#SperSaCrapi: normalitatea nu ne e pe plac

Una dintre marile probleme ale românilor este că nu știu cum să se raporteze la un gest de normalitate și, de cele mai multe ori, cad în extreme: fie îl divinizează pe omul care îl face, fie îl transformă într-un demon. Prima atitudine poate fi ușor scuzabilă, dar a doua mi se pare de neiertat în unele cazuri.

[related]

Sigur că lucrurile sunt relative, pentru că ceea ce pentru mine poate însemna normalitate pentru tine poate fi ceva total anormal, dar azi mă refer concret la cazul HotNews – Victor Ponta, transformat în ”mișcarea” #SperSaCrapi. Unul dintr angajați a comis o greșeală enormă, a fost concediat, iar mulți s-au grăbit să critice agenția de presă, pentru că lor li s-a părut perfect accetabil ca un jurnalist să-i dorească moartea unui politician.

Miercuri dimineață, pe pagina de Facebook a agenției de presă HotNews au apărut cuvintele: „Sper să crăpi, Victor Ponta“. A fost clar încă de la început că unul dintre administratorii contului de Facebook a făcut o gravă eroare, având din start două indicii: propoziția respectivă era însoțită de un text al unei alte agenții, News.ro, dar cel mai important pentru că nicio instituție de presă respectabilă nu ar face vreodată așa ceva.

După aproximativ 20 de minute, postarea a dispărut, iar redactorul-șef HotNews și-a asumat greșeala, a prezentat scuze în mod public atât lui Victor Ponta (căruia am înțeles că i-a trimis și un mesaj privat), cât și cititorilor și a anunțat că persoana responsabilă a fost concediată. Pentru oameni ca mine, gestul a fost unul absolut firesc și corect, dar au existat și oameni care au condamnat agenția de presă pentru faptul că au încheiat colaborarea cu un om care a avut curajul să spună ce gândește, s-a făcut o petiție prin care se cere reangajarea acestuia (fiind semnată de aproape 2.000 de oameni) și chiar a fost numit „eroul necunoscut“.

Să fiu bine înțeleasă, nu mă refer la valul de glume absolut delicioase care au urmat (a apărut chiar și un site), nu, în niciun caz, mă refer strict la oamenii care cred cu tărie că un astfel de gest este pardonabil și care nu au putut înțelege nu numai că este o gafă uriașă care afectează reputația întregii instituții, ci și o sintagmă care instigă la ură și care nu are ce căuta în spațiul public, cu atât mai mult venind în numele unei agenții de presă.

O monedă din anii 2000 a ajuns să coste cât o maşină second-hand. Cum poţi face rost rapid de 8.000 de euro?

Ce studii are Gabriela Firea. Puțini știu asta despre ea

via GIPHY

Mulți au scos la înaintare dreptul la libera exprimare sau faptul că „indignarea și furia au fost, pe drept, mai puternice decât rațiunea“, îmi pare rău, dar aici nu poate fi vorba de așa ceva, în primul rând pentru că oricât de antipatic ți-ar fi un om nu-i poți dori moartea și, mai ales, nu poți face asta în numele unei redacții de știri, pentru că nu ăsta e scopul unei instituții media – să urască anumiți politicieni –, ci să prezinte în obiectiv și corect ce se întâmplă, indiferent de preferințele individuale ale angajaților.

Drept dovadă, administratorul paginii de Facebook HotNews și-a asumat la rândul lui greșeala în mod public și a cerut scuze întregii redacții, precizând că acea propoziție era doar o părere personală pe care a vrut s-o împartașească pe propriul cont, dar din neatenție a distribuit-o pe contul agenției.

Un gest la fel de normal, dar care ridică semne de întrebare, e discutabilă partea cu „părerea personală“. Să lucrezi la o instituție media importantă și să ai astfel de remarci radicale mi se pare o greșeală aproape la fel de mare. Da, sunt dintre cei care cred că ești jurnlist și când postezi pe Facebook în timpul liber, mai ales că această platformă are o anumită însemnătate în zilele noastre. Sigur că la bere cu prietenii poți să-ți exprimi cu patos convingerile și viziunile, dar cred că în spațiul public ar trebui să fii cel puțin mai rezervat sau să-ți spui opinia într-o manieră decentă, să nu ai un discurs care să instige la ură și violență de orice fel.

Cred că sunt o mulțime de alte căi în care ne putem exprima dezamăgirile, revolta, nemulțumirea, frustrarea și mai cred că, cel puțin în ultimul an, am dovedit că putem face asta într-un mod decent și eficient.

Și mai e ceva: ne tot plângem că nu aveam presă de calitate, ne plângem că jurnaliștii nu sunt obiectivi, ne plângem că jurnaliștii linșează pe nedrept diverse personaje, dar tocmai astfel de reacții exacerbate din partea publicului sunt cauzele pentru care media e în situația asta. Pentru că ni se pare perfect normal ca un „sper să crapi, Victor Ponta“ pe pagina de Facebook al uneia dintre cele mai mari agenții de presă din România să rămână nesancționat. Nu, nu e normal și gândirea asta nu ne face cu nimic mai buni decât cei pe care îi detestăm. Din contră, ne demonstrează că ura există de toate părțile, doar că uneori ia forme mai hidoase.