Giovanni Becali, interviu exclusiv. „Dacă nu ai minte, te duci în jos”. Cine sunt cei doi jucători români pe care Cruyff a vrut să-i transfere înaintea lui Hagi și Popescu și cât câștigă Man și Mihăilă

Giovanni Becali este cel mai cunoscut impresar român. De numele lui sunt strâns legate transferurile celor mai importanți jucători români, Gheorghe Hagi, Gică Popescu, Adrian Ilie, Cosmin Contra, Cristi Chivu, Adrian Mutu, dar și cele mai valoroase din ultimii ani: Dennis Man, Valentin Mihăilă și Alexandru Cicâldău. Impresarul a acordat un interviu exclusiv pentru playtech.ro în care a dezvăluit ce oferte are pentru fotbaliștii pe care îi reprezintă, dar a vorbit și despre sumele fabuloase pe care le primesc cei care au contracte la formații din străinătate.

Să ne întoarcem puțin în timp? Care a fost primul dumneavoastră transfer și în ce an?

Primul transfer al carierei mele a fost internaționalul bulgar Nasko Sirakov (n.r. a jucat 78 de meciuri în echipa națională), înainte să cadă „Cortina de Fier”, în anul 1988, pe care l-am dus la Real Zaragoza. Vorbeam limba bulgară și asta a fost un mare avantaj.

Dar, cum a fost posibil? Comuniștii nu prea susțineau așa ceva…

El era privilegiat pentru că soția lui era mare campioană europeană și mondială la gimnastică ritmică, în plus se apropia și de 29 de ani și regimul „îndulcise” regulile, așa cum s-a întâmplat și la noi cu jucătorii ceva mai în vârstă care au fost lăsați să joace în străinătate, vezi cazurile Boloni, Pițurcă… După Sirakov am început să am legături în fotbalul spaniol, în Italia, dar și în Germania unde am stat. Cunoșteam foarte bine fotbalul și aveam legături în România, dar și peste granițele noastre.

Eu am fugit în străinătate, iar fratele meu, Victor, și vărul Gigi, erau în relații foarte bune cu Lăcătuș, Hagi, Cămătaru, Mateuț. Eu trimiteam valută în țară și ei le dădeau lei fratelui meu, Victor, și vărului meu, Gigi Becali. În anul 1990, cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal, a venit „rafala” de jucători pe care i-am transferat. Am stat toată perioada Campionatului Mondial aproape de cantonament, prin orașele din Italia unde am jucat, nu așa cum s-a spus în cantonament… Eu stăteam la hotel, cu fostul meu prieten, Dan Alban!

Primul din România a fost Florin Răducioiu?

Da! Bari era un club condus de familia Mataresse, iar fratele președintelui era cel care conducea Federația Italiană de Fotbal. Răducioiu a costat trei milioane de dolari, erau bani foarte buni atunci. După Campionatul Mondial am transferat mulți jucători români. Erau vremuri foarte bune pentru că aveam rezultate extraordinare cu echipa noastră națională. Până în anul 2000 am jucat la Mondiale și la Europene, așa că am avut și jucători foarte buni pe care să-i transferăm.

Naționala noastră era în primele 12-15 echipe ale lumii, acum suntem aproape de 40 și ne bat prime reprezentative pe care le surclasam. Asta este, așa sunt vremurile… Jucătorii români aveau cotă foarte bună! Gândește-te că Sabin Ilie a fost vândut pentru două milioane de dolari! Și cred că avea 60.000 de dolari pe lună! Denis Șerban a fost transferat pe 2,5 milioane de dolari, Marius Niculae a fost cumpărat cu trei milioane. Milioanele de atunci valorau mult mai mult acum, poate de patru ori mai mult.

Cei doi jucători români care l-au impresionat pe Johan Cruyff, înaintea lui Hagi și Popescu

Știu că prima discuție cu Johan Cruyff, despre transferul unui jucător, nu a fost legată nici de Hagi, nici de Popescu…

Așa este! A fost legată de un atacant: Florin Simion. Era un nepot al unui prieten pe care l-am dus la echipa a doua de la FC Barcelona și apoi cred că a ajuns la Malaga sau la Cadiz, nici nu mai țin minte că au trecut mai bine 30 de ani… Cred că de Malaga este vorba că acolo director sportiv era Juanito, cel care a murit într-un accident rutier.

