Educație sau restricție? Pro și contra soluțiilor de control parental

Educație sau restricție? Pro și contra soluțiilor de control parental

Dacă trebuie să spun repede ce părere am despre sistemele de control parental, o să-ți zic, probabil, că eu aș prefera să merg mai mult pe explicații și încredere decât pe control. Recunosc, părerea mea se bazează pe experiența proprie. Așa a procedat tata cu mine și a funcționat… de cele mai multe ori. fie, pentru că s-a mai întâmplat să îmi taie accesul la Internet, când pierdeam socoteala orelor petrecute în fața computerului 🙂.

 

La o privire mai atentă, îmi dau seama că lucrurile s-au schimbat, însă, foarte mult, în doar câțiva ani, iar acum se întâmplă frecvent ca un copil să aibă foarte devreme acces la un dispozitiv conectat la Internet. Unul dintre studiile noastre recente arăta că tații sunt mai înclinați să-și lase copiii să folosească diverse dispozitive, de la vârste mici – uneori înainte să implinească un an. În comparație cu mamele, numărul taților care le dau copiilor smartphone-uri sau tablete înainte de a împlini un an, este cel puțin dublu.

În cazul unor copii atât de mici și chiar al celor de până la 4-5 ani, nu se poate vorbi, încă, de explicații eficiente și de încredere, în ceea ce privește utilizarea Internetului. Ei vor intra din curiozitate sau, pur și simplu, din greșeală, pe cine știe ce link dubios care poate infecta dispozitivul sau îi poate direcționa către un conținut nepotrivit. De aceea, cred că soluțiile de control parental sunt, totuși, o idee de luat în calcul.

Ce poți face cu un astfel de sistem? Poți filtra site-urile în funcție de categorie, astfel încât să blochezi accesul la cele cu informații despre substanțe interzise sau cu imagini nepotrivite, de exemplu, pentru copiii foarte mici. Ai, de asemenea, posibilitatea să restricționezi aplicațiile pe care le poate deschide copilul, iar mai târziu pe cele pe care le poate instala.

Una dintre cele mai utile funcții pentru părinții ai căror copii sunt la grădiniță sau la școală este localizarea. Dacă stabilești un perimetru sigur, atunci vei primi alerte în momentul când cel mic îl părăsește.

În plus, dacă pierde noțiunea timpului atunci când se joacă pe tabletă și nicio explicație nu funcționează, puteți să stabiliți împreună cât timp are voie să se joace, zilnic sau săptămânal. În momentul în care perioada expiră, îi poate apărea un mesaj de reamintire că este timpul să închidă dispozitivul sau îi va fi blocat accesul, în funcție de modul în care a fost configurată soluția.

Două funcții pentru care am argumente pro, dar și contra utilizării: monitorizarea contului de Facebook și monitorizarea apelurilor și a SMS-urilor.

La o primă vedere, argumentele contra sunt ușor de intuit: încălcarea intimității și control excesiv, însă, dacă te uiți la ce fac ele, efectiv, îți dai seama că nu e chiar așa. De exemplu, ca părinte, ai acces doar la postările publice ale copilului și vezi modificările în numărul de prieteni, nu mesajele private. La fel se întâmplă și în cazul monitorizării apelurilor telefonice sau a SMS-urilor. Nu poți vedea conținutul mesajelor, ci doar numerele care le-au trimis sau către care au fost trimise, precum și apelurile făcute/primite. Dacă în cazul activității de pe Facebook, poți detecta niște semnale de alarmă în relațiile cu cei de vârsta sa, cum ar fi tentative de cyberbullying,  la controlul apelurilor telefonice și al SMS-urilor nu cred că aș apela, totuși.

Dacă trag linie, mi-aș nuanța prima reacție: sunt multe situații în care soluțiile de control parental se pot dovedi utile, însă întotdeauna trebuie dublate de educarea copilului, explicarea motivațiilor tale și de o doză generoasă de încredere. Doar așa mi se pare că poți responsabiliza copilul, altfel va găsi întotdeauna modalitatea de a fenta niște reguli pe care nu le înțelege.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI
Citește și: