Vice – Filmul care îți arată culisele întunecate ale istoriei Americii

10:30 23.02.2019

An de an, cu câteva luni înainte de Gala Premiilor Oscar, apar niște filme mai serioase, care nu prind la publicul larg, dar care atrag nenumărate laude de la critici. „Vice”, regizat de Adam McKay, se încadrează în această categorie. A primit răspunsuri destul de amestecate de la critici, așa că am vrut să văd ce este cu el.

Povestea din „Vice” urmează evenimentele istorice reale (pe cât de multe se poate; credibilitatea relatării vine și de la sincerul „We did our fucking best” lansat la începutul filmului de către producători).

Este o biografie a vieții americanului Dick Cheney – din tinerețea tulbure și până la cariera politică. În cadrul alegerilor electorale din anul 2000, George W. Bush l-a ales pe Dick Cheney, care pe atunci era CEO la Halliburton Co.

Cheney nu era străin lumii politice – pe atunci, fusese deja șef de stat la Casa Albă și secretar al apărării. Bush a câștigat alegerile – iar acel punct a reprezentat pentru Cheney începutul unei oaze nebănuite de putere, pe care a folosit-o pentru a remodela țara și lumea.

„Vice” este extrem de bine realizat

Cheney a fost jucat în mod remarcabil de Christian Bale (care a trebuit să ia în greutate destul de mult pentru acest rol – nu că ar fi prima oară). Soția lui, Lynne Cheney, a prins viață cu ajutorul actriței Amy Adams, care a reușit să capteze atât delicatețea, cât și puterea nebănuită a adevăratei Lynne.

George W. Bush a fost jucat de Sam Rockwell, pe când Donald Rumsfeld de către Steve Carell. După cum poți vedea, cast-ul este format din cei mai buni dintre cei mai buni de la Hollywood – nu e de mirare că filmul a strâns șapte nominalizări la Oscar: pentru cel mai bun film, cel mai bun actor într-un rol principal, cel mai bun actor într-un rol secundar, cea mai bună actriță într-un rol secundar, cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu original, cea mai bună editare de film și cel mai bun makeup și hairstyling.

Filmul este complex, iar firul narativ se despletește într-un mod mai puțin firesc.

Pe de o parte naratorul nu este cel mai de încredere (nu pot spune mai mult de atât fără să îți stric surpriza), pe de altă parte evenimentele prezentate în film au fost prezentate după ce McKay a citit mai multe cărți și biografii și s-a consultat cu mulți experți și avocați.

Mai mult, McKay chiar l-a angajat pe fostul jurnalist Jason George pentru a lua interviuri la 10 persoane care au fost apropiate de Cheney și l-au cunoscut foarte bine în viața privată. Pe de o parte avem referințe la evenimentele isorice ale Americii, pe de altă parte avem referințe la ultimul film „Avengers” de la Marvel.

Documentarea intensă realizată de McKay face ca filmul să fie o biografie destul de factuală a vieții lui Cheney. Conversațiile sale din privat însă încă rămân sub lupa subiectivității. Ce era cu adevărat în mintea bărbatului în momentele cruciale în care deciziile lui au remodelat istoria modernă știe însă doar el.

De ce „Vice” s-ar putea să nu prindă la români

Există însă și o problemă – filmul este făcut de americani pentru americani. Dacă nu știi istoria Americii decât la suprafață, atunci multe din referințele din film îți vor trece pe lângă urechi. Asta nu este neapărat vina filmului, dar nici a privitorului.

Adevărul e că filmul putea fi mai clar sau mai puțin grăbit în anumite privințe, la fel de bine cum și privitorul putea să citească ceva cărți despre istoria americană înainte să pășească în sala de cinema.

Este clar de ce pentru premiile Oscar filmul are șanse mari, dar dacă vine vorba de succesul internațional, lucrurile ar putea să scârțâie puțin. Spre exemplu, la noi în România, sincronizarea relativă a lansării în cinematograf a filmului „Vice” în aceeași perioadă cu lansarea filmului „Oh, Ramona!” – despre care am scris AICI – nu ajută prea mult.

Între un film românesc foarte sexual – dar cumva pentru toată familia – inspirat de o carte care a prins ridicol de mult la publicul român („Suge-o, Ramona!”, scrisă de Andrei Ciobanu) și un film american politic, serios, plin de referințe istorice și fără sex, românii probabil îl vor prefera pe primul.

Chiar și așa, filmul este savuros. Același ritm care te poate face să te simți confuz și puțin prost atunci când ce vezi pe ecran nu îți sună cunoscut ajută la menținerea interesului la cote înalte de la început până la sfârșit. Mai apoi, inserțiile de referințe din tot felul de domenii – social, politic, divertisment – în anumite scene îți dă senzația că totuși înțelegi ce se întâmplă acolo, chiar dacă nu cunoști în detaliu istoria Americii din ultima jumătate de secol.

Dacă vrei entertainment în stare pură, atunci „Vice” s-ar putea să nu fie pentru tine (nu-i nimic, „Oh, Ramona!” și „Alita: Battle Angel” sunt numai bune dacă asta cauți). Dacă vrei o poveste bine spusă cu și despre americani și evenimentele care le-au marcat țara, atunci este fix ce îți trebuie.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI