Mineriada, victimele și vinovații, după 28 de ani, mai actuali ca niciodată

Mineriada, victimele și vinovații, după 28 de ani, mai actuali ca niciodată

Au trecut aproape trei decenii de la primele Mineriade. Șase episoade brutale mai târziu, încă nu avem vinovați trași la răspundere pentru evenimente.

Una din știrile importante ale dimineții de 20 februarie este că se judecă primul termen în Dosarul Mineriadei, după 28 de ani de amânări, de alte dosare clasate și de plângeri la CEDO. Una din știrile care n-a apărut, totuși, nici pe 18 și nici pe 19 februarie, e despre comemorarea celei de-a doua Mineriade. Asta e, măcar una din șase să mai țină titlurile de prima pagină anual, iar apoi când mai apar vești conexe.

Oficial, câțiva oameni au murit în 13-15 iunie 1990: Mitriță Lepădatu, Dragoș Drumea, Gheorghiță Dunca, Valentin Mocanu sunt oamenii uciși oficial la Mineriadă. Asociații ale victimelor vorbesc despre alte zeci de victime, iar informațiile n-au fost niciodată contestate. Alți 1.400 de oameni au luat bătaie la început de primăvară, iar pentru toate aceste victime, nu s-a găsit niciun vinovat. Lucrurile s-ar putea schimba.

Tocmai când încetezi să mai speri că se va face dreptate, începe procesul. După ce primul dosar de acest fel a fost clasat, acum ani buni, oamenii nedreptățiți au mers la CEDO, iar astăzi, mari figuri din politica românească post-decembristă ajung în boxa acuzaților. Ion Iliescu, Petre Roman, Miron Cozma, Virgil Măgureanu, Adrian Sîrbu și Gelu Voican Voiculescu sunt cei mai importanți inculpați. Pentru ce? Pentru infracțiuni contra umanității, o categorie de fapte penale destul de grave, despre care poți citi mai pe larg aici.

Inculpații din dosar s-au bucurat, decenii la rând, de funcții importante în stat, pentru că nimeni nu i-a tras la răspundere pentru ce s-a întâmplat în 1990. Corb la corb nu-și scoate ochii, spune o zicală românească, așa că nici ei nu s-ar putea trage la răspundere tot pe ei. Dar lucrurile s-au mai schimbat, puterea n-a mai avut puterea să bage pumnul în gură și să dea cu furtunul de cauciuc pe spate, ca în sălbaticii ani ’90.

Hai să ne mai amintim încă o dată că președintele de la acea vreme, Ion Iliescu, a chemat ”toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”. Forțele conștiente au fost mineri și muncitori de pe fostele mari platforme industriale ale Bucureștiului. Au venit, au bătut, au plecat. 

Moarte intelectualilor!

Dacă acum ne plângem de divizarea societății între tineri frumoși și liberi și pensionari manipulați, hai să ne amintim ce însemna o societate divizată acum 28 de ani. Proaspăt ieșiți din comunism, românii au avut nevoie doar de șase luni ca să se urască pentru că unii erau intelectuali, iar alții muncitori. Azi ne prefacem mirați că auzim cine știe ce lozinci de pe trotuarul de vizavi de Cotroceni, dar hai să nu uităm că acum 28 de ani, în centrul Capitalei, s-a strigat ”moarte intelectualilor”. Că or fi fost intelectuali cei patru (sau șase) care au murit atunci, asta nu mai contează. Contează că au murit.

”IMGB face ordine” s-a mai strigat. Dacă asta presupune devastarea sediului Facultății de Geologie, atunci ei și minerii au făcut-o foarte bine. La fel de bine au refăcut și rondurile de panseluțe de la Universitate, pe care le-au stricat golanii din Piață. Hai să nu uităm câte panseluțe au plantat minerii în gurile studenților și ale unor oameni care au ajuns în zona respectivă chiar din întâmplare în zilele fatidice. Multe lucruri se întâmplau în aplauzele și uralele altora care urau, dar care n-au avut suficient curaj sau n-au fost chemați la datorie, să apere democrația.

Hai să nu uităm ce s-a întâmplat la Romexpo, unde azi te zbengui la concerte, te duci la târguri de carte sau te bucuri de cine știe ce expoziții. Acolo i-a adunat muncitorește Iliescu pe mineri, cărora a ținut să le mulțumească personal și cu patos pentru ceea ce au făcut în zilele cât au avut liber din mină. ”Vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile: că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplina civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu.” 

 

Autor moral al crimelor din 13 – 15 iunie 1990, Ion Iliescu a mai câștigat două mandate de președinte, atât de iubit a fost pentru că a apărat democrația cu bâta, cu lanțul și cu cizmele de cauciuc ale minerilor. Examenele maturității pentru societatea românească încă n-au trecut, mai avem de așteptat sentințe în dosarele Mineriadei și ale Revoluției. De-abia atunci putem spera să facem pace cu trecutul ultimelor decenii, dar doar dacă există responsabili. Îi știm pe toți de atunci, dar așteptăm să vedem negru pe alb deciziile instanțelor de judecată.

”Eu așa sper, să se facă dreptate, da”, spunea Virgil Măgureanu înainte să intre la Curtea Militară de Apel. Și eu sper să se facă dreptate. Cât mai curând.


Conținutul articolelor din secțiunea Opinii reprezintă strict opiniile autorilor textelor și nu reprezintă neapărat poziția oficială a PLAYTECH.ro.

George Stanciu
Articol scris de
George Stanciu
Comentarii
15:14 / 20.02.2018