale face şi Mircea Albulescu.

În film interpretează un muncitor ajuns la închisoare pentru omor din culpa pe şantier. Filmul rămâne valid și în zilele noastrea fiindcă. E povestea a doi bărbați care nu se pot adapta în societate și care au nevoie unul de altul. E mai puțin despre factorul ideologic, prezent în mai toate filmele de duzină ale vremii.

4. Duminică la ora 6

Acesta este debutul în film al celui mai important regizor roman, Lucian Pintilie. E un film dramatic de dragoste din 1966 al cărui scenariu a fost scris de Ion Mihăileanu și Pintilie. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Irina Petrescu, Dan Nuțu, Graziela Albini, Eugenia Popovici și Constantin Cojocaru. Filmul a suferit de multe atacuri din partea cenzurii. Bujor T. Râpeanu a explicat în cartea „Filmat în România” cum a fost.

„La 15 zile după premieră are loc la Consiliul Asociației Cineaștilor o «discuție experimentală» pe tema pretext a procedeelor și limbajului folosite de realizatori, cât și a reacției publicului după prezentarea filmului. Reproșurile aduse filmului sunt însă politice și vizează în principal că «în film nu se vede precis cine pentru ce și de ce luptă (…), filmul nu ne aparține deloc nouă, nici din punctul de vedere al ideii, nici din cel al culorii locale (…), figurile nu sunt reprezentative». Opțiunea celor ce au susținut filmul este sintetizată de regizorul Victor Iliu, care conchide: «Prin opțiunea lui formală, filmul reprezintă intrarea cinematografiei noastre în rezonanță cu experiențele și formulele artistice ale cinematografului modern».”

Filmările au avut loc în perioada 11 ianuarie și 22 mai 1965 la Buftea. Producția a fost de 3,7 milioane de lei.

3. De-aș fi… Harap Alb

E un film color din 1965, în regia lui Ion Popescu Gopo. Este o  adaptare ușor parodică a basmului lui Ion Creangă. Îl are în prim plan pe Florin Piersic. Într-un interviu din noiembrie 1965, pentru revista Cinema, Florin Piersic a povestit că Gopo l-a surprins în secvența în care Harap Alb a trebuit să se lupte cu ursul. Actorul s-a trezit cu un urs real pe platou. Dresorul s-a sustras de la orice responsabilitate, iar Florin Piersic a rămas singur cu ursul.

Se pare că mult înaintea lui Revenanat în care Leonardo Dicaprio se luptă cu un urs fals, în România lupta cu ursul se făcea pe bune. Piersic a povestit că și-a făcut zece cruci înainte să între în ring cu ursul. I-a dat un cubuleț de zahăr și s-a luat la trântă cu acesta. A avut noroc că ursul era jucăuș. Secvența a ieșit bine și el a scăpat nevătămat.

Filmul a fost un adevărat blockbuster. A câștigat și premiul pentru cea mai bună imagine la festivalul de film de la Milano. Filmările au avut loc în perioada  09 martie și 26 aprilie 1965 la Buftea, Străulești și Snagov. Cheltuielile de producție au fost de peste 3,7 milioane de lei.

2. Mihai Viteazul

Este cu adevărat cel mai glorios film pe care România l-a făcut vreodată. Nu ar fi fost însă posibil fără implicarea Armatei Române. A fost regizat de Sergiu Nicolaescu și Amza Pellea a fost în rolul lui Mihai Viteazul. Filmul a fost și propunerea României la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin din 1972.

El se află pe locul 3 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile, conform unui comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România.

Ca fun fact, vocea lui Amza Pellea a fost dublată de actorul Emanoil Petruţ pentru că vocea olteanului nu era destul de impozantă pentru a fi demnă de cel mai mare domnitor român. Totodată, Amza și-a uitat ceasul la mâna în timpul filmărilor.

Filmări au avut loc in perioada aprilie 1969 – martie 1970. S-a filmat „vara, toamna, iarna, primăvara, la munte, la mare, în castele și cetăți – Peleș, Bran, Râșnov – la Roma, Viena, Praga, Istanbul, ba chiar și în Tunisia.

Au fost confecționate 32 decoruri interioare, 11.000 de costume pentru figurație (militari, austrieci, turci, valahi, moldoveni, transilvăneni, țărani) și 15 costume ale personajului principal. Totodată, au fost amenajate 37 locuri de filmare. Este de subliniat prezența unei întregi divizii de soldați în termen pentru a reconstitui scenele grandioase de luptă. Deși plin de implicații politice, filmul are ceva aparte, mai ales prin prisma muncii titanice. Cheltuielile de producție au depășit 33 milioane lei (44 milioane lei după alte surse).

În 2001 negativul filmului a fost restaurat într-o nouă versiune. A fost difuzat mai mulți ani în cinematografe, atât în România, cât și în alte țări.

1. Pădurea spânzuraților

Este pe locul 2 în clasamentul „Cele mai bune 10 filme românești din toate timpurile”, publicat în 2008 și realizat de 40 critici de film. Este, totodată, ultimul film din cariera lui Liviu Ciulei. În rolul lui Apostol Bologa a fost distribuit iniţial actorul Şerban Cantacuzino. Până la urmă, rolul i-a revenit lui Victor Rebengiuc. A fost, poate, cel mai bun rol din cariera sa și oarecum la egalitate cu cel din Moromeții.

Filmările au avut loc între 14 ianuarie și 31 mai 1964. Exterioarele au fost filmate la Purcăreni, Feldioara, Hoghiz, Araci, Turda, București, Prejmer și Rotbav Bonțida. Da, acolo unde se ține Electric Castle. Interioarele au fost trase la Buftea.

Pentru film a fost o muncă imensă. Au fost 61 de zile pentru organizare şi repetiţii cu actorii, 120 de zile filmare pe platou și 135 de zile filmare în natură. Apoi, alte 70 de zile au fost la montaj. Cheltuielile de producție au depășit 10,5 milioane de lei. În 1965, Liviu Ciulei a câștigat la Cannes premiul pentru cea mai bună regie.