Impresii despre „Fifty Shades Freed”: ce au spus criticii despre noul film

„Fifty Shades Freed” a fost lansat recent în România. Asta spre bucuria celor care vând castraveți la piață și spre oroarea bărbaților care trebuie să suporte să stea două ore în cinema cu iubitele, în speranța că răbdarea le va fi răsplătită acasă. 

Ultimul film din trilogie s-a lansat la timp pentru Valentine’s Day și are cam tot ceea ce te aștepți – sex, BDSM, nuntă și mai mult sex. Se mai întâmplă și altele, dar nu vreau să dau spoilere. Scenele nud sunt nenumărate și, în spiritul egalității dintre femei și bărbați, ne-o arată doar pe Dakota Johnson goală.

Despre ce este vorba în acest film? Practic, Christian Grey și noua lui soție, Anastasia Grey, își încep mariajul în mare stil, cu îngrijorător de mult lux. Fericirea lor nu durează mult, deoarece un șir de evenimente neplăcute le amenință happy ending-ul înainte ca acesta să fi început măcar.

Dacă te aștepți ca acest film să spele rușinea celor două care l-au precedat, s-ar putea să fii dezamăgit. Dacă ești curios ce părere au criticii despre film, poți arunca un ochi pe lista de mai jos.

Impresii despre „Fifty Shades Freed”, de la rău la mai rău

Stephanie Zacharek, Time

Dorința femeilor este un lucru misterios, feroce […]. Nu-i de mirare că majoritatea bărbaților, și destule femei, preferă să nu cerceteze nici succesul, nici conținutul expansiv de fierbinți ale romanelor Fifty Shaes și ale filmelor adaptate după ele […]. Nuditatea în filme este atât de rară în zilele noastre, încât ceea ce face Dakota Kohnson, în toate cele trei filme Fifty Shades, cu atât mai remarcabil. […] Johnson nu se teme să se dezbrace, dar atitudinea ei plină de flirt este inseparabilă de demnitatea ei […].

Ian Freer, Empire Online

În mod ironic, pentru un film despre depăsirea limitelor plăcerii sexuale, întotdeauna s-a simțit că franciza Fifty Shades nu și-a asumat riscuri. Niciodată nu a celebrat kitsch-ul precum unul din acele thrillere erotice ale anilor ‘90, cu titluri precum „Lethally Blonde”, sau nu a luat totul în serios, precum o scufundare completă în obsesia erotică, iar rezultatele au fost blânde […], nu suficient de rele încât să fie plăceri vinovate și nu suficient de bune încât să fie, ei bine, bune. Filmul „Fifty Shades Freed”, ultimul din trilogia lui E.L. James,  continuă, din păcate, în același ton.

Praful saharian ajunge în România. E alertă meteo dată de ANM, ce ne așteaptă

A fost cea mai înaltă clădire din București. După zeci de ani, a devenit muzeu

Emily Yoshida, Vulture

În Freed, [protagoniștii] se căsătoresc, pentru că asta este cea mai bună exprimare a iubirii pe care și-o pot imagina aceste filme, totul completat de o lună de miere la Paris și o brățară cu Turnul Eiffel de basic bitch, din argint veritabil, dăruită deasupra Senei. […] Dacă este o moștenire pe care sper ca alte filme să o preia de la această serie, este faptul că scenele de sex sunt tratate la fel cum tratează franciza „Fast and Furious” accidentele de mașini.

Până la sfârșitul filmului Freed, Christian și Ana nu mai sunt un bărbat bogat și iubita lui de clasă mijlocie, ci doi oameni bogați care spun basmul a cum și de ce au devenit bogați unul altuia. Nu poate fi mai deviant de atât.

Nicholas Barber, BBC

Se spune adesea că creierul este cea mai erogenă zonă a corpului. Se spune adesea, de asemenea, că nimic nu este mai sexy decât simțul umorului. Nu sunt sigur dacă vreuna din aceste afirmații au fost dovedite științific, dar dacp au fost, ar putea explica de ce „Fifty Shades Freed” este cam la fel de excitant ca holbatul la o porțiune mucegăită de tapet. […] „Fifty Shades Freed” este atât de neincitant, încât ar putea fi folosit drept terapie într-o clinică pentru adicția sexuală. Lipsa completă de inteligență și de amuzament trebuie să fie un factor.

Cristopher Orr, The Atlantic

Al treia și ultima – să luăm o pauză și să savurăm acel cuvânt pentru un moment – adaptare a seriei de romane ale Erikăi Mitchell (pseudonimul: E.L. James), „Fifty Shades Freed” este fix la fel de îngrozitor pe cât și-ar putea imagina cineva. Mai exact, este mult mai rău decât primul film – care, deși oribil, în retrospectivă seamănă cu „Citizen Kane”, doar cu mai multe discuții despre dildouri. […] Partea bună […] este că „Fifty Shades Freed” este marginal mai puțin retrograd și ofensiv decât „Fifty Shades Darker”. Partea proastă este că este chiar mai idiot, ceea ce este, în felul său, o realizare remarcabilă.