În toate aceste secole de cercetare, dezvoltare tehnologică, etc, mințile luminate nu au reușit să deslușească misterele creierului uman în totalitate. Cu toate astea, cercetări recente au descoperit ce se întâmplă cu creierul uman dacă stăm treji după miezul nopții.
Creierul uman este una dintre cele mai complexe și fascinante structuri din univers. Cu peste 86 de miliarde de neuroni și conexiuni de neimaginat, această mică masă de țesut deține cheia înțelegerii gândirii, emoțiilor și comportamentului uman.
De-a lungul secolelor, cercetările asupra creierului uman au evoluat, transformându-se din simple speculații în adevărate descoperiri științifice revoluționare. În Antichitate, creierul era văzut de multe culturi drept un organ secundar.
De exemplu, grecii antici, în special Aristotel, credeau că inima era centrul inteligenței, iar creierul doar un „răcitor” al sângelui. Totuși, treptat, cercetători precum Hipocrate și Galen au început să observe legătura dintre creier și funcțiile cognitive.
În secolul al XVII-lea, René Descartes a introdus ideea dualismului, separând mintea de corp, însă tot el a subliniat importanța glandei pineale în controlul funcțiilor cognitive.
Odată cu avansarea tehnologiei și a metodelor de cercetare, în secolul al XIX-lea, oamenii de știință, precum Paul Broca și Carl Wernicke, au descoperit zone specifice din creier responsabile pentru limbaj și procesarea acestuia.
Secolul XX a adus o explozie de descoperiri odată cu tehnicile imagistice moderne, precum EEG și, mai târziu, RMN funcțional, care au permis studierea creierului uman în timp real.
Astfel, am înțeles mai bine cum creierul controlează fiecare aspect al vieții noastre, de la memorie la emoții. În prezent, cercetările asupra creierului continuă să exploreze misterele acestei structuri complexe, iar domenii precum neuroștiințele cognitive și inteligența artificială deschid noi orizonturi.
Cu toate că am făcut pași importanți, multe aspecte rămân încă necunoscute, iar creierul continuă să fie unul dintre cele mai mari mistere ale biologiei.
O mulțime de dovezi sugerează că creierul uman funcționează diferit dacă este trează în timpul nopții. După miezul nopții, emoțiile negative tind să ne atragă atenția mai mult decât cele pozitive, ideile periculoase devin mai atractive și inhibițiile dispar.
Unii cercetători cred că ritmul circadian uman este puternic implicat în aceste schimbări critice ale funcțiilor, după cum subliniază într-o lucrare din 2022 care rezumă dovezile privind modul în care sistemele creierului funcționează diferit după lăsarea întunericului.
Ipoteza lor, denumită „Mintea după miezul nopții”, sugerează că organismul uman și mintea umană urmează un ciclu natural de activitate de 24 de ore care ne influențează emoțiile și comportamentul.
Pe scurt, la anumite ore, suntem înclinați să simțim și să acționăm în anumite moduri. În timpul zilei, de exemplu, nivelurile moleculare și activitatea creierului sunt adaptate la starea de veghe. Dar noaptea, comportamentul nostru obișnuit este să dormim.
Oamenii de știință au declarat că, din punct de vedere evolutiv, acest lucru are, desigur, sens. Oamenii sunt mult mai eficienți la vânătoare și în timpul zilei și, în timp ce noaptea este minunată pentru odihnă, oamenii au fost odată la un risc mai mare de a deveni vânați.
Potrivit cercetătorilor, pentru a face față acestui risc crescut, atenția creierului uman la stimulii negativi este neobișnuit de crescută noaptea. În timp ce altădată ne-ar fi putut ajuta să sărim la amenințări invizibile, această hiperconcentrare asupra aspectelor negative poate alimenta un sistem de recompensă/motivație alterat, făcând o persoană deosebit de predispusă la comportamente riscante, arată studiul de acum doi ani.
„Adăugați pierderea somnului la ecuație, iar această stare de conștiință nu face decât să devină mai problematică.
Există milioane de oameni care sunt treji în mijlocul nopții și există dovezi destul de bune că creierul lor nu funcționează la fel de bine ca în timpul zilei.
Pledoaria mea este pentru mai multe cercetări care să analizeze acest aspect, deoarece sănătatea și siguranța lor, precum și a celorlalți, sunt afectate.”a declarat neurologul Elizabeth Klerman de la Universitatea Harvard în 2022, când a fost publicat studiul.
Un alt studiu realizat în 2020 a concluzionat că starea de veghe nocturnă este un factor de risc de suicid, „posibil prin nealinierea ritmurilor circadiene”.
„Sinuciderea, până atunci de neconceput, apare ca o evadare din singurătate și durere, iar înainte de a lua în considerare costurile sinuciderii, studentul a dobândit mijloacele și este pregătit să acționeze într-un moment în care nimeni nu este treaz pentru a-l opri”, explică autorii ipotezei „Mintea după miezul nopții”.
De asemenea, substanțele ilicite sau periculoase sunt consumate mai mult de oameni noaptea. În 2020, cercetările efectuate într-un centru de consum supravegheat de droguri din Brazilia au relevat un risc de supradoză de opioide de 4,7 ori mai mare noaptea.
Unele dintre aceste comportamente ar putea fi explicate prin deficitul de somn sau prin acoperirea pe care o oferă întunericul, dar probabil că sunt în joc și modificări neurologice nocturne.
Cercetători precum Elizabeth Klerman și colegii ei cred că trebuie să fie investigați acești factori în continuare pentru a se asigura că îi va proteja pe cei mai expuși riscului de veghe pe timp de noapte.
Până în prezent, autorii au declarat că niciun studiu nu a examinat modul în care privarea de somn și sincronizarea circadiană afectează procesarea recompenselor de către o persoană. Astfel, nu se știe cu adevărat cum se descurcă angajații care lucrează în schimburi, cum ar fi piloții sau medicii, cu rutina lor neobișnuită de somn.