Ce ne demonstrează victoria portughezului Salvador Sobral de la Eurovision 2017

Ce ne demonstrează victoria portughezului Salvador Sobral de la Eurovision 2017
Ada Constanda
11:44 16.05.2017

Mă uit la Eurovision de câțiva ani, nu pentru că mă pasionează, ci pentru că e în fișa postului. În fiecare an, show-ul e cam la fel de monoton și plicticos, exceptând unele momente de-a dreptul penibile. Este o seară în care se cântă mult și, în general, prost. Rareori asculți muzică, dar anul ăsta s-a întâmplat și, mai important, a și fost apreciată. Victoria modestă a portughezului Salvador Sobral este o victorie a muzicii de calitate. O speranță că oamenii vor să asculte și astfel de muzică, nu doar single-uri în heavy rotation.

Pentru prima dată, am fost surprinsă de acest concurs cu voturi acordate de regulă pe criterii geo-politice, prestații care mai de care mai kitchioase, melodii fără substrat, uneori cu versuri lipsite de orice urmă de logică și, de foarte multe ori, cântate absolut îngrozitor. Anul acesta, dintr-un morman de melodii de duzină a răsărit altceva – muzică. Simplă și emoționantă. Portughezul Salvador Sobral a câștigat Eurovision 2017 cu piesa „Amar Pelos Dois“.

Spre deosebire de toți ceilalți 25 de concurenți, Salvador a refuzat jocuri de lumini, efecte de orice fel și dansatori și a cântat de pe scena mică, din mijlocul spectatorilor. Cel mai simplu moment de la Eurovision 2017 a fost cel mai apreciat de Europa. Eu zic că e o mare victorie.

Și mai e ceva: spre deosebire de majoritatea concurenților, Salvador a ales să-și cânte piesa în limba natală, iar când a fost întrebat de ce, a răspuns simplu: „Așa am simțit.“ Fără un show pompos, doar el, de multe ori cu ochii închiși, a reușit să transmită publicului acea stare specială, chiar dacă mulți nici măcar nu înțelegeau versurile. Nici nu a fost nevoie.

Victoria lui Salvador este o mare victorie și pentru Eurovision. Pentru prima dată după foarte, foarte mulți ani, concursul iese din tipar, se delimitează de piesele comerciale, piesele cu care suntem bombardați zi de zi de posturile de radio și premiază o baladă pop-jazz.

Pe lângă simplitatea și frumusețea piesei, și Salvador este un tip extrem de modest și în mod clar pasionat de muzică și nu de cifre. M-a bucurat mult nepăsarea lui față de radio și m-a întristat felul în care a prezentat lucrurile, tocmai pentru că are dreptate.

„Nu am scris niciodată o piesă pentru a fi difuzată la radio. Albumul meu a apărut în 2016 și nimănui nu i-a păsat. Așa este jazz-ul. Trăim într-o lume a muzicii de unică folosință, o muzică de tip fast food, fără substanță. Muzica nu înseamnă artificii, muzica înseamnă sentimente. Premiul de la Eurovision 2017 este efemer, este grozav că am câştigat, dar luna viitoare nimeni nu-şi va mai aminti de tine, pentru că asta este lumea în care trăim.“

Care e mesajul? Că încă există cale de întoarcere, că oamenii tânjesc după frumos și știu să-l aprecieze, că e nevoie de mai mulți Salvadori pentru a ne putea bucura din nou de muzică. Riscul nu este să compui muzică bună, riscul este să nu o faci, să te pierzi în goana după succes și să devii doar un alt artist comercial.

România a respectat tiparul Eurovision. O piesă ușurică, veselă, colorată, cu un refren catchy și o combinație inedită între yodel, rap și pop, nu e de mirare că a fost pe locul cinci în preferințele telespectatorilor, dar pe 15 în ale juriilor de specialitate.

Nu pot spune că mi-a plăcut melodia României, sunt sigură însă că momentul de pe scenă mi-a displăcut total, dar pe de altă parte tot nu înțeleg reacțiile. De ambele părți.

Nu sunt deloc de acord cu unele idei cum că românii sunt obligați să aibă exclusiv păreri pozitive despre piesa cântăreților care reprezintă România și să-i promoveze cât mai mult, pentru că…patriotism. Nu, dacă piesa nu-mi place, e dreptul meu să-mi exprim părerea sau cel puțin să fiu indiferent. Nu o să promovez și nu o să susțin niciodată un om, un produs, o firmă sau orice altceva doar pentru că așa trebuie, pentru că așa e corect din punct de vedere patriotic. Atâta vreme cât am niște argumente pertinente, nu văd care e problema dacă pur și simplu nu-mi place piesa României, nu rezonez cu ea. În plus, nici nu știu care e rolul meu în a promova o piesă pe care oricum doar românii din străinătate și străinii o pot vota și nicidecum eu sau prietenii mei de pe Facebook.

Pe de altă parte, nu-i înțeleg nici pe  cei care înțeleg prin critică glumițe proaste și jigniri la adresa cântăreților, deși au avut șansa să-și exprime opțiunea. Înainte de a fi trimiși niște oameni să ne reprezinte la Eurovision, a fost o etapă națională în care puteați vota. Sigur, argumentul va fi: toate piesele au fost la fel de proaste. Atunci schimbă postul și nu te uita la Eurovision. Nu te obligă nimeni.

Întrebarea finală e: merită să faci un compromis doar pentru a te clasa măcar în top 10 la Eurovision sau să compui o piesă de calitate cu riscul de a te clasa la coada clasamentului sau cu șansa de a fi apreciată și a câștiga? Salvador a reușit. Eu cred că a deschis un nou drum. Poate în viitor Eurovision chiar o să revină la a fi un concurs de creație, așa cum a fost gândit inițial.

Comentarii
loading...