Bioshock 2: un sequel la înălțime [Review]

Din seria jocurilor sequel din 2010 vă prezentăm astăzi mult așteptatul Bioshock 2. Predecesorul acestuia nu mai are nevoie de nici o introducere, îl știți cu toții și probabil foarte mulți sunteți fani așa că putem sări peste politețuri și să trecem direct la subiect.

Bioshock 2 ne readuce în impresionanta lume a decadentului oraș-stat Rapture, această abordare proaspătă a tematicii utopie-distopie, atât de folosită în literatura de ficțiune. Dacă nu ați mai umblat pe străzile metropolei subacvatice până acum vă sfătuiesc să lăsați garda jos și să vă pregătiți să fiți impresionați. Despre Bioshock s-a scris mult până acum și este deja un joc clasic cu o valoare de nedisputat. Abordarea foarte matură a temelor amintite mai sus dar și gameplay-ul foarte atractiv se prezintă în continuare ca puncte forte ale succesorului Bioshock și fac din acesta un joc solid și bun.

Meteorologii Accuweather au actualizat prognoza meteo pentru România. Zonele vizate de ninsori fără oprire

Marilu Dobrescu, acuzații grave după o vacanță în Bali: ”M-a agresat în seara în care am fost cazată”. A povestit totul și a prezentat dovezi

Evenimentele din acest joc au loc la 10 ani după acțiunea din Bioshock. De data aceasta, vei parcurge povestea din pielea, sau mai bine zis costumul unui veritabil Big Daddy. Doar prilejul în sine de a controla unul dintre personajele „Hall of Fame”-ului de jocuri video oferă „vial”-uri impresionante de entuziasm fanilor acestui joc. Având acest lucru ca punct de plecare, este important de știut că Rapture este tot acolo, mai întunecat, mai misterios și mult mai periculos. Andrew Ryan și epoca sa au apus, noul personaj negativ este unul mai interesant și mai complex, Dr. Lamb, o femeie medic psihiatru. Aceasta se încadrează bine în tiparul pentru villain-ii din universul Bioshock, pornește de la principii morale valide, acela de a pune binele colectiv înainte de binele personal și imaginând o societate în care toți membri acesteia lucrează împreună pentru fiecare în parte. Bineînțeles că Dr. Lamb nu reușește să aducă Rapture și locuitorii săi pe calea cea bună ci din contră, reușește să formeze un cult maniacal al persoanei sale, adepții acesteia fiind stimabilii Spliceri. Cine sunt Splicerii vă întrebați? Aceștia sunt locuitori ai Rapture-ului care, prin abuz de alterări genetice și consum excesiv de „Adam”, s-au transformat în psihopați mutanți… bună combinație și rețetă de succes. Cum nevoia de „Adam” a acestora a crescut, aceștia au devenit mult mai agresivi și, de-a lungul jocului, se vor dovedi niște adversari redutabili, care îți vor pune reflexele și nervii la încercare.

În drumurile tale pe sub ocean vei continua să întâlnești adevăratele gazde din Rapture – Big Daddys și fetițele pe care le păzesc (Little Sisters). Elementul de noutate din Bioshock 2 vine că urmare a celor 10 ani trecuți de la întâmplările din primul Bioshock. Fetițele care atunci recoltau „Adam” din cadavrele de pe străzi au crescut și nu mai sunt niște Little Sisters neajutorate, ci au propriul lor costum de protecție (inspirat din cel de Big Daddy) și un nume la fel de inspirat: Big Sisters. Scenariul jocului se remarcă prin calitate însă nu reușește să se ridice la profunzimea și ingenuitatea predecesorului. Totul are o notă personală de data aceasta, tu – un Big Daddy performant care și-a recăpătat propriul control și liberul arbitru, lupți pentru recuperarea fetiței de care ești legat, aceasta fiind nu doar în posesia Dr-iței Lamb, dar fiind și fiica acesteia. În ciuda unor erori de logică și omisiuni din poveste, Bioshock 2 continuă conturarea acestui univers teribil de înfricoșător și de nelalocul lui. Atmosfera jocului este unică, maladivă și foarte apăsătoare, îți va pune la încercare filtrele morale, dar face asta într-un mod inteligent și atractiv.

Grafica jocului este excepțională, un tur de forță care te va opri de multe ori din acțiune cu gura deschisă. Exponentul principal la acest capitol este atmosfera creată, atât prin iluminare cât și prin constituția nivelelor de joc. Am remarcat în special felul în care se folosesc umbrele în acest joc pentru controlul atenției jucătorului, totul fiind făcut cu gust, fără trucuri ieftine de speriat, tot mai uzitate în jocuri și cinematografie. Varietatea și alternarea tonurilor de culoare dau roade în redarea unei lumi urbane subacvatice în declin. Cu subiectivitate afirm că registrul tonal al jocului este cam saturat, devenind obositor de la o vreme, însă între multitudinea de jocuri gri și maro (Gears of War, GTA4, etc) atitudinea din Bioshock poate fi considerată de rebel anti-trend. Nivelurile de joc se aliniază la versatilitatea specifică predecesorului, prezentându-se ca rafinate, noi și variate.

