Voi știți ce fac copiii voștri pe Facebook? Generația Z își trăiește viața în clipuri live și asta poate fi foarte periculos

Voi știți ce fac copiii voștri pe Facebook? Generația Z își trăiește viața în clipuri live și asta poate fi foarte periculos
15:02 31.10.2016

În urmă cu câteva zile, o amică mi-a îndreptat atenția către un grup de Facebook. Vorbeam despre bulele noastre din social media și cum încerc, din când în când, să văd cum trăiește și ”cealaltă jumătate”. I-am explicat că de asta sunt înscris pe grupuri precum ”Victor Ponta – Eroul României” sau ”Clubul taximetriștilor”, iar ea mi-a răspuns cu ”dude, sunt de ceva vreme pe Off Topic. Mă uimește în fiecare zi”. Curiozitatea m-a făcut să mă înscriu și eu și am descoperit o lume online foarte diferită de cea în care mă învârt eu zilnic. Mii de copii, reprezentanți ai generației Z (generația care vine după cea a milenialilor), sunt înscriși pe acest grup și postează constant. După ce m-am amuzat, am început să mă îngrijorez. 

Nu sunt un apărător îndârjit al conceptului de privacy popularizat în urma dezvăluirilor făcute de Edward Snowden. Am mai scris despre asta și, în continuare, sunt de părere că prețul pentru intimitatea noastră poate fi plătit cu viața de către alte persoane. Cred cu tărie că este important ca agențiile de securitate să își poată face treaba și nu mă deranjează gândul că cineva de la Microsoft, Google sau Facebook știe ce pornografie prefer sau ce vicii am. Aș vrea ca aceste date să ajungă la cunoscuții mei? În niciun caz. Dar faptul că o persoană pe care nu o voi întâlni vreodată analizează acele informații pentru a-și croi mai bine serviciile sau pentru a mă ține în siguranță nu mă afectează în niciun fel.

Totuși, merită să precizez faptul că eu sunt conștient de datele pe care le pun de bunăvoie online, cele pe care le văd oameni cu care aș putea interacționa direct, cu care aș putea da în nas pe stradă. De fiecare dată când public ceva, mă gândesc ce impact ar putea avea asupra imaginii mele, cum s-ar putea întoarce să mă ”bântuie” și mă întreb dacă m-ar putea pune în pericol în vreun fel. În afară de câteva poze cu țigara în gură (știu, fumatul nu face bine, dar sunt adult, ”vaccinat” și conștient de faptul că nu este un viciu care mi-ar putea fi reproșat în cadrul unui eventual interviu de angajare) și câteva fotografii cu pahare de bere la ieșite cu băieții, nu am, pe Facebook-ul meu sau în orice altă parte de pe internet, materiale care m-ar putea compromite în vreun fel sau altul. Acum, că au existat, pe parcursul vieții mele, momente de care nu sunt mândru, este irelevant, pentru că ele au rămas doar în mintea mea și în mintea persoanelor în compania cărora s-au petrecut acele momente, nu în fotografii sau statusuri.

Dar acești copii nu sunt conștienți de aceste aspecte și nici de unele mai periculoase. Un studiu realizat la finalul anului trecut arată că 41% dintre părinți sunt preocupați de faptul ca persoane străine ar putea să intre în contact și să să comunice cu copiii lor, iar 40% se tem că cei mici ar putea dezvălui prea multe informații personale. Din ce am văzut pe grupul menționat mai devreme, temerile lor sunt mai mult decât justificate, dar faptul că părinții sunt mai îngrijorați de faptul că odraslele lor ar putea ajunge pe site-uri de pornografie (52% dintre respondenți) mi se pare mai ceva mai grav.

Adevărul este că un clip XXX nu este cel mai rău lucru peste care poate da un copil de 12-13 ani (da, sunt conștient de impactul pe care îl poate avea pornografia asupra psihicului în formare) și este și cel mai ușor lucru de evitat – cu ajutorul unui sistem de control parental. Cel mai periculos mi se pare faptul că acești copii se expun unor audiențe imense, formate în mare parte din copii de aceeași vârstă, dar nu numai.

offtopic-opinie-facebook

E incredibil de ușor să îți faci un cont de Facebook fals, să pui poze cu un copil din partea cealaltă a lumii și apoi să câștigi încrederea unor copii în mediul online. Scenariile, dacă stai să te gândești un pic la ele, sunt de-a dreptul înfricoșătoare. Un pedofil ar putea profita de acest grup pentru a-și alege țintele, un hoț ar putea afla când copiii sunt lăsați singuri acasă și ar afla exact ce ar putea să fure.

Copiii de vârste mici se difuzează live din cameră, de la școală, de pe stradă și vorbesc nimicuri, dar dau atât de multe detalii personale încât o persoană rău-voitoare nu ar trebui să se chinuie pentru a pune în practică un plan sinistru. Generația Z este atât de dependentă de atenție și de validare încât membrii ei pun clipuri cu ei fumând, sărutându-se senzual sau făcând lucruri cu care părinții lor nu ar fi de acord, doar de dragul like-urilor.

Ce nu înțeleg membrii unor grupuri precum cel menționat mai devreme sau al unor grupuri similare este faptul că cineva ar putea să ajungă să-i șantajeze cu materialele pe care ei le difuzează cu entuziasm, de bună voie, în fața unor străini care ar putea sau nu să fie de aceeași vârstă cu ei.

Generația mea a avut o copilărie liniștită. Vorbeam pe Facebook Messenger cu oameni pe care îi cunoșteam, iar pe Hi5 ne adresam unei audiențe restrânse, formată tot din prieteni sau cunoștințe. mIRC-ul era una dintre puținele metode de a comunica cu străini pe internet, dar era imposibil să dai atât de multe informații personale fără ca măcar să fii conștient de acest lucru. Apariția Chatroulette a venit când deja eram ”major și vaccinat”, dar popularitatea platformei a scăzut rapid după ce s-a umplut de bărbați dubioși din toată lumea care și-o ”lustruiau” în fața camerei. Totuși, la Chatroulette, spre deosebire de Facebook, nu aveai numele real, nu aveai un profil care să arate oricui unde locuiești, unde înveți sau câți ani ai și puteai scăpa automat de orice persoană care te deranja printr-un buton de Next și nu mai dădeai peste ea.

”Orice persoană sub 30 de ani care nu are viziuni liberale nu are suflet, iar orice persoană trecută de 30 de ani care nu este conservatoare nu are creier”, spune o maximă atribuită mai multor oameni importanți din istorie. Am ținut să o menționez pentru că există posibilitatea ca rândurile scrise mai sus să fie drept urmare a faptului că mă apropii de vârsta de 30 de ani și că, poate, devin mai conservator.

Totuși, scopul acestui articol nu este de a-i determina pe părinți să le blocheze copiilor accesul la Facebook și să le ia smartphone-urile. Are rolul de a le atrage atenția că odraslele au nevoie de educație și că nu mai este suficent să le spună să nu dea cheia de la gât necunoscuților și să nu vorbească cu străini de pe stradă. În era 2.0, a voyerismului, a filtrelor de Snapchat și a live-urilor pe Facebook, copiii sunt mai expuși ca oricând și este datoria noastră să îi învățăm cum să folosească aceste unelte înainte să fie prea târziu.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI