LG WebOS SmartTV 55LB63 – Probabil cea mai bună implementare SmartTV de până acum [REVIEW]

LG WebOS este cea mai nouă implementare a conceptului de SmartTV și probabil una dintre cele mai bune, așa cum spune și titlul acestui articol.

Multă vreme am fost împotriva SmartTV-ului, nu a conceptului în sine, ci mai degrabă a implementărilor acestuia. Mi se pare foarte bună ideea ca televizorul din sufragerie să dețină toate componentele, atât cele de entertainment, cât și cele de social media și de navigare pe internet. Prima funcție Smart pe care am întâlnit-o pe un TV a fost cea de rulare a filmelor direct de pe un stick USB sau un HDD extern. Este în prezent și funcția care îmi este cea mai dragă, și care poate fi folosită cel mai ușor. E mai simplu să conectezi HDD-ul extern direct la TV, decât să rulezi filmul de pe laptop sau desktop, printr-un cablu HDMI, iar modelele actuale de televizoare recunosc aproape orice format posibil, chiar și cel de BluRay.

De când eram mai mic, lucrul care îmi displăcea cel mai mult era întârzierea cu care televizorul comuta între canale. Nu se punea problema unui ”channel surfing” adecvat, pentru că trebuia parcă să aștepți fiecare canal să își facă buffering. Era enervant atunci, și este și acum. Dacă eu vreau să mă uit la canalul 12, iar televizorul pornește implicit pe canalul 1, e destul de enervant să butonezi cu întârziere până ajungi la destinație. Această situație nu pot să spun că s-a rezolvat odată cu apariția SmartTV-ului, ba chiar meniurile au devenit și mai leneșe.

Un alt element care este ceva mai leneș în cazul SmartTV-urilor este timpul de pornire. La multe modele ai nevoie de chiar și 10-15 secunde pentru a afișa imaginea pe ecran. Și da, asta se întâmplă atunci când pornești televizorul și nu ai prea multă treabă cu funcțiile Smart. Motivul este acela că unele televizoare nu afișează imaginea de pe cablu până nu pornesc în mare parte modulele de funcții Smart.

Design

Design-ul este modern, elegant, și probabil cuvântul care îl descrie cel mai bine este simplu. Simplitatea este un lucru de apreciat în prezent, iar faptul că televizorul a devenit într-un final doar un ecran, pe care îl poți așeza pe orice fel de mobilă, sau pe orice fel de perete, și se integrează perfect cu acesta, este un lucru de apreciat.

Conectica este așezată integral pe partea din spate, fiind este accesibilă din partea stângă a televizorului. Cablurile și mufele pot fi ascunse destul de bine, cu ajutorul clemelor incluse în pachet.

Bătaie de joc! Judecătoarea lui Vlad Pascu, gest IREAL în public. Românii au rămas mască

Liviu Dragnea aruncă bomba despre PSD! A turnat tot, e mare cutremur…

Singurul control fizic al televizorului se poate face din marginea inferioară dreapta, unde se află un joystick de dimensiuni mici, cu care se poate naviga meniul TV-ului. Sincer, modul acesta de control îl aveau monitoarele acum 6-7 ani. Nu înțeleg de ce nu l-au păstrat și în prezent pentru că mi se pare de o mie de ori mai util decât cele 5-6 butoane dedicate de pe panoul frontal al disply-urilor, fie că vorbim de televizoare sau de monitoare LCD.

Picorul de susținere se prinde de ambele laturi ale televizorului, oferindu-i acestuia o stabilitate ceva mai mare decât a modelelor ce au piciorul prins doar de centru. Pe spate există găurile de prindere pentru suportul de perete, în format 200×200 mm.

Funcționare

LG WebOS SmartTV 55LB63 pornește destul de repede, aproximativ 3-4 secunde până afișează imaginea de pe cablu, iar sistemul de operare pornește în fundal, se pare că doar la cerere. Mai exact, atunci când apeși butonul Smart, ăla micu, cu icoana cu căsuța. De menționat faptul că durează 10 secunde minimum, până când trebuie să mai apeși odată pe acel buton, pentru a intra în meniul Smart, lucru puțin neplăcut.

