REVIEW: Samsung Galaxy Note 8 – Android pentru bogați

Nota Playtech
9,2

Galaxy Note 8 ar trebui să fie cel mai bun telefon al Samsung pentru 2017. Și să fie cel mai reușit Note de până acum. Iar până aici nu e nimic de reproșat.

Samsung Galaxy Note 8 este un telefon mare pe care compania, așa cum l-a promovat, l-a gândit pentru oamenii care au visuri mărețe și vor să facă lucruri mărețe. Să fim însă puțin serioși: este un telefon pe care poți rupe Facebook în două și pe care pornografia se vede excepțional. Nu, uită ultimele cuvinte, nu se cade. Pe care Netflix se vede excepțional. Da, așa e mai bine.

Din nefericire, după o săptămână cu Galaxy Note 8, sunt într-un impas. Este un telefon excelent și, în egală măsură, reușita tehnologică fără continuare. Și nu doar pentru Samsung.

Sub acel ecran de 6,3 inci QuadHD+ cu raport de aspect 18,5:9 găsești cel mai bun procesor. Memorie RAM de 6GB. Spațiu de stocare pentru tot ce vrei. Un sistem de operare îngrijit, chiar dacă depășit, și sisteme biometrice, cum ar fi scanner de amprentă, de iris și o cameră pentru scanare facială. Este ca o valiză cu de toate, pentru că asta sunt telefoanele acum, și nimic nu mai e încântător.

Cu tot ce are, este un telefon pentru următorii doi ani, minus bateria. Este mică. E ca și cum lui Ghiță Mureșan i-ai dat pantofi mărimea 40. Este și apusul vremurilor în care telefonul mai mare însemna autonomie mai mare. Acum, e altceva. Și nu te lăsa păcălit de marcă sau ecosistem: e un telefon de-o mie de euro, ieftin nu-i. Telefonul este disponibil și la Telekom.

Galaxy Note 8 e prea mult și prea puțin în același timp

Fără să par nemulțumit, Galaxy Note 8 este fenomenal. Ecranul e cel mai bun de pe piață. Performanța e grozavă. Ai și stylus, și aplicații pentru el. Poți face și multitasking, acum și mai ușor prin împerechere de aplicații, și poți face poze excepționale. Este player de muzică, aparat foto și computer într-o carcasă care-ți umple și subjugă buzunarul, dar și depășește generozitatea mâinilor. Altfel spus, este ireproșabil în cea mai mare parte a sarcinilor pe care i le-ai arunca spre rezolvare.

Galaxy Note 8 e a șaptea generație a unui telefon care a creat o piață. Sigur, erau amuzanți oamenii care foloseau primele trei modele, când fața le părea atacată de un corp străin electronic, dar acum e o normă. Până și Apple a admis: e vremea ecranelor mari. Da, pentru că nu-i doar un dispozitiv pentru apeluri și mesaje, ci un hub portabil de entertainment, informare și socializare.

Dar uită-te la mine cum dau prea multă importanță unei bucăți neînsuflețite de tehnologie. Poate nu merită atâtea laude, când fiecare telefon are un cost și acela trebuie amortizat în timp prin ceea ce face pentru tine și ceea ce reprezintă.

Și acum Galaxy Note 8 nu mai reprezintă o alegere clară.

Când am fost să-l văd în premieră, am aflat că există o bază generoasă de fani, care îl așteaptă ca pâinea caldă. Cu sufletul la gură. Cu emoție. Din păcate, în 2017, Note 8 e depășit sau egalat fix de-un Samsung: Galaxy S8 Plus – minus S Pen și camera dublă. Bateria e mai mare, hardware-ul e excelent, iar sistemul de operare e același. Admit însă că s-ar putea să fie o piață pentru el, acei fani chiar să existe cu milioanele, precomenzile o confirmă.

Și ca să trăiesc ca ei l-am integrat în viața mea și am transformat bucata asta de metal, plastic, sticlă și siliciu într-o unealtă versatilă care să mă izoleze de lume când vreau, să fac poze bune (măcar tehnic) și să cotrobăi pe internet ca la mine acasă. La toate acestea, n-am nimic de reproșat.

Am multe de criticat la atitudinea geocentristă a Samsung. Încă mai crede că totul se învârte în jurul său. Sau măcar parțial. De-asta ai Internet pentru browser, S Calendar pentru, ei, e evident pentru ce, sau Bixby ca asistent digital și ușor mai retardat decât restul. Înțeleg S Health, că telefonul are senzor de monitorizare a pulsului, sau aplicația de cameră (absolut necesară, la cât de mizerabilă e cea din Android), dar meniul redistribuit, ca să fie pe categorii total diferit de ce e pe Android e greu de acceptat.

Dar da, bătaia pe Android e mare și orice fărâmă de atașament pe care ar căpăta-o utilizatorul e bine venită. Poate îl prinzi cu un Internet, un S Calendar sau Galaxy Apps. Sau poate Word, că suita Office a Microsoft e aici. De asta nu mă plâng, că fiecare aplicație Office arată bine pe mobil și e utilă. Pentru Bixby prevăd însă un viitor rebranding și o închidere forțată, chiar dacă amânată.