L-am dus la FC Barcelona B și pe Romulus Buia, l-a văzut chiar Cruyff și chiar îi plăcea de el. Eram unul dintre puținii manageri de jucători care intram în biroul lui Cruyff… Când te duceai acolo trebuia să fii fumător pentru că nu vedeai aproape nimic din cauza fumului de țigară.

El voia să-i ia, pe Simion, și pe Buia, pentru echipa a doua sau să-i împrumute, nu era hotărât în această privință, dar, la vremea respectivă, nu am crezut că este bine pentru jucători să facă acest pas. Este adevărat că Simion și Buia nu au progresat foarte mult, așa că nu a mai existat interes. Atunci „au luat ochii”, dar după aceea…

Cruyff era un tip fantastic. Când i-a vrut pe Hagi și Gică Popescu mi-a spus: „Du-te și adu-i aici!” Știa că erau probleme și că nu ne înțelegem la suma de transfer sau la contract, dar mi-a spus că trebuie să stau liniștit că se va face așa cum spune el. Și așa a fost!

A meritat toată această agitație? Bani câștigați, bani pierduți, neplăceri cu justiția, călătorii de săptămâni întregi, departe de familie?

Au fost urcușuri și coborâșuri, dar a fost un „voiaj” foarte plăcut, când trag linie. Sigur că au fost neplăceri din cauza familiei. Soția îmi spunea să mai stau și pe acasă, iar fetele „au crescut” foarte repede… Plecam mult de acasă, soția avea grijă de copii și nu era ca acum să-ți iei bonă și femeie de serviciu. În plus, mereu am respirat fotbal. A dat gol unul, altul a fost în tribună… Bucurii și griji care îmi ocupau și îmi ocupă mult timp, în condițiile în care soția și fetele mele nici acum nu știu cât durează un meci de fotbal.

Ce vreau să spun… Iubirea față de familie este aceeași, nu se schimbă. Copiii au crescut, au făcut copii la rândul lor. Mă vezi aici, doar că părul este mai alb! Nu? Mă simt foarte bine, deși am făcut o operație de bypass, acum vreo 16 ani.

Fumam și trei pachete de țigări pe zi și am fost la un control în România, unde mi-au spus că am probleme la inimă, iar după aceea m-am operat la o clinică foarte bună din Germania. Doctorul care a făcut intervenția mi-a spus că, după operația lui, o să trăiesc 90 de ani. După câțiva ani a murit el! Din cauza țigărilor! Acum nici nu mai suport, nici de la distanță, fumul de țigară.

Gică Hagi, Adrian Ilie, Adrian Mutu, Cristi Chivu

Care a fost transferul care v-a adus cea mai mare satisfacție?

Cel al lui Gheorghe Hagi. La 31 de ani l-am dus la Galatasaray și până la 36 de ani a câștigat bani mult mai mulți decât a primit în mai bine de șase ani de Comunitate Europeană. Gândește-te că Galata era o echipă care nu avea mari speranțe în Europa și a câștigat Cupa UEFA și Supercupa Europei, după ce a bătut Arsenal și Real Madrid. Cine ar fi crezut? Au mai fost alte trei transferuri în care am crezut foarte mult. Cristi Chivu, Adrian Ilie și Adrian Mutu.

Să le luăm pe rând…

Cristi Chivu a câștigat bani și trofee câte nu și-a putut imagina, deși nu a jucat mai mult de 60% dintre meciuri pentru că a avut probleme cu accidentările. Cred că din fotbalul românesc a câștigat cel mai mult! Mă refer aici la trofee, dar și la bani.

Adrian Mutu a urcat pas cu pas: Inter – Verona – Parma – Chelsea. Ce îi mai trebuia la Chelsea? Continuitate! Și azi avea și un „Balon de Aur” și o sumă foarte mare în conturi. Putea să aibă aproape 70 de milioane de euro. Ph, enorm! Gândește-te că în primul an câștiga trei milioane de euro, la 23 de ani. Adrian Mutu putea să prelungească înțelegerea de mai multe ori, că era foarte apreciat de Abramovic, cu salarii foarte mari. Eh, asta este! A avut acel incident, la Chelsea, dar a continuat. Spun însă că nu a avut ce putea să aibă.