Configurarea începe cu mascota lor, BeanBird, un păsăroi mai gras care iese din leneveală și te asistă în configurarea TV-ului și a opțiunilor de conectare la internet. Apoi își face de lucru în fundal, vesel că și-a terminat treaba, și utilizatorul beneficiază de toată conectica posibilă a dispozitivului. Așa cum spuneau și cei de la LG, cel puțin 50% dintre cei care achiziționează un SmartTV nu îl conectează niciodată la internet, și nu beneficiază de opțiunile aferente.

Un motiv destul e important pentru acest comportament este desigur și lipsa serviciilor online de streaming, în anumite țări în care este comercializat, cu o refererire directă la țara noastră. Nu luăm în calcul serviciile neactualizate din punct de vedere conținut, cum este Voyo sau SeeNow, pentru că acestea nu au produse media proprii, de calitate,  și nu oferă decât titluri mai vechi, sau seriale și telenovele ale căror drepturi de difuzare sunt mai ieftine, sau sunt deja plătite pentru TV.

Meniu

Meniul este gândit ca o serie de carduri, menite să salveze sufletele pierdute în meniurile clasice alte televizoarelor. E destul de simplu de navigat, și poate mai plăcut decât la alte produse de genul, însă aduce foarte mult cu un meniu pe care l-am găsi probabil pe un dispozitiv cu touchscreen.

În meniul principal se află atât opțiuni principale cât și alte setări sau linkuri pe care utilizatorul dorește să le aducă pe prima pagină. Ordinea acestora se poate modifica după cum dorește utilizatorul. Elemente precum LiveTV sau HDMI sunt tratate de asemenea ca aplicații, iar televizorul detectează momentul când un player este atașat și întreabă dacă dorești să comuți pe acesta.

La baza ecranului există nouă card-uri plus un thumbnail cu ultima aplicație folosită. Dacă dai scroll spre stânga și găsești ultimele aplicații folosite, scroll spre dreapta și avem o listă completă cu toate aplicațiile.

Multi-tasking-ul oferit de WebOS asigură o fluiditate destul de mare a meniurilor și aplicațiilor, din păcate nu există o modalitate de a așeza două aplicații una lângă cealaltă, ambele deschise, la fel ca la consolele noi, Xbox One de exemplu. Acest lucru ar fi destul de util, și probabil și destul de simplu de realizat având în vedere capabilitățile native ale sistemului de operare e a funcționa cu elemente multi-tasking.

Sunet

Sunetul este ok. Nu m-a dat pe spate și nu m-a lipit de canapea atunci când l-am pornit. Nici după ce am umblat prin setările specifice ale televizorului nu am fost ultra-mega impresionat. Pur și simplu, se aude suficient de bine încât un utilizator cu pretenții medii, nu va alerga la primul magazin să își achiziționeze o pereche de boxe dedicate.

Sigur, cele X difuzoare aflate la interior își fac treaba atât pe segmentul de audiție muzicală cât și la filme. Există un nivel destul de bun de spațialitate, atât cât se poate de la o amplasare în linie a difuzoarelor, și chiar și frecvențele joase sunt redate destul de bine.

Televizorul are o setare pentru modul de instalare pe perete, sau pentru cel direct pe stand, pe o comodă. Se modifică astfel frecvențele redate prin anumite difuzoare pentru ca sunetul să se reflecte ori în stand, ori în perete. Interesantă opțiunea, simplu de implementat și de efect.

Imagine

LG WebOS SmartTV 55LB63 se bazează pe un panou IPS FullHD cu o frecvență de 120 Hz. De câțiva ani, panoul televizoarelor, mai ales al celor cu un preț peste 1000 de euro, este unul dintre cel mai bune de pe piață. Segmentul high-end a fost întotdeauna avantajat de avansul tehnologic, pentru că prin prisma prețului se justifică instalarea componentelor de cea mai bună calitate.

La fel este și cazul la acest model. Culorile sunt extrem de vii, saturația acestora necesitând o serie de reglaje pe minus pentru a nu ”arde retina” pe întuneric. Luminozitatea este suficient de mare încât ecranul poate fi privit și în lumina directă a soarelui. Aici există însă o serie de mici ”scurgeri” vizibile doar pe fond negru, și datorate dimensiunii panoului. După cod, modelul avut de noi la test este cel de 55 de inci, și problemele apar începând de la panourile de 42 de inci în general. Nu sunt însă foarte deranjante, probabil doar pentru utilizatorii perfecționiști, care de altfel înțeleg cum funcționează tehnologia și că momentan singurul panou fără aceste probleme este cel OLED.