Jocul este stabil, cu timpi de încărcare decenți. Testarea acestuia s-a făcut pe un sistem cu procesor Intel E6750, placă video GeForce 8800GTS (640MB) și 4GB RAM, jocul rulând la o rezoluție de 1650×1080, cu detalii maxime. Framerate-ul a rămas constant pe durata jocului în intervalul 35-70, asigurând fluiditate și o funcționare normală.

Bioware nu ezită nici la acest joc să-și etaleze mușchii, arătându-ne încă o dată că dispune de una dintre cele mai bune echipe de artiști conceptuali de pe piață, ridicându-se la nivelul celor de la Ubisoft, Crytek, etc. Partea de concept ajută la crearea senzației finale de univers unitar, populat de personaje înfiorătoare până la cel mai mic detaliu. După terminarea jocului, pe parcursul genericului final, veți primi un bonus frumos ce constă în vizionarea unor desene și schițe de concept create pentru acest joc. Se poate vedea cum s-au definitivat armele, etapele dezvoltării personajului Big Sister, diferite versiuni de Splicer-i, etc.

Bioshock 2 se remarcă prin coloana sonoră de excepție, care contribuie magistral la crearea atmosferei orașului Rapture. Detaliile sonore sunt impresionante și la tot pasul. De peste tot din jurul tău se aud scârțâituri, țipete, picături de apă, voci de copii, clopoței și alte efecte care îți vor lăsa fiori pe șira spinării, fără ca măcar să fie nevoie de prezența inamicilor. Sunetele produse de arme îmbogățesc experiența folosirii lor. Fie că joci cu Rivet Gun (arma specifică Big Daddy), cu Machine Gun, cu Shotgun sau cu orice altceva, puterea armei reiese foarte bine din sunetul produs de aceasta. Calitatea dialogurilor și a jocului actorilor de voce rămâne la fel de ridicată ca și în cazul predecesorului.

La capitolul cel mai important pentru un gamer, acela de „gameplay”, jocul stă bine și prezintă multe evoluții și îmbunătățiri față de Bioshock. Primul aspect remarcat de către mine de la primele minute de joc a fost fizica jocului. Acesta este un punct forte și al predecesorului, însă m-au impresionat rafinamentele prezente în Bioshock. Obiectele prezente în scenă interacționează fizic între ele și cu tine, se pot da la o parte, se pot răsturna de pe obiectele pe care stau, etc. Un alt detaliu care mi s-a părut interesant a fost în momentul în care am răsturnat o masă cu lumânări pe ea, focul lumânărilor stingându-se în momentul loviturii aplicate de mine și al căderii. Dar mai important decât aceste detalii plăcute ochiului sunt aspectele de fizică din joc care alcătuiesc mecanica de luptă și care stau ca trăsătură definitorie a seriei Bioshock. Ca jucător stăpânești elementele naturii (foc, electricitate, gheață, vânt, etc), folosirea acestora fiind în foarte strânsă relație cu mediul în care le folosești. Aici exemplele sunt numeroase și voi aminti doar câteva. Un personaj aflat într-o baltă de lichid inflamabil va lua foc împreună cu balta și cu alte obiecte din jur. Același personaj se va arunca într-o baltă cu apă pentru a stinge flăcările ce-l cuprind. Dacă te întâlnești cu 3-4 inamici care populează o cameră inundată, descărcarea unui șoc electric în apă va afecta și paraliza toți inamicii aflați în apă.