Adrian Ilie a făcut din 1996 până în 1998 un salt uriaș de la Steaua la Valencia. Îmi spunea mereu antrenorul lui, Claudio Ranieri, că poate mai mult. El i-a spus „Cobra”. Adrian și-a făcut meseria, dar nu „a tras” de el. A fost un fotbalist de rasă, dar comod. Comod!

Să ne întoarcem puțin la transferul lui Cristi Chivu de la AS Roma la Inter…

A fost palpitant! Aveam ofertă de la Arsenal, Inter, Real Madrid și FC Barcelona. Chivu mai avea un an de contract cu AS Roma și în șase luni putea să semneze cu oricine și ar fi plecat „liber de contract”. Dar când la „Trigoria”, baza sportivă a formației AS Roma,  fanii au scris pe garduri că este un„ trădător” s-a speriat și a spus că nu vrea să plece fără sumă de transfer.

Eu i-am promis lui Massimo Moratti că dacă fotbalistul decide să plece de la AS Roma îl duc la Inter. Dacă îi dă un contract de 4,5 milioane de euro, net, pe an! Am citit că Dybala s-a dus la AS Roma pe șase milioane de euro pe an, „liber de contract”, și Chivu avea 4,5 milioane de euro acum 15 ani.

Cât a fost comisionul dumneavoastră?

Trei milioane de euro! Bani pe care Inter mi i-a dat în rate egale în cinci ani. Știu că Ramon Mendoza, președintele lui Real Madrid, a spus în ziare că transferul nu s-a realizat din cauza comisionului meu de două milioane de euro… Nici vorbă! Povestea a fost în felul următor!

Stabilisem aproape tot cu Inter când m-a sunat să negociem Txiki Begiristain, atunci era la FC Barcelona, căruia i-am spus că pe un salariu de trei milioane de euro pe an, cât oferea el, Chivu nu o să vină. „Dacă oferi patru milioane mai discutăm”, mă gândeam că putem să ajungem la 4,5 milioane de euro cu bonusuri, chiar dacă riscam să-l supărăm pe patronul lui Inter, Massimo Moratti.

Eram la Mallorca, în vacanță cu familia, când m-a sunat Predrag Mijatovici de la Real Madrid. Și el semnase înțelegerea de 17 milioane de euro cu Roma, dar și el ajungea tot la trei milioane de euro pe an. „Fără patru milioane de euro nu vine”. Atunci m-a sunat Mario Branca de la Inter și mi-a spus că au acceptat toate condițiile. Îți dai seama? Mă întorc și spun că în anul 2003 i-am vândut pe Mutu cu 24 de milioane de euro de la Parma la Chelsea și pe Chivu de la Ajax la AS Roma cu 18 milioane de euro. Sunt în total 42 de milioane, care „traduse” în banii de acum sunt de patru sau de cinci ori mai mult. Eu așa zic, deși sunt unii care spun că ar fi vorba doar de dublu. În anul 2003 am câștigat titlul de „procuratorul anului în Italia”…

Massimo Moratti a fost în România și a fost invitatul meu la masă, unde am stat cu Gică Hagi, Gică Popescu, Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu. Când am plecat mi-a zis: „Îți mulțumesc pentru acest prânz, pe care mi l-ai oferit, în compania acestor mari campioni”. Și acum, când povestesc, mi se ridică părul pe mâini, de emoție. Îți dai seama, câtă modestie are acest om?

„Negocieri” cu miliardarul Roman Abramovich pentru „o jumătate” de Rolls Royce

Care a fost secretul dumneavoastră în acest negocieri, dincolo de valoarea incontestabilă a unora dintre jucătorii pe care i-ați reprezentat?

Viața de pe stradă! Am știut să vorbesc și altfel, nu doar în costum și cravată. Au fost importante vorba și comportamentul de pe stradă. Să nu uiți cum îi primeam aici pe cei care veneau să vadă jucători, până în România nu văzuseră așa ceva. Am făcut un contract la salonul oficial de la aeroportul din Otopeni, așa că cei de la „protocol” îmi luau invitatul de la avion și îl duceau până unde îl aștepta angajatul meu. Am avut un Rolls Royce pentru invitați.

Este vorba de mașina pe care v-a ajutat să o cumpărați Roman Abramovich?

Mașina Rolls Royce am luat-o pentru musafiri, iar jumătate din bani au fost de la cel care atunci era patronul lui Chelsea. Țin minte că l-am adus la Londra pe Adrian Mutu și după ce mi-am luat comisionul, frumos comision (râde), îl văd pe Abramovich, cu patru bodyguarzi după el, care vorbea cu constructorii de la stadion: atunci se lucra la arenă.

M-am dus la el cu mult curaj și i-am zis în rusă: „Bună ziua. Ce faci?”, și dau să îndrept spre el. Ăia patru băieți se „înfoaie”, dau să mă oprească, dar le-a făcut semn să mă lase. Mă întreabă în italiană ce vreau. I-am spus că eu sunt Giovanni, dar nu sunt italian. Sunt român!

Când a auzit că sunt român a dat ochii peste cap și m-a întrebat dacă sunt mulțumit de comision. „Mulțumit, da, dar vin din centrul orașului și am văzut niște mașini frumoase: Maybach, Rolls Royce și Bentley. Vreau și eu să iau un Rolls în România”. „Și, de ce nu îl iei?”, mă întreabă. Era cam nedumerit, nu înțelgea ce vreau. „Nu, că-i scump, este foarte scump”, am început să mă plâng. „Cum să dau 300.000 de lire steline pentru un Rolls, în România nu sunt bani”. „Lasă că știu eu ce este în România, am pierdut acolo 14 milioane de euro într-o afacere”, l-or fi păcălit unii pe la vreo privatizare… El râdea și eu insistam și îi spuneam: „Ce mare lucru, vreau să iau și eu primul Rolls Royce din România. Nu a văzut niciodată România așa ceva ( cu glas mieros)”. Știi ce îmi spune, fii atent!? „Crezi că Siberia a văzut așa ceva?”. „Lasă, domle`, că tu nu stai în Siberia, stai în Londra”, am glumit cu el. Și-a dat rapid seama unde „bat”.

Ca să scape de gura mea l-a sunat pe președintele lui Chelsea, Peter Kenyon, avea și ăla un salariu de patru milioane de euro – cel care a făcut echipă cu Alex Ferguson la Manchester United, unde avea „doar” vreo două milioane, și i-a spus să-mi dea jumătate din bani, deci încă vreo 150.000 de lire sterline peste comisionul meu. Altfel nu cumpăram mașina, nu dădeam atâția bani!

O nebunie de mașină! Nici nu auzeai când mergea, parcă era electrică, iar când apăsai pe butoane ieșeau umbrelele din uși. Eu eram la o nuntă când a ajuns acasă mașina, pe tir. Le-am spus să vină cu tirul la hotelul unde petreceam, m-am urcat în Rolls la volan și primii kilometri i-am făcut având-o pe scaunul din dreapta pe soția mea.

Mai aveți mașina?

No, am vândut-o înainte să mă aresteze. O țineam degeaba! Cei mai mulți kilometri îi făcea pe traseul Viena – București și retur, 3.000 de kilometri, că doar în Austria aveam voie să-i fac revizia.

Jucătorul de la Dinamo pe care i l-a propus lui Jose Mourinho

Mai țineți legătura cu Jose Mourinho?

Da, cum să nu! Vorbesc foarte des cu Jose Mourinho. A vrut să vină la mine la închisoare și nu pot să uit că mi-a dat telefon, de pe bancă, la meciul în care Cristi Chivu s-a lovit la cap. Mi-a spus atât: „S-a accidentat rău. Este foarte rău, Giovanni”. Fratele meu a plecat imediat în Italia… După un meci mi-a dat mesaj și mi-a spus că în meciurile în care îl are pe Chivu pe teren nu-i este frică nici de cea mai mare echipă din lume. Și așa a fost! Gândește-te la anul acela extraordinar când au câștigat Champions League, campionatul și Cupa Italiei… M-a sunat și înainte să-l bage pe teren pe Denis Alibec. „Copilul o să joace mâine”.

A fost interesat de vreun jucător român?