La un telefon ca Galaxy Note 8 te adaptezi

Scriu acest review pe un iPhone 6s și e chinuitor, aproape. Ecranul e mic, obișnuința cu tastatura mare a rămas, iar ecranul nu e la fel de bun. Simt că am dat înapoi doi-trei ani în tehnologie. Așa e Note 8 și asta e impresia cu care poți rămâne constant după o folosire a unui Samsung. Telefoanele sud-coreenilor au devenit mult mai bune în ultimii doi ani.

Prima zi e însă mereu de adaptare, în special la Note 8. Este un telefon pe care îl folosești greu cu o mână, senzorul de amprentă e prea sus, iar scannerul de iris e cel mult o idee frumoasă, care nu va prinde niciodată din cauza limitelor în care funcționează: la o anumită distanță, într-o anumită poziție și necesită mai mult timp, mai multă interacțiune, mai multe butoane apăsate.

Butonul Home, acum integrat în ecran, este încă cvasi-inutil cu force touch. Da, funcționează parțial ca un buton fizic, dar doar cât să activezi telefonul și asta poți face deja prin cel de Power. Sistemul de operare e însă cu o generație în urmă și asta chiar n-are nicio scuză, că Oreo e disponibil în beta din martie.

Apoi te adaptezi și începi să configurezi aplicații, să te instalezi, cum ar veni, în noul telefon.

Camera foto merită toate laudele din lume. Are stabilizare optică, una e pentru poze wide, alta pentru telefoto (utilă la portrete și zoom optic 2x), ai mod Pro, ai posibilitatea de a salva în format RAW, iar opțiunile de stickere sunt bune să te prostești ca un copil care se pictează pe față. Live Focus este cel mult o încercare. Personal, m-am cam săturat de fundaluri blurate artificiale și texte ca “seamănă cu pozele de DSLR”. Nu seamănă decât dacă DSLR-ul ar fi un stângaci cu mâna legată la spate, care încearcă să picteze Capela Sixtină. Sunt cel mult niște artificii care să-ți ia ochii. Dar nu le poți lua în serios.

Ai însă Bixby Vision, care scanează lucruri și dă informații. Aproape inutil în America, cu tot cu butonul dedicat Bixby, darămite în România?

 

Ziceam însă că m-am adaptat. Am învățat să țin telefonul mai bine în mână – alunecă de pe aproape orice și e mai alunecos decât orice e omenesc posibil (exagerez, desigur) – și am tot încercat să fac din S Pen o unealtă. Cred că mi-a ieșit și e mișto să iei notițe pe ecranul principal, să procesezi pozele cu pixul digital, să mâzgălești imagini sau să gestionezi mai ușor ferestrele deschise în paralel. Chiar și marginea e utilă, dar știam asta de la Galaxy S8. Și ecranul rămâne bijuteria tehnologiei pe care o poți avea acum pe un telefon.

Note de subsol

Când a venit primul iPhone, ecranul era totul. Era mare, capacitiv și sistemul de operare era intuitiv. La fiecare doi ani, atât Apple, cât și Samsung și alții au împins pe-un deal bila inovației. Acum sunt toți în vârf, sau aproape, și schimbările nu vor mai fi radicale. La Samsung, asta e cel mai evident pe Galaxy Note 8.

Este cu puțin mai bun decât S8 Plus. Este mai bun decât Note 7. Și are suficientă identitate proprie, cât să poate fi recomandat drept alternativa cu Android la iPhone X. Însă acum, mai mult ca niciodată, e clar că producătorii vor începe să croiască telefoane care să ne fidelizeze, căci cursa hardware e la final. De aceea și rămân puțin șocat sau, mai degrabă, consternat că cel mai nou Android încă nu e pe cel mai bun Samsung. Mai ales că-i un telefon pentru oameni care fac lucruri mărețe, nu?

Poți să vezi Galaxy Note 8 ca o mașină incredibilă. Cauciucuri bune, jante aliaj, ecrane-n tetiere, turbo pe motor și altele, iar la volan stă un oarecare om de-o vârstă incertă care conduce acest automobil, cu viteza legală, pe-o stradă mică dintr-un oraș de provincie. Așa se simte întârzierea în software și ambiția Samsung în zona asta cu alternativele sale.

Samsung Galaxy Note 8 este un telefon lăudabil, un pionier pentru companie cu sistemul dual de camere și cu scannerul de iris. Însă odată ce treci de acei fani despre care “se spune” că visează măreț la lucruri mărețe, rămâi cu un telefon care își găsește greu locul lângă Galaxy S8 Plus. Acum, pot avea așteptări pentru următorul și să mă gândesc că tot răul cu Note 7 a fost spre bine.

Cei care nu s-au bucurat anul trecut de ce-i mai bun de la Samsung – din motive obiective și explozive – sunt numărați în milioanele de precomenzi și unități livrate, iar asta poate fi oricând o măsură a succesului, chiar dacă una firavă.

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te acum la newsletter și primești cele mai noi: Articole, Review-uri, Tutoriale și Prețuri direct pe adresa ta de E-mail