Românii au libertatea să cumpere orice, dar încă nu fac nimic cu ea

Românii au libertatea să cumpere orice, dar încă nu fac nimic cu ea
15:57 16.10.2019

Există la nivel global un curent numit consumer activism. Pe românește s-ar traduce să cumperi, dar să cumperi de la acele companii care se implică în probleme globale, fie ele politice sau referitoare la încălzirea globală. Pe modelul ăsta, ar trebui să nu mai cumperi de la eMAG, nu-i așa, pentru că ai aflat, între timp, că Șora a lucrat pentru Ana Pauker. Dar face cineva așa ceva în România?

Brandurile caută să te atragă prin diverse campanii. Și o fac de când lumea. Cum o fac, ți-a explicat-o mai bine serialul Mad Men de pe Netflix, în caz că l-ai văzut.

Odată cu schimbarea comportamentului de consum, s-au schimbat și campaniile. Marile companii nu-ți mai bagă chestii pe gât doar cu CTA-uri de genul „cel mai bun produs, cele mai sănătoase substanțe, cel mai bun material etc.”

S-a trecut la campaniile publicitare care mai vin și cu o doză puternică de awareness, adică te fac să și conștientizezi anumite probleme ale lumii.

Câteva exemple în direcția asta: H&M anunța, anul acesta, că sărbătorește „iubirea și egalitatea în toate formele ei” și că 10% din vânzările respectivei colecții merg către susținerea unei campanii ONU referitoare la sprijinirea comunităților LGBT.

Întâmplarea face ca această campanie să fi venit cam prin aceeași perioadă în care H&M publica pe site această poză nefericită, pentru care suedezii au fost obligați să vină cu multe explicații. Poza e asta de mai jos:

Un alt exemplu: pe când românii se lansau în dezbateri aprinse despre o falsă problemă – referendumul pentru familia tradițională, dacă e bine sau nu să definim în lege căsătoria între un bărbat și o femeie – brand-ul Savana venea cu o reclamă care taxa, subtil, încordarea unora pe acest subiect. Vezi mai jos reclama.

Că referendumul a fost o temă falsă, am văzut cu toții rezultatul anul trecut, când inițiativa Coaliției pentru Familie n-a reușit să scoată din casă 30% din totalul românilor cu drept de vot.

OK, avem libertate. Ce facem cu ea?

Îți spuneam de termenul cunoscut în limba engleză drept „consumer activism” sau „conscious consumerism”.

Asta înseamnă că poți cumpăra doar de la brandurile pe care tu le placi, dintr-un motiv sau altul, și ai tot dreptul să le boicotezi pe cele care te deranjează dintr-un motiv sau altul.

Prin Statele Unite, sunt câteva companii care au intrat în dizgrația consumatorilor pentru că aveau diverse legături, mai mult sau mai puțin evidente, cu familia fostului om de afaceri și actualului președinte Donald Trump.

Unii dintre investitorii acestor companii au anunțat că vor dona pentru campania de realegere a lui Trump anul viitor. Iar brandurile au fost puse la zid.

Un alt caz mult mai celebru e al jucătorului de fotbal american Colin Kaepernick, cu care Nike a făcut o reclamă controversată anul trecut. A fost un scandal uriaș atunci, pentru că sportivul era primul care îngenunchease în timp ce se cânta imnul național. Spunea că vrea, în acest fel, să protesteze împotriva rasismului și a acțiunilor violente duse de polițiști împotriva americanilor de culoare.

Gestul l-a costat scump și i-a încheiat cariera, din moment ce a fost declarat persona non grata și nicio echipă nu a vrut să mai semneze cu el. Nike a vrut să dea un mesaj puternic, iar campania a avut un slogan pe măsură: „Crede în ceva. Chiar dacă asta înseamnă să sacrifici totul”.

Ulterior, pe Twitter s-a răspândit rapid hashtag-ul #NikeBoycott, acțiunile producătorului american s-au prăbușit la acea vreme și zeci de mii de oameni s-au filmat în timp ce-și distrugeau echipamentele sportive cumpărate de la Nike.

Și în Statele Unite, la fel ca în România, oamenii se indignează repede și nu întotdeauna la teme de dezbatere reale. Există însă o diferență. Americanii mai acționează și în afara bulei de pe rețelele de socializare.

Se indignează pe Facebook, dar mai apoi aleg să boicoteze și în realitate o companie care i-a deranjat într-un fel sau altul.

În România, însă, indignarea se oprește odată ce ai dat „sign out„. Sunt puține spre deloc cazurile în care românii au boicotat un brand sau o companie pentru că a călcat strâmb.

Spirit de turmă și cozi uriașe

OK, recunosc, e un pic forțată faza cu cozile uriașe în era în care cei mai mulți dintre noi își fac cumpărăturile online. Dar spiritul gregar există.

În cazul comportamentului de shopping, e interesant să vezi cum și de unde își cumpără românii lucruri. N-am observat, cum spuneam, ca românii să se delimiteze de un brand din cauza acțiunilor acestuia.

În schimb, este extrem de puternică dorința de asociere cu un brand. Să mergi pe mâna influencerilor, cum ar veni.

Așa s-a născut în rândul ascultătorilor de trap din România dorința de a avea „…papuuucii Guuuccii” sau Balenciaga. Panamera e deja prea mult că mi-e greu să cred că ascultă trap directorii de bănci din România.

Vor Gucci, Valentino sau Balenciaga că au auzit la Abi Talent și la 5Gang-ul lui Selly. Vor produse PORC pentru că Deliric e pe val și reușește să umple Arenele Romane până la refuz.

Nimeni nu mai ține cont de faptul că unele produse PORC pot fi niște chinezării aduse la container din China pe care se aplică doar sigla brandului construit de Deliric.

Deliric e sunat și de „omu’ lui” Silent Strike să-l anunțe că are un beat grav, dar primește telefoane și de la oamenii din portul Constanța, care-i spun că i-a sosit transportul.

Multor români nu le pasă de problemele reale ale lumii, fie că e vorba de conflicte geopolitice sau schimbări climatice care ne-ar putea îngropa pe toți. Românii vor să-și spună părerea pe Facebook și să fie cool.

Sunt indignați pe rețelele de socializare, dar în realitate nu fac nimic pentru a taxa derapajele. Dacă avem haine purtate de Abi Talent, Deliric și Selly și România TV și Antena 3 în grila operatorului de cablu suntem ok.

E tot consumerism ca-n State. Dar e consumerism orb și haotic.

Nu mai avem nevoie de mai mult. Ne pasă de altceva? Nu.  Mulți sunt interesați doar să bifeze o problemă globală printr-o postare drăguță și e de ajuns. În rest, nu trebuie să mai mișcăm niciun deget pentru că „s-a scris” deja pe Facebook.

A zis-o mai bine și mai concis Puya, cu ani în urmă, într-o melodie care a adus rap-ul românesc la radio: „Ce ne pasă de Fâșia Gaza sau Irak / Adu lăutarii că am un teanc de aruncat”.

E valabil pentru mulți și azi.


Conținutul articolelor din secțiunea Opinii reprezintă strict opiniile autorilor textelor și nu reprezintă neapărat poziția oficială a PLAYTECH.ro.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI