Viața într-un cămin studențesc mi-a arătat cât de nașpa poate fi România de mâine

Viața într-un cămin studențesc mi-a arătat cât de nașpa poate fi România de mâine
Sursa foto: Inquam Photos / Raul Ștef
07:29 07.02.2019

La câțiva ani după finalizarea studiilor, cei care au prins loc într-un cămin studențesc bucureștean (și nu numai) încep să-și cultive nostalgiile. Până atunci, situația e însă dramatică, iar fix asta e ascunsă sub nostalgie.

Despre căminele studențești din România am mai vorbit și înainte, când am scris un ghid practic despre cum să nu fii un ghiolban când ești cazat în ele. Pentru că întâmplarea face ca încă să stau la cămin și să mă lovesc zilnic de toate obstacolele care vin cu asta, simt nevoia să mai spun ceva.

În căminul Grozăvești C, care aparține de Universitatea din București, șase din cele 12 băi comune care sunt puse la dispoziție studenților au fost reconstruite de la zero. Procesul de reconstruire a acestora a început cândva în august și a fost finalizat la început de ianuarie – jumătate de an, deci.

Doar dărâmarea fostelor băi a durat în jur de două luni, spre consternarea studenților care se mirau cât de mult poate dura să demolezi șase băi care au maximum 30 de metri pătrați. Dar, cu bune și cu rele, băile noi sunt acum gata și sunt tot ce și-ar putea dori cineva.

Renovarea a și fost prezentată cu fast – aici ai câteva fotografii ca să-ți faci o idee.

De ce căminele studențești sunt o reflexie a societății

Camine studentesti probleme Grozavesti Bucuresti (3)
Imagine: Inquam Photos / Raul Ștef

În toalete, WC-urile nu au capac, iar mizeria domnește precum într-o ghenă de la periferia orașului – coșurile dau pe dinafară de hârtii, resturi de țigară, ambalaje și tampoane însângerate și stătute. Toate astea, și nu numai, sunt imaginea băilor.

Poate te gândești că, la vreo sută de oameni pe palier, e inevitabil să nu apară situații de genul. Poate te mai gândești că măcar la dușuri lucrurile stau mai bine – doar că nu stau. Înainte ca dușurile să fie renovate, pășeai înăuntru și erai întâmpinat de o baltă adâncă și rece de apă, amestecată cu larve mici și negre de muște.

Căutai o cabină de duș, dar nu aveai prea mult succes – la toate cabinele furtunul de duș era demult furat, așa că mergeai la alt etaj. Alt etaj, aceeași tragedie. După ce străbăteai cel puțin trei etaje, poate găseai un furtun de duș. Dacă nu, te resemnai și făceai duș old-style, cu capul sub robinetul de la duș.

Am sperat că tot acest haos mizerabil a luat sfârșit când au fost inaugurate noile băi.

Prima oară când am intrat în aceste băi reconstruite, m-am simțit de parcă am intrat într-un hotel de cinci stele plasat, din cine știe ce motiv, pe o uliță infectă. Faianța spartă, mucegaiul și larvele erau de negăsit.

Noile băi aveau gresie nouă, în culori calde, mai multe cabine de toaletă – în care existau suporturi pentru hârtie igienică, cuiere și capacuri pentru WC. Existau și două chiuvete, două oglinzi și un uscător de mâini perfect funcțional. Dușurile nu mai lăsau posibilitatea de a fi furate, pentru că erau bine înfipte în tavan. Mai mult, în cabinele de duș exista și un suport elegant unde să îți pui gelul de duș, șamponul și ce îți mai trebuie.

Totul era de vis, dar nu toate lucrurile bune durează o veșnicie. Dacă stai într-un cămin studențesc, lucrurile bune nu durează nici o săptămână.

După prima zi, diverși deja uitau să tragă apa, iar alții nu reușeau să nimerească (sau nu le păsa, cel mai probabil). După alte câteva zile, un suport pentru gelul de duș a fost deja furat, iar o oglindă și un capăt de duș din tavan au luat aceeași cale.

De ce? Greu de spus, dar poate pentru că vechile obiceiuri mor greu, iar nesimțirea se transmite uneori pe cale genetică.

De ce „nu ne mai facem bine”

Camine studentesti probleme Grozavesti Bucuresti (3)
Imagine: Inquam Photos / Raul Ștef

Îmi dau seama, cu ocazia inaugurării noilor băi, că indiferent de unde vei pune un porc, va găsi modalități să facă mizerie, pentru a se simți ca acasă. Și indiferent unde pui un om care bifează toate căsuțele de român-stereotip, acel om va fura orice poate, chiar dacă nu îi trebuie, și va lăsa în urmă dezastru, pentru că e mai ușor să fugi de responsabilități când nu te urmărește nimeni.

Poate că băile din Grozăvești C sunt frumoase, dar ce rost are dacă sunt frecventate de aceleași persoane crescute în coteț?

Dincolo de asta, realizez că nu renovările sunt prioritatea în momentul de față, ci o selecție mai riguroasă a studenților care sunt sau nu acceptați în cămin. Sunt sătulă de mizerii greu de înțeles în băi, de oameni care nu înțeleg că gunoiul se aruncă pe tubulatura ghenei și se lasă pe hol, de gândaci care nu plătesc chirie să stea în niște condiții jalnice, de femei de serviciu care plâng amărâte în timp ce curăță WC-uri înfundate și de oameni care fură tot ce prind.

Poate că, dincolo de media de admitere și de la sfârșit de an universitar, ar fi necesare niște evaluări comportamentale pentru fiecare persoană care vrea să stea în cămin.

Starea căminelor studențești de stat e, în cele mai multe cazuri, deplorabilă. Asta spune multe despre societatea românească în ansamblul ei. Ne simțim ofensați când străinii ne fac hoți și leneși? Poate că nu ar trebui.

Generalizările nu fac bine, ce-i drept, dar uneori ascund un adevăr pe care nimeni nu vrea să îl recunoască. În cazul de față, adevărul e că mulți români fix asta sunt, când dai la o parte orice perdea a corectitudinii politice: niște hoți leneși. Și, surprinzător sau nu, îi găsești peste tot – în zone de mahala, pe băncile facultăților, în piață, în instituțiile publice.

Ne plângem de atâtea ori că nu se face nimic în țara asta. Cu toate astea, când se face, alegem să dăm cu piciorul, într-o criză fie de rebeliune, fie de prostie. În condițiile astea, orice drept de a ne plânge pică, iar în picioare mai rămâne un singur lucru: ne merităm soarta.


Conținutul articolelor de opinie reprezintă strict punctul de vedere al autorilor textelor și nu reprezintă neapărat poziția oficială a PLAYTECH.ro.

loading...