Toate aceste aspecte amintite mai sus simulează foarte bine lumea reala și aduc un plus de profunzime nu doar atmosferei jocului ci și modului distractiv de joacă. Bioshock 2 iese din sfera „3d-shooter”-ului de zi cu zi, aici îți poți manifesta ingeniozitatea, planificând în detaliu sfârșitul inamicilor care îți stau în cale. Se pot planta capcane, se pot provoca explozii în lanț, poți să îi ataci cu armele din dotare, să asmuți elementele naturii asupra lor, sau poți să faci toate astea în același timp, obținând o senzație de putere absolută, jocul rămânând însă dificil și necesitând toată atenția și concentrarea ta. Panoplia de arme este variată și permite multe abordări ale jocului. Pentru melee poți să recurgi la foarte puternicul Drill, ce are diferite modalități de funcționare, una mai devastatoare pentru inamic decât cealaltă. Pentru range mediu ai arme semiautomate (Rivet Gun), automate (Machine Gun), fiecare cu diferite tipuri de muniții, corespunzătoare celui mai apropiat mutant disperat după „Adam”. Poți să abordezi jocul lejer și cu pretenții de sniper, Bioshock 2 oferindu-ți o arbaletă foarte puternică ce poate țintui adversarii mai mici pe pereți. Nelipsit este și Grenade Launcherul din prima parte cu care garantat vei face treabă bună. Preferatul meu pe parcursul jocului a fost însă Shotgun-ul, în varianta vintage cu două țevi, dar cu upgrade-uri mai mult decât interesante. Posibilitatea de a dărâma inamicii de pe picioare cu un singur foc și sunetul puternic produs de acesta fac toți banii. Mai departe rămâne la latitudinea ta să ajungi să cunoști ce arme trebuie să pregătești fiecărui tip de inamic și să-ți creezi propriul tău stil pentru a curăța Rapture-ul de paraziți.

Ca să amintesc și câteva îmbunătățiri față de predecesor, țin să menționez că în Bioshock 2 este posibilă folosirea armelor și a plasmidelor în același timp (click stânga + click dreapta). De asemenea dispui și de sistemul de ochire la armă, un aspect devenit de bază la orice shooter modern. Aceste îmbunătățiri vin și cu neajunsuri însă, cum ar fi faptul că, pentru a folosi plasmidele în timp ce ochești cu arma, trebuie să iei arma de la ochi (o chestiune validă în realitate dar care știrbește modul de joc). Sistemul de schimbare al armelor, plasmidelor și tipurilor de muniție, deși simplu de folosit, putea fi optimizat mai bine. Se întâmplă ca diferite tipuri de adversari să vină în valuri concomitente, fiind de multe ori dificil de nimerit plasmida sau arma dorită în focul luptei.

AI-ul este agresiv, flanchează de multe ori și fac contact foarte des, țintind bine. Inamicii interacționează cu mediul înconjurător, încercând să contracareze și să evite atacurile tale. Un alt plus este faptul că inamicii mor mai repede, eliminând timpii morți din Bioshock în care adormeai cu degetul pe trăgaci. Structura jocului este liniară, obiectivele fiind ușor de găsit, atât pe harta Rapture-ului (tasta default M) cât și folosind săgeata indicatoare din interfață. A fost îmbunătățit și elementul de puzzle, cu un sistem rapid ce poate fi folosit chiar și sub foc inamic, fără a întrerupe acțiunea. Interfețele jocului sunt ușor de folosit și nu sunt prea stufoase (meniuri joc, meniurile tonetelor de produse sau muniție, etc).

Marea dezamăgire este partea de Multiplayer, ce pare făcută în grabă și de umplutură, putând să lipsească de tot. Pe lângă aceste considerente, momentan, sistemul oferit de 2K Games este dezamăgitor. Este neplăcut faptul că jucătorii de pe PC sunt tot mai desconsiderați de către producători, jocurile pe PC fiind doar niște clone ieftine portate de pe console. Ani de-a rândul developerii de jocuri au oferit și întreținut servere pe care jucătorii să se desfășoare și să interacționeze. Bioshock 2 nu dispune de acest lucru, host-ul jocului fiind unul dintre jucătorii conectați. Latențele sesizate de către majoritatea jucătorilor fac din Bioshock 2 – Multiplayer o experiență frustrantă și impracticabilă. Mai mult decât atât, jocul nu aduce nimic inovativ, modurile sunt clasice, nivelele sunt repetitive și plictisitoare, observându-se un rift foarte mare între Singleplayer și Multiplayer, cel din urmă pare un joc de mâna a doua tributar primului.

Bioshock 2 primește în urma acestui review următoarele calificative:

• 3D Shooter – nota 9. Experiență interesantă, niveluri atractive, inamici redutabili și combinarea fluidă între armele „hardcore” și puterile „badass”.

• Poveste și atmosferă – nota 9. În ciuda faptului că povestea din Bioshock 2 nu se ridică la nivelul celei din predecesorul său și este deseori ambiguă, atmosfera este excelentă și ridică puțin nota.

• Grafică și Concept Art – nota 10. Personaje, arme, niveluri, fizica jocului, modelare, texturi, toate au un nivel calitativ ridicat.

• Multiplayer – nota 4. Lipsa elementelor inovative, latența mare din timpul jocului și faptul că nu poți alege să joci cu jucători apropiați de levelul tău.

Nota redacției Playtech.ro: 8. Un joc extrem de interesant cu acțiune foarte intensă, un sequel decent, care nu face de rușine jocul Bioshock.