Da! Nici nu știu dacă am mai spus asta… La un an după ce am ieșit din închisoare m-a invitat la un meci, în perioada în care antrena la Manchester United. M-a invitat la masă unde erau jucătorii și cei din staff-ul tehnic. Să-mi arăți un antrenor care poate să facă asta! Era și Ibrahimovic acolo. Știi ce a spus atunci, de față cu toată lumea? „În anul 1998 eram al treilea antrenor de la FC Barcelona și am fost la București, la Campionatul European de Tineret. Giovanni avea o lojă pe care a închiriat-o pentru invitați, dar când am ajuns acolo, la stadion, camera era ocupată de oficialii UEFA și le-a spus să plece. Vă dați seama? S-a pus cu cei de la UEFA”.

După ce am mâncat mi-a spus să-i recomand un fundaș central pe care să-l cumpere pentru Manchester United. I l-am propus pe Ionuț Nedelcearu de la Dinamo, care avea atunci 21 de ani. Vine să-l vadă unul dintre secunzii lui. Știi ce îmi spune la final? „Giovanni, caută în Belgia sau în Franța un african puternic, înalt, care «mănâncă mingea și care rupe gazonul». Ăia sunt fundașii care îi plac lui Jose Mourinho.

Mi se pare sau nu prea ați făcut contracte pentru antrenori?

Am mai lucrat, dar mai rar, că nu am vrut să se interpreteze că după ce aduc antrenorul încerc să transfer și jucători. Plus că eu trebuie să sun și antrenorul în momentul în care sunt managerul unui fotbalist care nu joacă sau care are nemulțumiri.

Dar să nu uiți că am lucrat cu Mircea Lucescu, le-am propus contracte lui Dan Petrescu, Claudio Ranieri și lui Andrea Stramaccioni, fostul antrenor de la Inter. Pe Arrigo Sachi puteam să-l duc în China, pe opt sau zece milioane de euro. „Nu mă duc, Giovanni, mă pensionez”. Am contribuit la contractele lui Fatih Terim de la Fiorentina și AS Milan, unde l-am dus pe Cosmin Contra.

Octavian Popescu și Darius Olaru, pe „radarul” unor echipe din străinătate

Pare o perioadă tot mai grea pentru fotbal și, implicit, pentru transferurile din România?

Este mai greu, dar mă descurc. Am vorbit cu Adriano Galliani să duc jucători la Monza (n.r. formație patronată de celebrul Silvio Berlusconi). Acum îl am pe „țeavă” pe Darius Olaru! El este jucătorul din fotbalul românesc, care îmi place cel mai mult. Îl vezi peste tot, aleargă, nu pune capul jos, dă bine cu ambele picioare, iar dacă are o toamnă bună eu spun că în iarnă pleacă pe bani buni.

Vorbesc cu multe echipe despre el. Dacă Gigi Becali era mulțumit cu cinci milioane de euro era transferat în Emirate, dar patronul a vrut opt milioane. Am înțeles că s-a scris că echipa lui Cosmin Olăroiu a fost cea care a făcut oferta, dar nu este adevărat. A fost vorba de altă formație. Este mai bine că nu a plecat!

Cu Octavian Popescu, care este situația?
Octavian Popescu este un nume foarte cunoscut în fotbalul european, urmărit de echipe bune, dar trebuie să mai crească. Acum un an m-a sunat Txiki Begiristain, fost jucător la FC Barcelona, acum este director la Manchester City, și mi-a zis: „Giovanni, am văzut că aveți în România un puști foarte talentat: Popescu. Nu este copilul lui Gică Popescu?”. Ești nebun, în România sunt un milion de Popescu!”, i-am răspuns. „Aha, și Becali câți sunt? Numai trei?”. Sunt mai multe echipe care se uită după el. Trebuie să arate, pe teren, că el este cel despre care noi credem că o să fie «bomba» fotbalului românesc.

Campionatul ăsta l-a început mai greu…

Da, văd că îi schimbă și poziția! Își va găsi locul! Trebuie să mai treacă un an sau doi. Eu spun că este bine să știe să joace pe două sau trei locuri. Sunt echipe mari care s-au interesat de Octavian Popescu. Când vrei sumă de transfer de 15 – 20 – 30 de milioane de euro doar o echipă mare poate să plătească. El trebuie să aibă cel puțin nouă sau zece goluri în fiecare campionat și tot atâtea pase de gol. Și să joace la echipa națională, dar și în grupele unei competiții europene.

