Puțini sunt, poate, cei care știu că după sărbătorirea zilei de Paște, sau Învierea Domnului, mai are loc o altfel de celebrare, cunoscută sub numele de „Paștele Blajinilor”. Etimologia cuvântului blajin are origini slavone, trăgându-se din cuvântul „blažĕnŭ”, care înseamnă o persoană bună, binevoitoare. Cu atât mai mult, poate nu știu care este data la care se sărbătorește Paștele Blajinilor și, conform tradițiilor și obiceiurilor, ce este interzis să faci în această zi. Citește mai departe și află despre ce este vorba.
Lăsând la o parte originea cuvântului, despre care spuneam că vine din slavonă, limba care se vorbea cel mai mult în partea de est a țării, în regiunea istorică a Moldovei lui Ștefan cel Mare, și nu numai, conform calendarului creștin, se sărbătorește în prima zi de luni după Duminica Sfântului Toma.
Cu alte cuvinte, pe 24 aprilie, în fiecare an, locuitorii și astăzi, cu sfințenie, tradiția de a sărbători această sărbătore creștină, „Paștele Blajinilor”. În credința populară, această sărbătoare are legătură mai mult cu cei decedați, fiind cunoscut și sub numele de „Paștele Morților” sau „Paștele Puternicilor”.
Conform izvoarelor istorice, în general, românii percepeau pământul ca pe „un disc și își imaginau ce există de cealaltă parte”. Acest alt pământ este imaginat ca o imagine în oglindă cu al nostru și ca o casă a unor creaturi numite Blajini, „oameni blânzi, cu inimă bună”, cărora li se dă uneori numele de Rohmani în Bucovina.
„Sărbătoarea este una pur românească, iar „Paștele Blajinilor”, se spune în credința populară, este un mod de a-i răsplăti pentru binefacerile pe care le aduc.
Deoarece trăiesc în izolare, nu au cum să știe când vine Paștele. Din acest motiv, românii mănâncă ouă vopsite și lasă cojile să curgă în aval, de unde cred că vor ajunge la Apa Sâmbetei, iar de acolo la Blajini, care sunt conectori invizibili între Pământul Interior și Pământul Gol.”, explică La blouse roumaine.
În aceeași cultură populară, termenul de Blajin înseamnă și un copil mort care nu a primit binecuvântarea Spiritului Sfânt.
„Blajinii sunt ființe fictive, întruchipări ale copiilor morți nebotezați care trăiesc la capătul Pământului, în apropierea Apei Sfinte (de Sâmbăta). Unii îi explică ca fiind urmașii lui Seth, fiul lui Adam.
Alții cred că ei trăiau alături de oameni pe Pământ, dar Moise, văzându-și poporul asuprit de ei, a despicat apele și, după ce el și poporul său s-au retras în siguranță, a revărsat apele înapoi asupra lor, trimițându-i în actuala lor locuință.”, a scris etnograful Marian Simion Florea.
„Paștele Blajinilor” își are rădăcinile adânci în județele Moldova, Banat, Transilvania, Bucovina și Maramureș. Pentru sărbătorirea sufletelor rudelor sau prietenilor decedați, românii din aceste județe pregătesc mese festive și le oferă, în cimitir, în apropierea mormintelor, după slujba religioasă și binecuvântare, tuturor celor care au dorit să comemoreze și să aducă un omagiu morților.
Vezi și: Duminica Tomii din Săptămâna Luminată. Ce este interzis să faci astăzi, dacă vrei să îți meargă bine
Anul acesta, conform calendarului ortodox celebrarea va avea loc pe data de 24 aprilie, așa cum precizam la început, numai că va fi anul acesta într-o zi de luni. Tradiția acestei zile a rămas împământenită în tradiția românească de câteva secole, la fel și obiceiurile, care sunt practicate și astăzi de locuitorii din aceste județe, sărbătoarea având loc, așa cum precizam, în jurul cimiterelor, dar pe timpul zilei, începând cu ziua de sâmbătă.
Așa că, în cele ce urmează vă propunem să aflați care sunt tradițiile și obiceiurile, încă practicate, de „Paștele Blajinilor”, după cum urmează:
În aceeași măsură, obiceiurile sunt foarte importante, și nu sunt puține la număr, așa că iată și care sunt obiceiurile acestei zile:
România, pe de-antregul, încă mai păstrează și astăzi aceste sărbători, tradiții, datini și obiceiuri, în modul lor arhaic și, aparent, primitv, și , de fapt, sunt o istorie reală a identității românilor, a creștinismului arhaic, încă prezent în viețile noastre. O tradiție care trebuie păstrată, în cele din urmă cu sfințenie.