Pe teritoriul României există un număr important de plante protejate prin lege, iar distrugerea acestora ar putea atrage amenzi de 5.000 de lei . Printre aceste plante rare se numără și laleaua pestriță, care paote fi regăsită într-un singur loc în România.
Ca multe alte plante, care sunt protejate de lege, inclusiv laleaua pestriță este protejată. Pentru pasionații de flori, planta poate fi regăsită, în toată splendoarea, într-un singur loc din România.
În această perioadă din an, laleaua pestriță poate fi admirată în Geoparcul Platoul Mehedinți. Planta, cunoscută local și sub denumirea de „Planta Șah”, este pe cale de dispariție, acesta fiind unul din motivele pentru care a fost introdusă pe lista plantelor protejate prin lege.
Vezi și: Zonele protejate unde îți poți petrece timpul liber. Sunt chiar în afara Bucureștiului
Laleaua pestriță, sau bibilica, conform specialiștilor, înflorește o singură dată pe an, stând așa timp de cel mult 14 zile, iar ca dimensiune, ajunge până la 20 de centimetri.
Drumeții care ajung în Geoparcul Platoul Mehedinți o pot admira, dar dacă au tendița de a rupe floarea, pot primi amenzi de 5.000 de lei, conform legislației.
Lalelele sunt cele mai vândute flori din lume, existând și o bursă specială, în Olanda. Dar piața olandeză avea să treacă printr-o criză fără precendent, cunoscută sub numele de „Bula pieței olandeze a bulbilor de lalele”.
Balonul olandez al bulbilor de lalele, cunoscut și sub numele de Tulipmania, a fost una dintre cele mai faimoase bule și prăbușiri de piață din toate timpurile.
A avut loc în Olanda la începutul și până la jumătatea anilor 1600, când speculațiile au dus valoarea bulbilor de lalele la extrem. În momentul de vârf al pieței, cei mai rari bulbi de lalele se tranzacționau cu până la șase ori mai mult decât salariul anual al unei persoane obișnuite.
Vezi și: Orașul din România în care lalelele cresc în copaci. Cum este posibil așa ceva
În urma celor bogați, clasele de mijloc negustorești ale societății olandeze, care nu existau într-o formă atât de dezvoltată în altă parte a Europei la acea vreme, au căutat să își imite vecinii mai bogați și au cerut și ele lalele. Inițial, era un obiect de statut care era cumpărat din simplul motiv că era scump.
Dar, în același timp, lalelele erau cunoscute ca fiind notorii ca fiind fragile și că ar fi murit fără o cultivare atentă. La începutul anilor 1600, cultivatorii profesioniști de lalele au început să perfecționeze tehnicile de cultivare și de producție locală a florilor în Olanda, stabilind un sector de afaceri înfloritor care a persistat până în prezent.
Potrivit Smithsonian Magazine, olandezii au aflat că lalelele puteau crește din semințe sau din muguri care creșteau pe bulbul mamă. Un bulb care creștea din semințe avea nevoie de șapte până la 12 ani înainte de a înflori, dar un bulb propriu-zis putea înflori chiar în anul următor.
Așa-numiții bulbi rupți erau un tip de lalea cu un model dungat, multicolor, în loc de o singură culoare solidă, care a evoluat dintr-o tulpină de virus mozaic. Această variație a fost un catalizator pentru creșterea cererii de lalele rare, „cu bulbi rupți”, ceea ce a dus, în cele din urmă, la prețul ridicat de pe piață.