Florinel Coman…

Din păcate, Florinel Coman, în ultimii patru ani, nu a jucat grozav. A fost și des accidentat. Am avut aici, în birou, două oferte pentru el. Sporting Lisabona a vrut să plătească opt milioane de euro, iar, după o lună, Orlando City, echipa din SUA, a vrut să dea 8,5 milioane de dolari pentru 50%. Ce să fac, dacă patronul nu a vrut… Nu este nimic pierdut. Are 25 de ani și are timp.

Cifrele transferului lui Olimpiu Moruțan la „Pisa romena”

Am văzut că aveți contracte cu toți cei trei români de la Pisa. Cum ați ajuns la această situație?

Pisa vrea să-și facă echipă ca să promoveze. Au un președinte tânăr și un director sportiv ambițios, Claudio Chellini, fratele lui Giorgio, fundașul naționalei Italiei. Stadionul se numește Romeo Anconetani, după fostul președinte al clubului.  La Pisa a lucrat Mircea Lucescu prima oară în străinătate. Eu cu Anconetani și cu Mircea Lucescu am mâncat spaghetti, făcea italianul niște spaghetti senzaționale… Vorbesc de anii în care Pisa l-a luat pe Diego Simeone, actualul antrenor de la Atletico Madrid. Clubul a ajuns în Serie B și nu a mai promovat.

Îl am acolo pe Marius Marin, care este acolo de mai bine de patru ani, iar cei de acolo mi-au spus să facem „Pisa romena”. L-au vrut întâi pe Adrian Rus, care mai avea un an de contract cu MOL Vidi și pe care maghiarii au luat aproape 700.000 de euro, plus niște bonusuri. În total aproape un milion de euro. Rus este un băiat liniștit și muncitor, îmi place foarte tare de el.

Cum au stat lucrurile cu Olimpiu Moruțan?

Ei au spus că îl vor! „Băi, are salariul mare pentru voi”. Nu a contat și l-au împrumutat pe un an și îi plătesc tot salariul, peste 700.000 de euro… spre 750.000 de euro pe an. Au plătit și 150.000 de euro Galatei, pentru un împrumut, dar au pus în contract și o opțiune de cinci milioane de euro, dacă echipa promovează, iar fotbalistul joacă, atenție, 25 de meciuri, cel puțin o repriză în fiecare.

Știi că în Turcia i-au reproșat că nu știe nicio limbă străină, eu cred că italiana o să o învețe repede. Eu spun că Moruțan este un fotbalist foarte bun, dar nu prea are încredere în el. Sper ca anul acesta să joace mai bine.

Dennis Man și Valentin Mihăilă, contracte de multe milioane de euro

Pentru Man și Mihăilă ați avut oferte vara aceasta?

De ce să se gândească să plece? Nu sunt bine unde sunt? Crezi că nu sunt bine? Sunt foarte bine! Man și Mihăilă sunt doi jucători cu care Parma vrea să ajungă în Serie A. Au cel mai bogat patron din fotbalul italian! Kyle Krause are o cifră de afaceri de peste două milliarde de euro doar în Reggio Emilia. Nu are nicio problemă! Dacă a plătit 11 milioane de euro în 24 de ore pentru Dennis Man, plus că mai sunt și niște bonusuri de vreo două milioane de euro. În total 13 milioane! Mihăilă, bum, 8,5 milioane imediat după ce s-a semnat contractul.

Amândoi au salarii foarte bune: 1,2 milioane de euro fiecare. Nu este bine? Este foarte bine pentru doi jucători tineri care au multe de demonstrat. Mihăilă a fost împrumutat la Atalanta, dar nu a rămas acolo. Eu spun că este mai bine. A învățat multe lucruri în Serie A și cred că o să meargă mai bine.

Ați făcut afaceri bune și în Est, nu doar în Vest…

Da, ai citit povestea aia cu ceasul scump și foarte frumos pe care mi l-a adus Rinat Ahmetov. Când am văzut cutia mare, cu cadoul, am crezut că este o bombă (râde). Am avut o relație extraordinară! Las deoparte ce se spune despre el că este oligarh și că face nu știu ce, pe mine m-a respectat. Și eu la fel! Și am făcut bani cu el și cu alți afaceriști din Est. După ce semnam actele, chemau lăutarii să cânte și făceau petreceri.