Calibrarea este destul de bună direct din fabrică, iar modelul testat de noi este o variantă retail pe care am avut plăcerea de a îl desface primii.

Aplicații

Aici discuția s-ar putea lungi destul de mult, atât de mult încât am umple minim 50 de pagini de revistă dacă ar fi să vorbim despre fiecare aplicație în parte. Nu acesta este însă rolul review-ului nostru, și nu vom face asta. Trebuie să ținem cont de faptul că WebOS este totuși, cel mult spus, un sistem de operare în scutece pentru segmentul de televizoare. Din acest motiv, numărul aplicațiilor este destul de redus. Din nou, presupunem că LG a ales acest sistem, și pentru faptul că este unul deschis, și practic oricine poate scrie aplicații pentru el.

În primă fază, există aplicațiile de bază pentru YouTube, Social Media, Netflix, Hulu, și alte servicii de streaming la care nu avem acces. Mi-aș dori să avem acces, mai ales pentru că în alte țări, mai avansate să spunem din punct de vedere tehnologic, acest model vine ori cu o serie de cupoane de credit pentru unul dintre aceste servicii, sau chiar cu un abonament pentru 1 an de zile.

Este clar faptul că producătorul oferă această posibilitate, obținută prin colaborarea cu serviciile de streaming, deși în unele cazuri aceste promoții sunt oferite de magazinul care vinde produsul. LG își dorește o comunitate cât mai mare pentru aceste dispozitive, și încearcă să o atragă cu ajutorul acestor promoții. Este de asemenea conștient că viitorul televizorului este acela de a reda conținutul din online, și nu de pe soluțiile actule de distribuție, gen cablu sau antenă de satelit.

Aplicațiile arată aproape la fel ca pe platforma inițială a SmartTV-urilor de la LG, ba chiar și de pe platformele celorlalți concurenți, lucru care mă face să cred că a fost făcută doar o portare a acestora și nu au fost dezvoltate special pentru WebOS. Probabil au considerat că forma în care se află aplicațiile pe celelalte platforme este suficient de bună pentru WebOS și respectivele aplicații nu necesită nici o modificare de interfață sau funcționalitate. Ei bine, aici nu au gândit chiar eficient. Multe din acele aplicații au nevoie de o regândire al meniurilor și interfeței de utilizare, tocmai pentru a deveni mai atractive pentru o platformă nouă.

Telecomandă

Ultima versiune de LG Magic Remote este destul de comodă în utilizare. Este destul de mică pentru a încăpea într-o singură mână, a fost îmbunătățită puțin din punct de vedere al designului și arată mai mult ca o telecomandă tradițională însă premisa este aceeași. Aceasta funcționează similar telecomenzii de la Nintendo Wii și poate controla un cursor pe ecranul televizorului, doar prin mișcarea mâinii.

Pe LG Magic Remote există butoane similare unei telecomenzi obișnuite, precum și un element mai puțin tradițional, o rotiță de scrool pentru navigarea mai ușoară prin multitudinea de opțiuni existente. Există și un microfon pe aceasta pentru activarea comenzilor vocale. Recunosc, e mult mai util așa decât să țipi la televizor. Din păcate implementarea controlului vocal este sărăcăcioasă, și se rezumă la verificarea vremii și la acționarea câtorva meniuri. Ar trebui plusat pe o integrare ceva mai bună cu aplicațiile deja existente, clarificarea unui sistem de căutare în cadrul acestora, chiar dacă puține din aceste aplicații sunt realizate de LG.

Concluzii

Așadar, verdictul este din nou, puțin mai complex. Noua serie de televizoare LG WebOS reprezintă introducerea unui sistem de operare mai flexibil, mai ușor de înțeles și de utilizat. Este încă la început, în scutece, așa cum am spus, însă sunt încrezător că își poate construi destul de rapid un nume în această industrie.

Tot ce are nevoie acum este puțină răbdare atât din partea noastră, a utilizatorilor, cât și din partea dezvoltatorilor care vor începe să lucreze pe această platformă. Faptul că aplicațiile prezente pe modelul avut de noi la test, sunt foarte similare cu cele de pe alte platforme SmartTV indică faptul că portarea este destul de simplă.

Prețul televizorului ajunge la 5.000 de lei, rezonabil pentru un dispozitiv de 55 de inci.