15 mai 2018 | 20:17

Țara în care oamenii fac coadă să-și bage microcipuri sub piele

ACTUALITATE
Țara în care oamenii fac coadă să-și bage microcipuri sub piele
Qimono/Emily Cho

Portofelele încep, încet-încet, să fie considerate demodate – la urma urmei, nimănui nu îi place să care constant după el carduri, bani, chitanțe și chei, din moment ce tehnologia poate ușura cu mult această sarcină.

Din ce în ce mai mulți oameni au ajuns să stocheze diverse lucruri pe smartphone-uri, cu ajutorul serviciilor de tipul Apple Pay. Problema este că telefoanele pot fi pierdute sau furate, apoi hack-uite. Astfel, oamenii aleg o opțiune ușor invazivă, dar practică – microcipul. În jur de 3.000 de suedezi sunt adepții acestei metode.

Microcipul este un fel de breloc digital. Nu este cu mult diferit față de cel pe care veterinarii îl inserează în pielea pisicilor sau a câinilor, pentru a putea fi găsiți de stăpâni în caz că se rătăcesc. Odată implantat sub piele, îi poate ajuta pe oameni să se autentifice la sala de fitness, să deschidă ușile de la casă și de la birou și să realizeze plăți diverse. În viitor, când tehnologia va mai evolua, ar putea face chiar mai multe.

Tehnologia nu este nouă, iar suedezii o folosesc din 2015. Chiar și înainte de 2015, oamenii organizau așa-numitele petreceri cu implanturi, în care oamenii se întâlneau pentru a-și insera microcipuri sub piele. În prezent însă, ele nu mai sunt un accesoriu de nișă, preferat de biohackeri. În Suedia sunt mai populare decât oriunde altundeva – atât de mult încât în 2017, cetățenii de acolo au putut să cumpere bilete de tren cu ajutorul microcipurilor.

Totuși, ele nu aduc numai beneficii. Microcipurile le pot oferi corporațiilor un control mai mare asupra angajaților – unde se află, cât au stat în pauză și de câte ori au mers la baie. Scenariul aduce aminte de conceptul de Big Brother, cu atât mai mult cu cât microcipurile nu ar putea fi scoase cu una, cu două, dacă posesorul lor se răzgândește.

Așadar, deși încă avem de a face cu chei pierdute și portofele uitate acasă, măcar mai avem autonomie asupra propriului corp.