Gândește-te că i-am dus pe Florentin Petre, Andrei Mărgăritescu și Daniel Pancu în Cecenia, când au jucat la Terek Groznîi, unde conduce Ramzan Kadîrov. Băieții aștia au făcut peste un milion de dolari pe an, din contractul din Cecenia. Am fost acolo când a dat Pancu gol și i-a dat Kadîrov 100.000 de dolari „în mână”. După ce am semnat contractul, au dansat cadânele și am plecat la stadion, pe jos.

Eu m-am cam speriat când am văzut casele distruse de bombe, iar când am ajuns la stadion mi-a spus că tatăl lui a fost ucis după ce a explodat tribuna de onoare a arenei. Când au făcut stadion nou l-au chemat și pe Maradona, la inaugurare. I-au dat două milioane de dolari.

Care este situația lui Cristi Chivu? Credeți că are șanse să ajungă antrenor la echipa de seniori a lui Inter?

Chivu poate să fie viitorul antrenor al lui Inter. El nu vrea să se grăbească, iar dacă mai câștigă un campionat „Primavera”, poate să facă pasul la echipa de seniori, fără discuție! El are răbdare. Vrea să lucreze la o echipă de Serie A!

Am mare încredere și în Adrian Mutu și sper să facă treabă la Rapid. Am văzut că a venit un nou investitor și sper că va aduce bani. Problema este că un an sau doi bagă bani toți, dar când trag linie și văd cum stau nu mai vor să investească.

Nu vezi, cum bagă vărul meu, Gigi? Ia trei milioane de euro, a băgat două: rămâne cu unul. Dar tot este pe minus. Când aduci bani de acasă, milioane de euro, milioane, nu te iau pandaliile? Trăim vremuri grele! Războaie, crize, pandemie? Fratele meu a zis că acasă pune panouri fotovoltaice, să nu mai plătim mii de euro pe energie.

Cum a fost perioada din închisoare?

Nu vreau să mai vorbesc, îți spun doar atât. Acolo poți să o iei razna! Eu am avut activitate, am făcut transferul lui Florin Gardoș, la Southampton, de la telefonul din închisoare am vorbit cu Ronald Koeman, am stat cu băieții pe care îi cunoșteam și nu m-am izolat. Acolo am văzut oameni cunoscuți în România, cu mulți bani, cărora le-am spus, când i-am văzut că se plimbă fără orizont și că sunt singuri și nu prea vorbesc: „Faptul că vă izolați și că nu interacționați cu societatea de aici, asta care este, nu o să vă facă bine”. Este ca un ceas pe care nu-l întorci și se atunci se oprește.

Acolo trebuie să te gândești cum ajungi acasă întreg la minte. Eu am făcut mai bine de doi ani, dar am ieșit întreg. Familia este bine, fetele nu au murit de foame, iar eu m-am gândit tot timpul că am peste 60 de ani și că trebuie să trăiesc, să-mi văd fetele măritate. Totul este de aici (arată la cap). Mă uit la academicianul Stolnici. Are aproape o sută de ani și este foarte ok la minte. Ai văzut ce minte are? Cât ai minte ești om! Când nu mai ai asta (arată la cap) te duci în jos.

Face o pauză și îmi arată pozele, de pe birou și de pe perete, cu cele trei fete.

Toate fetele mele sunt în Anglia și și-au luat mașini pe banii lor. Cea mare este acum în vizită cu nepoțica, cea mijlocie termină a doua facultate, de nutriție, iar cea mică a terminat o facultate foarte bună și va activa într-un domeniu care îi place foarte mult, cel de fashion. A terminat ultimul an cu nota maximă, mi-a trimis poză de la absolvire.

Îmi este greu fără ele, dar mă bucur că vin, cu schimbul, și ne vizitează. Le iubesc foarte mult, nu vezi câte poze am cu ele la birouri.

Oprim discuția și chiar atunci sună telefonul. Este Alexandru Cicâldău care îi spune lui Giovanni Becali cum merg lucrurile la Galatasaray cu noul antrenor.